Pandemia COVID-19 a subliniat importanța înțelegerii surselor vulnerabilităților care pot conduce la o criză financiară, evidențiind afectarea preponderentă a sistemelor de sănătate și de educație.
În scopul realizării unor finalități și unor ajustări ale mecanismului de funcționare a economiei într-o lume cu resurse limitate, se impune necesitatea integrării instituțiilor și instrumentelor economice adecvate.
Politicile concentrate inițial pe menținerea sănătății oamenilor, apoi pe minimizarea pierderilor economice și restabilirea creșterii cât mai curând posibil necesită în continuare proactivitate și planuri de restartare a economiei. Identificarea timpurie a surselor de vulnerabilitate este extrem de importantă, deoarece acest lucru ar permite introducerea unor politici proactive, cu implicaţii directe asupra fundamentării unui itinerar sustenabil.
Sub aspectul sustenabilităţii acţiunilor întreprinse, cadrul instituţional românesc necesită armonizare economică și financiară la tendinţele economice și mondiale, în scopul asigurării unui climat sigur pentru cetățeni, dar mai ales necesită strategii viabile de finanțare a deficitului bugetar si refinanțare a datoriei publice.
Anterior declanșării pandemiei, România a intrat în procedura deficitului excesiv, fiind singura țară cu asemenea modificări în spațiul fiscal și monetar, cu o marjă de manevră limitată pentru politicile economice și cu reale provocări la adresa sustenabilității finanțelor publice.
Diligența fiscală, gradul de robustețe economică și contextul instituțional pot produce modificări considerabile în spațiul fiscal și monetar existent, atenuând astfel efectul unei crize severe pe profilul României, care întâmpină deja probleme (deficit de cont curent de 4.6 % din PIB în 2019 și deficit bugetar structural mai mare de 4 % din PIB).
Natura comportamentelor umane dictează fiziologia procesului prin care se ajunge la avuție, iar implicarea instituțiilor, organizațiilor sau a statului este în mod indubitabil influențată de scopuri și mijloace.
Acestea din urmă explică diferențele în acumularea unor deficite bugetare de peste 8% din PIB urmare a unor abordări populiste pe profilul țării noastre, care se sprijină pe reducerea de taxe și majorarea de cheltuieli permanente, ci nu pe măsuri sustenabile, menite a sprijini economia și a contracara efectele economice și sociale ale pandemiei COVID-19.
Mai mult, pentru anul 2021, potrivit prognozei Comisiei Europene, pe profilul statelor membre UE se prevede o creștere a PIB cu 6.1 % iar în multe dintre state deficitele bugetare sunt în scădere (sub 3 % din PIB). România este singura țară pe profilul căreia se preconizează o creștere a deficitului bugetar de la 9.2% în 2020 la peste 11% din PIB.
Sigur, în virtutea iluziei bunăstării și pe fundamentul susținerii unor perspective cum că “împrumutul finanțează bunăstarea actuală”, se pierde din vedere costul intergenerațional al politicilor nesustenabile, care se răsfrânge voalat, motiv pentru care societatea nu invocă o luare de poziție în acest sens.
Eforturile aferente gestionării şi diminuării crizei de sănătate, concomitent cu abordarea unui cadru sustenabil de acțiune, ar putea constitui un bun prilej pentru reformarea statului, caz în care accentul ar putea cădea pe responsabilitatea fiscal-bugetară, consolidarea instituțională, creșterea capacității de absorbție a resurselor europene, îmbunatăţirea colectării veniturilor bugetare, coroborată cu creșterea eficienței cheltuirii banilor publici.
Astfel, prudența fiscală gândită în limitele responsabilității fiscal-bugetare conduce în mod direct la diminuarea îngrijorărilor privind echitatea și efectul intergenerațional al politicilor publice nesustenabile.
De asemenea, măsurile fiscal-bugetare adoptate de Guvernul României și implicit coroborarea acestora cu dimensiunile responsabilității fiscal-bugetare dictează output-ul impactului bugetar și amploarea efectelor pe plan economic și social.
Evitarea unui blocaj financiar atât la nivel național, cât și la nivel local implică proactivitate în rândul instituțiilor publice, în sensul abordării unor rectificări bugetare care să permită gestionarea procesului decizional în situații excepționale.
Perspectiva economico-financiară a suferit modificări, reducerea veniturilor, cumulată cu creşterea cheltuielilor aferente gestionării şi diminuării crizei, implică un efort susținut din partea autorităților publice și implicit consolidarea parteneriatului cu mediul de afaceri.
Presiunea asupra bugetului public se accentuează atât pe fundalul nevoilor curente în lupta cu virusul, dar și urmare a implicațiilor de natură economică, care necesită abordarea de strategii și programe de salvare a economiei.
În mod cert, creșterea deficitelor bugetare invocă provocări la adresa sustenabilității finanțelor publice și, implicit, itinerariul procurării resurselor financiare necesare finanțării acestora necesită modificări în întreg cadrul de guvernanță fiscală.
Gestionarea în sensul asigurării sustenabilității finanțelor publice se bazează pe luarea deciziilor strategice, care să aibă ca output un impact intergenerațional pozitiv, iar procesul decizional trebuie să se sprijine pe alocarea strategică a resurselor și furnizarea eficientă de servicii.
Astfel, având în vedere faptul că rezultatele financiare ale companiilor reprezintă un indicator principal al unei recesiuni sau relansări economice, iar modificarea parametrilor financiari ai acestora depinde în mod direct de statusul investițiilor și sprijinirea economiei reale, se instituie necesitatea ca IMM-urile să beneficieze de programe reale, garanțiile pentru împrumuturi fiind insuficiente și departe de abordările de la nivel European.
Contextul specific perioadei actuale exemplifică cu alte cuvinte importanța obiectivului de „a fi responsabil fiscal”, care este cu atât mai dezirabil și important cu cât se întrepătrunde cu principiile democrației.
Responsabilitatea fiscală ar trebui să impună factorilor de decizie politică justificarea deciziilor bugetare și grija pentru fundamentarea și implementarea bugetului, să-i încurajeze să se angajeze la o strategie fiscală pe termen mediu, să renunțe la consecințele pe termen lung ale deciziilor bugetare motivate politic.
Apoi, atingerea obiectivelor de stabilitate fiscală depinde de coordonatele conservatorismului fiscal și succesul economiei rezidă în principal, în consolidarea poziției IMM-urilor, creșterea calității și eficienței administrației publice și a cheltuielilor publice, deziderate realizabile doar dacă există un puternic angajament față de disciplina fiscală.
Anca-Florentina Vatamanu a urmat cursurile Facultății de Administrație Publică din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza" Iași, fiind de asemenea și absolventă a Facultății de Drept. A continuat cu un master în finanțe-asigurări și a obținut în anul 2019 titlul de doctor în finanțe, iar în prezent este formator autorizat și asistent universitar asociat în cadrul departamentului de Finanțe Monedă și Administrație Publică, în cadrul aceleiași universități. Este inițiatoare a diverse proiecte sociale, precum și a proiectului EdJust-Educație juridică în școli, a publicat lucrări în reviste indexate în baze de date internaționale și a participat cu prezentare de lucrare la conferințe internaționale, în țară și străinătate. Opiniile exprimate sunt opinii personale și nu implică instituțiile cu care autoarea este asociată.
Articol publicat și pe Project-e.ro