După zile sau, uneori, chiar săptămâni la rând în care rămân fără apă caldă, mulți bucureșteni se întreabă dacă mai merită să menținem în funcțiune giganticul sistem de termoficare centralizată din oraș. La urma urmei, „înghite” anual sute de milioane de euro, doar ca să ne dea apă abia dezmorțită și mult prea puțină căldură, în sezonul rece.
Răspunsul nu e deloc simplu. Un astfel de sistem are atât avantaje, cât și dezavantaje majore. Iar soluțiile optime – oricare ar fi ele – nu sunt în mâna unui singur om.
De fapt, termoficarea centralizată nici n-ar trebui să-i intereseze doar pe bucureșteni. Ea este o preocupare europeană, de mulți ani. Bruxelles-ul încurajează utilizarea sistemelor centralizate, în toate țările membre, în principal pentru că ar polua mai puțin decât sursele individuale de încălzire.
În 1989, România avea sisteme funcționale de termoficare centralizată în cea mai mare parte din țară. Doar că între timp a lăsat să intre în pământ circa 85% dintre ele. Au mai rămas doar câteva.
spotmedia.ro vă arată pe larg, începând de astăzi, cum și-a falimentat România cele mai multe sisteme de termoficare centralizată și cum e pe cale să mai tragă vreo câteva pe linie moartă.
Vom vorbi și despre cum unii dintre primari luptă să le țină în funcțiune și să le dezvolte pe cele rămase.
Și vom afla cum investesc alte orașe din Europa în termoficarea centralizată și - alături de specialiști în domeniu - vom stabili dacă avem cum și cu ce înlocui aceste sisteme-mamut.
În 33 de ani, 266 de sisteme de termoficare au ajuns pe butuci
În 1989, în România funcționau 315 sisteme de alimentare centralizată cu energie termică (SACET), potrivit unui raport publicat în 2015 de Ministerul Energiei și Ministerul Dezvoltării.
Până și orașele mici aveau asemenea sisteme, evident cu o capacitate redusă de producție și cu rețele mai mici de conducte subterane.
În primii ani din perioada post-decembristă, lucruri au mers din inerție. Așa că doar 8 sisteme de centralizată de termoficare și-au încetat activitatea, până în 1997.
Dar probleme s-au acumulat, an după an.
Odată cu trecerea de la economia planificată la cea de piață, administratorii SACET-urilor aveau nevoie de legi clare și de bani ca să țină sistemele în funcțiune. Era urgentă și înlocuirea unor țevi și cazane, dar și crearea unor mecanisme care să le permită administratorilor să plătească pierderile înregistrate de sistemele de termoficare.
Și, nu în ultimul rând, era momentul ca oamenii să înțeleagă că, dacă nu se luptă din toate puterile să țină SACET-urile pe linia de plutire, ele se vor prăbuși rapid, mâncate de rugină și îngropate în datorii.
Din păcate, lucrurile au mers cum nu se putea mai prost.
Între anii 1997 și 2003, și-au încheiat activitatea nu mai puțin de 120 de SACET-uri. Pierdusem deja mai mult de o treime dintre sistemele pe care le aveam la începutul perioadei postdecembriste.
Iar declinul a continuat.
În următorii 11 ani, s-au mai desființat încă 118 SACET-uri. S-au dus rând pe rând, măcinate de aceleași probleme: legiuitori incompetenți sau corupți, manageri numiți politic, datorii acumulate în ani etc.
Iar în 2021 mai erau doar 49 de sisteme de termoficare despre care primăriile spun că mai pot funcționa (deși unele sunt inactive - n.red.).
Cu alte cuvinte, în 33 de ani, România a închis nu mai puțin de 266 de sisteme de termoficare.
În acest moment, doar circa 5% dintre orașele României mai au sisteme de termoficare centralizată.
Unde există, încă, sisteme funcționale
În doar 28 dintre cele 41 de județe ale României mai sunt sisteme de încălzire centralizată.
În 13 dintre cele 28 de județe, doar orașul de reședință are sistem de termoficare (ex. Iași, Bacău, Tulcea, Giurgiu etc).
Alte 10 județe au câte două orașe cu SACET (ex. Vaslui, Buzău, Vrancea, Călărași etc).
Județele Suceava și Harghita au câte 3 orașe cu SACET, iar în Vâlcea și Constanța sunt câte 4 orașe cu sistem centralizat de termoficare. Nu toate aceste sisteme funcționează.
În plus, unele din aceste SACET-uri sunt foarte mici. Spre exemplu, cel din Horezu alimentează doar 9 blocuri. Statistic, gradul de branșare a populației este de 99% (pentru că majoritatea celor care locuiesc în cele 9 blocuri din oraș sunt încă branșați). Dar n-am putea spune că rolul SACET-ului este unul însemnat, pe plan local.
