Pentru prima dată Parteneriatul Strategic cu SUA vine cu o finanțare substanțială: 4 miliarde de dolari pentru cele 6 module de reactoare nucleare mici care vor fi instalate la Doicești.
Americanii importă în premieră această tehnologie și aleg România pentru această investiție inedită. În spatele interesului economic există susținere și garanții politice venite direct de la Casa Albă.
De altfel, anunțul finanțării a fost făcut de președintele Joe Biden, un bun cunoscător al regiunii, care înțelege dificultățile pe care le-au avut statele fostului lagăr socialist cu Moscova. Americanii știu că cea mai bună asigurare pe care o poate avea un stat din proximitatea Rusiei este dată de investițiile americane.
În același timp, românii nu par să fi înțeles foarte bine această lecție: odată cu plecarea companiei americane Exxon Mobil din Marea Neagră în urmă cu trei ani, au pierdut nu doar un partener cu putere economică mare, ci și oportunitatea securizării de către americani a zonei pe care ar fi urmat să o exploateze Exxon Mobile. Această companie s-a retras din cauza regimului fiscal imprevizibil și a deciziilor naționaliste din perioada guvernului PSD controlat de Liviu Dragnea.
Oficialii americani cunosc oscilațiile tradiționale ale politicilor balcanice și știu că pârghia cea mai importantă pentru a ține România pe drumul bun e cea economico-strategică.
Statele Unite au acceptat importanța axei București-Washington în urmă cu 15 ani și odată cu invazia rusă în Ucraina au fost de acord că Marea Neagră este un punct vulnerabil la granița dintre Est și Vest, iar România cel mai important și stabil aliat din zonă.
Aducerea reactoarelor modulare mici în România, o tehnologie care încă se mai testează, dar care va consolida independența energetică a țării, ar putea fi încă o piesă a puzzle-ului care poate opri ascensiunea hibridă rusă.
O presiune în plus pentru rămânerea Bucureștiului pe axa cea bună, într-o perioadă în care sondajele sugerează o posibilă piruetă în sens contrar a societății românești.
ASTĂZI PE SPOT:
Aflată la frontiera de Est a Alianței Nord Atlantice, România este în proximitatea Crimeii și în vecinătatea Ucrainei, culoar esențial de trecere spre zonele de conflict, altfel spus, loc strategic pentru NATO.
Pentru a rămâne stabilă din punct de vedere politic și economic, țara are nevoie atât de investiții occidentale, cât și de vigilența Vestului, pentru a menține în limite rezonabile statul de drept și parametrii democratici, gata să deraieze în orice moment.
Ideea aducerii reactoarelor modulare americane în România a fost acceptată în 2019, după ce Bucureștiul a renunțat la soluția parteneriatului nuclear cu Beijingul. Tot atunci a fost semnat un memorandum de evaluare între Nuclearelectrica și compania americană NuScale. Un an mai târziu a fost bătut în cuie un Acord Interguvernamental în domeniul domeniul energiei nucleare, ratificat în Parlamentul României prin adoptarea unei legi specifice (200/2021).
În urmă cu doi ani se discuta despre investiții americane totale de 7 miliarde de dolari, care să includă și finalizarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă.
Mini-centrala nucleară formată din cele șase module va fi ridicată pe ruinele celei mai vechi termocentrale pe cărbune din România pusă în funcțiune în 1953 la Doicești în județul Dâmbovița. Comuna are 4.500 de locuitori, se află pe cursul mijlociu al Ialomiței, la 8 kilometri nord de Târgoviște, pe șoseaua care merge spre Sinaia.
Amplasamentul a fost selectat anul trecut în urma unui studiu care a costat 2,1 milioane dolari, finanțat printr-un grant american.
Reactoarele nucleare modulare folosesc fisiunea nucleară pentru a produce energie, după modelul reactoarelor tradiționale.
Există, însă, diferențe majore. De pildă, reactoarele mici sunt construite într-o anumită fabrică, după care pot fi livrate și asamblate într-un alt loc. Puterea instalată a unui reactor modular mic poate ajunge la 300 de megawați. Prin comparație, un reactor de la Cernavodă are o putere de 700 de megawați.
Ecologiștii nu cred că aceste reactoare modulare mici sunt o soluție pentru criza energetică. Mulți le consideră periculoase, fiindcă se află încă în faza de testare şi, de aceea, ar avea nevoie de sisteme suplimentare de siguranță, în plus, nu e clar ce se întâmplă cu deșeurile nucleare, care ar trebui reprocesate.
România are nevoie într-adevăr de energie verde, dar în același timp aceste reactoare mici, care ar urma să alimenteze rețeaua națională de electricitate începând cu 2030, înseamnă, dincolo de locuri de muncă și de pași noi spre independența energetică, o afacere strategică și o garanție că americanii rămân pe loc, cel puțin pe termen scurt și mediu.
Sabina Fati