Prețul gazelor pe piața spot este cu 1.080% mai mic decât la introducerea plafonării în România, prețul nostru este cu 6% mai mic și e posibil să plătim cu 100% mai mult într-un viitor nu foarte îndepărtat, când expiră suspendarea prețurilor din contract, avertizează Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).
Ca să evităm această situație, Guvernul ar trebui pregătească încă de acum nouă liberalizare a pieței gazelor, cu măsuri care să evite eșecul din 2020:
“Contractele de gaz și energie au această particularitate: dacă vrei să ai ceva bine peste un an, trebuie să te apuci azi. Altfel, degeaba vom plânge la 1 aprilie 2025”.
În acest sens, AEI a trimis o scrisoare deschisă cu propuneri Guvernului și premierului Ciolacu (integral aici).
Într-un interviu acordat SpotMedia.ro, Dumitru Chisăliță a detaliat care ar fi măsurile pentru evitarea unui nou dezastru, dar și ce ar putea să facă fiecare dintre consumatori.
Românii plătesc de anul trecut preț plafonat la gaze 0,31 lei/kwh și așa va rămâne până la 1 aprilie 2025. Cum este prețul actual al pieței raportat la prețul plafonat?
La ora la care vorbim, pe TTF, cea mai importantă bursă spot din Europa, este 27,5 euro/megawatt. Cel mai mare preț pe care l-am avut, în august 2022, a fost de 294 euro/megawatt. Pe piața spot Bursa Română de Mărfuri, avem 30 euro/megawatt.
Facturile pe care le plăteam în august 2022, la momentul implementării măsurilor, erau de 0.31 lei pe kilowatt. Azi plătim efectiv 0.29 lei pe kwh, cu 6% mai puțin.
Deci sunt două comparații pe care trebuie să le vedem: prețul pe piața spot cu 1.080% mai mic, respectiv prețul nostru, cu 6% mai mic.
Și e posibil să plătim cu 100% mai mult într-un viitor nu foarte îndepărtat, adică din 1 aprilie 2025, când expiră suspendarea prețurilor din contract decisă de Guvern. Atunci vom reveni la prețul din contract, care este dublu față de ceea ce plătim acum.
Până atunci mai este peste un an, nu e cam devreme să vorbim?
Există o prevedere în Codul Civil care spune că absolut orice vânzător, inclusiv cel de gaze sau de energie electrică, poate să înainteze o scrisoare către clientul său în care să spună că, dacă în 5 zile nu se opune, contractul se prelungește cu aceleași clauze încă un an, 2 ani, 3 ani, 5 ani etc.
Din păcate, această clauză, care are un scop foarte bun, este folosită pervers pentru prelungirea contractelor la prețurile foarte mari.
99,9% dintre cei pe care i-am întrebat noi nu s-au uitat la detaliile din scrisoarea de la furnizor, cam toți ne-am trezit cu prelungirea acestor contracte.
Zicem: lasă, domnule, că avem prețul plafonat! Dar contractul care intră în vigoare va fi valabil și după 1 aprilie 2025, când nu mai putem să facem absolut nimic, vom reveni la prețul din contract.
Am trimis o scrisoare deschisă Guvernului, pentru că, dacă nu facem acum ce trebuie, vom sta încă un an cu prețurile duble.
Contractele de gaz și energie au această particularitate: dacă vrei să ai ceva bine peste un an, trebuie să te apuci azi. Altfel, degeaba vom plânge la 1 aprilie 2025.
Deci un prim semnal de alarmă pentru consumatori este să fie atenți la ce oferte primesc de la furnizori. Ce trebuie să facă Guvernul?
Noi am propus în scrisoarea deschisă niște direcții strategice post-plafonarea prețului în energie, astfel încât să revenim la o piață concurențială sau măcar să existe niște oferte.
Cred că există posibilitatea ca ANRE să oblige fiecare furnizor de gaze în fiecare lună să scoată o ofertă și am astfel posibilitatea să forțez un pic să reînceapă niște jocuri în piață.
O altă propunere este suspendarea pentru piața de gaz și energie electrică, timp de trei ani, a prevederii care permite prelungirea contractului prin acea notificare fără răspuns în 5 zile.
Când îți vine un contract în care vezi prețul, clauzele, probabilitatea este mult mai mare să spui NU, decât dacă îți vine un mail cu două rânduri, nu știi ce preț ai în contract, nu înțelegi nimic, știi doar că e preț plafonat.
Iar după 3 ani de zile sper să ajungem într-o zonă de normalitate.
A 3-a problemă foarte importantă este legată de ceea ce înseamnă câinii de pază: ANRE, Consiliul Concurenței și ANPC.
Aproape de fiecare dată aceste instituții au reacționat doar dacă a ieșit un premier, un ministru să le ceară să reacționeze.
Noi trebuie să avem niște instituții care au în fișa postului să asigure funcționarea pieței și care trebuie să facă asta în fiecare secundă.
Ce trebuie să se schimbe concret?
În primul rând, trebuie să se profesionalizeze. Să previn[ potențiale situații, nu doar să fie reactive: îți dau o amendă după ce un an ai abuzat.
Din cauza lor, liberalizarea din 2020 a fost, după cum spuneți în scrisoarea deschisă, un eșec?
A fost un foarte mare eșec și, dacă vă uitați pe site-ul asociației, cu 3 zile înainte de liberalizarea pieței de energie în 2020, am cerut premierului, președintelui și Parlamentului să o oprească.
Liberalizarea este un un element bun, nu ea crește prețul. El crește dacă atunci când ai liberalizat n-ai câinii de pază și niște oameni sar niște garduri și depășesc niște limite. Firmele care au făcut asta au fost lăsate de niște instituții să procedeze așa.