Există și primării care au modificat radical sistemul. Spre exemplu, când a văzut că nu mai poate duce povara financiară, primăria din Galați i-a sprijinit pe cei mai mulți clienți ai SACET-ului să își cumpere centrale termice de apartamente.
Iar celor care au dorit să rămână în sistem centralizat, le-a creat - pe baza infrastructurii vechi - un sistem de centrale de cvartal, alimentate cu gaze. ANRE consideră acest sistem tot SACET, de vreme ce încălzirea se face în sistem centralizat, cu surse de încălzire puține pentru consumatori mulți.
La polul opus, există județele care au renunțat de ani buni la termoficarea centralizată. Printre ele: Alba, Bistriţa-Năsăud, Brăila, Caraş-Severin, Dâmboviţa, Ialomiţa, Maramureş, Neamţ, Satu Mare și Sălaj.
Mai jos, găsiți o hartă interactivă pe care sunt marcate toate cele 49 de SACET-uri încă funcționale. Cu roșu sunt cele care deservesc, încă, peste jumătate din populația care avea acces la ele. Cu albastru sunt cele la care au rămas sub 10% dintre clienți, iar cu galben, toate celelalte.
Dați click pe fiecare iconiță și aflați ce procent dintre clienții SACET au ales să nu se debranșeze. Harta a fost realizată de spotmedia.ro, pe baza datelor ANRE, ale Ministerului Energiei și Ministerului Dezvoltării și a documentelor administrative de la mai multe primării.
Multe dintre sistemele încă funcționale rămân fără clienți
Potrivit situației din 2021 - așa cum este ea prezentată de ANRE - mulți dintre românii care aveau posibilitatea să rămână clienți ai unui sistem centralizat au ales, totuși, să renunțe.
În unele orașe, au fost nevoiți să o facă. Spre exemplu, la Deva - al cărei sistem de termoficare încă există și e marcat pe harta interactivă - gradul de branșare a populației este de 0%. Acolo, furnizarea de apă caldă și căldură în regim centralizat s-a sistat din cauză că principalul producător - adică termocentrala Mintia - și-a încetat activitatea.
Iată care sunt orașele în care peste jumătate din populația cu acces la SACET a ales să nu se deconecteze, dar și care este procentul de branșare:
- Craiova (99%),
- Întorsura Buzăului (90%),
- București (90%),
- Gheorgheni (87%),
- Iași (71%),
- Ploiești (83%),
- Nehoi (80%),
- Brașov (76%),
- Oradea (70%),
- Rădăuți (70%),
- Motru (68%),
- Drobeta Turnu Severin (64%)
- Mangalia (59%),
- Arad 52%
- Râmnicu Vâlcea (50,37%).
Orașul Brad din Hunedoara are un SACET care funcționează cu păcură. A raportat la ANRE că 99% din populația locală care are acces la SACET e încă branșată. Surse credibile din presă susțin, însă, că doar circa 75% dintre apartamentele din Brad ar mai fi încă racordate la termoficarea centralizată.
Una peste alta, doar o treime dintre cele 49 de SACET-uri încă funcționale și-au păstrat peste jumătate dintre clienți. Altele sisteme - cum e acela din Vaslui - au rămas cu foarte puțini clienți și probabil vor dispărea în anii următori.
Are termoficarea centralizată viitor, în România? Cifrele vorbesc
Pe de o parte, e bine că au supraviețuit sisteme de termoficare centralizată și în orașe mici și că gradul de branșare a populației e ridicat, în astfel de locuri.
Cifrele pot fi, însă, înșelătoare.
Spre exemplu, cu un grad de conectare a populației de 90%, SACET-ul Bucureștiului deservește circa 560.000 de apartamente.
Mult mai bine ar fi fost, cu alte cuvinte, ca în Alba Iulia sau în Neamț să funcționeze termoficarea centralizată, iar un oraș mai mic, cu numai câteva zeci de blocuri, să aibă încălzire individuală.
În orașul Nehoiu – unde gradul de conectare este tot foarte ridicat, de 80% - SACET-ul alimentează doar puțin peste 500 de apartamente, potrivit unui memoriu tehnic întocmit la solicitarea primăriei locale, în anul 2017.
Aşa că - deși bine ar fi fost să putem salva toate SACET-urile - avantaje majore am fi avut dacă reușeam să ținem în funcțiune, înainte de toate, sistemele din orașele mari.
În unele cazuri, e deja prea târziu. În altele, primăriile încă încearcă să modernizeze termoficarea centralizată și să-i convingă pe oameni să nu se debranșeze.
În ce orașe se întâmplă asta vă spunem în episodul următor al anchetei realizată de spotmedia.ro.