Bruxelles-ul pescuiește mai degrabă complimente decât rezultate concrete, întrucât embargoul impus exporturilor de caviar rusesc în UE nu dă rezultate.
Obiectivul UE de a lovi un sector industrial crucial al Rusiei prin interzicerea importurilor de caviar din această țară e mai degrabă o speranță, nu o realitate, întrucât impactul acestei măsuri reprezintă doar o picătură din ocean, se arată într-o analiză publicată de Politico.
Comisia Europeană a impus interdicția în cadrul celui de-al cincilea pachet de sancțiuni aplicate la începutul lunii aprilie, având ca scop sancționarea Moscovei pentru invadarea Ucrainei. Decizia aplicării acestui set extins de sancțiuni a fost motivată în mare parte de atrocitățile comise de soldații ruși în orașul Bucea, situat la periferia Kievului.
Noul pachet include și aceste produse și prevede că restricțiile vor afecta "bunuri care generează venituri importante pentru Rusia".
"Scopul nostru este clar - nu îi țintim pe rușii obișnuiți. Țintim Kremlinul, elitele politice și economice care susțin războiul lui Putin în Ucraina", a subliniat într-o declarație șeful politicii externe a UE, Josep Borel.
O imensă piață închisă
Rusia produce, însă, o cantitate redusă de caviar pentru piața europeană.
Deși caviarul este recoltat din Marea Caspică și este vândut de Rusia și Iran, pescuitul excesiv al sturionului a condus la interzicerea globală a pescuitului sălbatic, determinându-i pe mulți dintre vânzătorii de caviar să-și dezvolte crescătorii.
Rusia deține în prezent o cotă foarte mică din producția de caviar, cu doar 52 de tone în 2019, comparativ cu producția de 688 de tone înregistrată la nivel global, potrivit datelor Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite.
În plus, Rusia este o imensă piață închisă: în 2020 această țară a exportat doar o tonă din toată producția sa de caviar, restul fiind destinat consumului intern. Cel mai mare exportator din lume, China, a vândut în același an 123 de tone de caviar, arată un studiu realizat de UE. Statele membre UE produc 164 de tone anual.
Importurile UE de caviar din Rusia au, de asemenea, o pondere redusă la nivel comunitar. In 2021, UE a importat un volum în valoare de 38,3 milioane de euro de caviar din Islanda, și doar de 3,4 milioane de euro din Rusia, al șaptelea cel mai mare partener al Uniunii în acest sector.
Caviarul, mai ușor de interzis decât gazele și petrolul
Rusia produce, în schimb, unul dintre cele mai scumpe tipuri de caviar din lume, Ossetra, obținut din icrele unei specii de sturion pe cale de dispariție. Însă, asemenea altor tipuri de caviar, acesta poate fi produs legal acum doar prin acvacultură, de la specii crescute special.
Un angajat al Petrossian, unul dintre cei mai cunoscuți producători de caviar în Europa, a confirmat că această companie nu importă caviar Ossetra din Rusia. Din acest motiv, unii experți consideră că interdicția UE asupra caviarului rusesc este mai degrabă simbolică.
"Pentru cei mai mulți cetățeni europeni, pare ceva eficient", a declarat Benoît Thomassen, președintele Comisiei sturionului a Federației producătorilor europeni de acvacultură. "Pentru mine este doar pentru a le arăta oamenilor că Uniunea Europeană face ceva și că nu-i țintește pe oamenii săraci - chiar nu va avea niciun efect și ei sunt conștienți de asta. E mai ușor să impui acest gen de sancțiuni decât să oprești importurile de gaz și de petrol din Rusia", a adăugat el.
Thomassen a mai spus că le-a transmis opinia sa oficialilor UE în timpul consultărilor frecvente cu Directoratul General pentru Afaceri Maritime și Pescuit al comisiei. El nu știe, însă, dacă aceste informații au fost considerate relevante în procesul de elaborare a sancțiunilor.
Sancțiuni lesne de ocolit
Pe de altă parte, noile sancțiuni vor fi ușor de evitat, notează Politico.
Potrivit legislației internaționale, mai precis acordul CITES, comercializarea anumitor produse nu trebuie să amenințe speciile de animale și plante aflate pe cale de dispariție, iar producătorii de caviar sunt obligați să lipească pe produsele lor o etichetă cu un cod special, care include detalii despre țara de origine.
Thomassen spune, însă, că vânzătorii obișnuiesc să ascundă stocuri mici din alte țări pe vasele mai mari, folosind codul național CITES pentru întreaga încărcătură. În plus, unii producători îi mituiesc pe angajații din sistemul controlului de frontieră, susține oficialul.
Toni Dumitru