Și, pe lângă câinii de pază, foarte importantă este înființarea unei entități de soluționare alternativă a litigiilor (SAL), așa cum s-a întâmplat în domeniul bancar în 2012, după nenumărate țepe.
Fără SAL, clientul e legat de mâini și de picioare, pentru că legislația existentă nu permite nici ANRE, nici Consiliului Concurenței, nici ANPC să rezolve niște probleme contractuale existente între clienți și un furnizor, decât dacă ele încalcă în mod explicit o lege.
Dacă SAL ar exista, în loc să stau ani prin instanțe, în câteva zile pot să ajung la cineva care să mă lămurească, să mă apere, să mă îndrume, să discute problema mea cu furnizorul de la alt nivel decât o fac eu, ca un simplu cetățean.
În 2012, atunci când a fost semnat memorandumul de liberalizare a pieței de gaze și energie între Guvernul României, UE, FMI și BM, au existat trei anexe:
1.calendarul de dereglementare, care însemna o creștere administrativă a prețului până la prețul pieței într-un interval de 6 ani.
2. 55 de programe obligatorii care trebuiau desfășurate de anumite instituții, cele mai multe de ANRE, pentru pregătirea populației. Au fost desfășurate doar trei și acelea trase de păr
3. obligativitatea înfiinţării SAL.
Toată lumea s-a concentrat pe anexa 1 - creșterea prețului. Am trecut printr-un eșec grosolan, pentru că nu s-au aplicat anexele 2 și 3.
Propuneți în scrisoarea deschisă și introducerea abonamentului la gaz. Adică?
O modalitate de a stabili o cantitate minimă de consum pentru un client, în general pentru clienții care nu au posibilități materiale.
Abonamentul are marele avantaj că structurează prețul după costurile efectiv realizate. Avem două componente în prețul gazelor: contravaloarea gazelor, atunci când le consumăm, și contravaloarea diverselor servicii - transport, distribuție, înmagazinare etc, tot anul.
Acum construcția prețului adună taxele din vară, primăvară și toamnă și mi le înghesuie toate în iarnă, adică atunci când eu oricum am foarte mare problemă cu prețul gazelor naturale.
Prin abonament aș plăti vara ceea ce înseamnă costul de vară. Și iarna, costuri de iarnă, fără a-mi înghesui și niște costuri din vară.
Alte propuneri sunt publicarea obligatorie a marjei comerciale, separarea activității de trading de activitatea de vânzare efectivă en detail.
Tot ce am propus noi aici sunt niște elemente foarte simple, făra costuri, înseamnă doar organizare și un management corespunzător.
Ați cerut și o regândire a fiscalității în domeniul energiei.
Din 27 de țări ale UE, 25 au înțeles că trebuie să reducă TVA, să reducă accizele. România nu a făcut asta. Din TVA, accize, supraaccize, statul a încasat dublu în perioada aceasta și după compensare a rămas cu 20-30% în plus.
Regândirea fiscalității în energie este foarte importantă și pentru momentul liberalizării, și pentru momentele viitoare.
Și trebuie gândit un act legislativ normativ pentru potențiale cazuri viitoare de escaladare a prețului, așa cum s-a întâmplat în 2021-2022.
Vă așteptați să se mai întâmple?
Uitându-mă la ce se întâmplă astăzi atât pe plan mondial, în Europa și în România, sunt ferm convins că vom mai avea astfel de episoade. Poate nu atât de dure, dar cu siguranță vom avea.
După cum am văzut, pe genunchi nu ai timp să faci niște lucruri bune. Dar poate fi creat un cadru legal care se aplică în anumite situații, de exemplu, dacă prețul crește brusc, cu 30% timp de 5 zile consecutive.
Și atunci se aplică automat legea, pe care s-o știe toată lumea, iar eu, furnizor, administrație sau client, sunt pregătit.
Sunt măsuri post-plafonare, dar noi iubim mercurialul. De ce e musai să dispară plafonarea anul viitor? Nu poate fi prelungită din nou?
Avem patru opțiuni în față:
1.Să nu facem nimic și prin decembrie 2025 o să plângem.
2.Să plafonăm în continuare. Stă în puterea pixului cuiva să vină cu chestia asta.
Dar de câte ori s-a intervenit administrativ în piață am beneficiat 1-2 ani de niște prețuri mai mici decât prețul pieței, după care, de obicei între 2 și 4 ani de zile, am plătit mai mult decât prețul pieței. Firmele din domeniu și statul au ieșit în câștig.
3.Există și posibilitatea să reglementăm totul și să naționalizăm în același timp. Dacă am reglementat, nu văd de ce să mai ținem vreo 2.000 de firme care există astăzi.
Naționalizezi, îi dai afară pe toți din țară, renunți la libertatea pe piață.
Și ce facem cu UE?
Cine ne ține în Europa? Eu spun ce variante există pe masă. Totul e o chestie de opțiune.
Să știți că din perspectiva europeană nici plafonarea, din punctul meu de vedere, n-o să mai țină. A ținut în criză, dar dacă apare un nou act de plafonare, România se va trezi în secunda doi cu infringement pentru că au dispărut condițiile.
4. Să ne întoarcem la piața liberă, dar nu oricum. Eu sunt adeptul pieței libere, dar cu niște consumatori informați, preț de referință, instituții care să “latre” când apare un pericol, cu un SAL la care să mă plâng, dacă nu mă înțeleg cu furnizorul etc
Dacă nu avem tot ce am propus noi, o să o să fie de două ori mai greu decât în 2020.
Avem la dispoziție un an și trei luni de zile în care putem să recunoaștem că am greșit, să înțelegem opțiunile, avantajele și dezavantajele și să lucrăm la toată această schemă.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech