Cristina Prună și Claudiu Năsui, ambii economiști și actuali deputați ai USR, care candidează pentru un nou mandat la alegerile parlamentare de duminică, explică principalele măsuri economice ale programului de guvernare susținut de Alianța USR-PLUS.
Dintre acestea, cele mai importante sunt inițiativa privind zero taxe pe salariul minim, precum și transformarea sistemului de pensii după modelul norvegian.
Principalele declarații din interviu:
- Zero taxe pe salariul minim este o reducere a impozitării muncii care ar scoate din sărăcie milioane de români și ar încuraja munca. Scopul acesta, al ieșirii a milioane de români din sărăcie, trebuie să fie principalul scop economic al României în următorii ani.
- Zero taxe pe salariul minim atacă răul de la rădăcină. Reducând taxele pe muncă, se reduce semnificativ suma pe care angajatul și angajatorul ar câștiga-o din evaziune.
- Dacă vrem să stârpim corupția, trebuie să limităm puterea mare care există în mâinile politicienilor. Aceea e cauza corupției. De acolo pleacă toate.
- Să folosim banii rezultați din exploatările de gaze naturale din Marea Neagră pentru a alimenta fonduri de pensii sustenabile, rentabile și care folosesc, până la vârsta pensionării, acele fonduri în investiții. Cu alte cuvinte, pe model norvegian, în interesul tuturor românilor.
În programul de guvernare propus de USR-PLUS există o prevedere - taxe zero pentru salariul minim. În ce măsură o astfel de decizie afectează bugetul, în condițiile în care taxarea muncii e una dintre principalele surse de venit?
Claudiu Năsui: Afectează bugetul și este normal să o facă. Orice măsură anti-sărăcie afectează bugetul. Toate programele anti-sărăcie pe care le-a derulat statul în ultimii zece ani au avut impact asupra bugetului. Unde nu au avut impact este chiar asupra sărăciei. Suntem pe locul 2 în UE la sărăcie (la mică distanță de primul) și pe locul 1 în UE la sărăcie în muncă (la distanță mai mare de locul 2). În ambele clasamente, suntem mult peste media europeană. Ce au făcut aceste programe până acum este să dea impresia că statul „face ceva”. Au făcut conferințe, simpozioane și turism prin alte țări în numele anti-sărăciei, dar statul tot lua aproape jumătate din salariul unui om plătit cu salariul minim.
Dar Zero taxe pe salariul minim îmbunătățește masiv bugetul românilor, și de aici se naște o serie întreagă de efecte binevenite care se vor răsfrânge pozitiv inclusiv asupra încasărilor statului.
Locuri de muncă mai bine plătite înseamnă o intrare mare pe piața muncii de la cei care acum sunt în inactivitate și care ar munci dacă ar avea un loc de muncă mai bine plătit.
Înseamnă de asemenea o eliminare a muncii la gri sau la negru, a cărei cauză principală este povara fiscală extrem de ridicată pe muncă.
Înseamnă o întoarcere acasă a unei părți din diaspora care a plecat din țară pentru locuri de muncă prost plătite în vest, dar totuși mai bine plătite decât în România. Oamenii aceia au plecat din cauza diferenței de salariu care există între noi și alte țări. Prin Zero taxe pe salariul minim acea diferență devine perceptibil mai mică.
Fără să ținem cont de niciunul dintre aceste efecte pozitive, și făcând un calcul cu presupuneri nerealist de dure, tot rezultă un impact mai mic decât orice creștere de cheltuieli pe care a avut-o statul în ultimii ani.
În 2018, cheltuielile statului au crescut cu 46,3 miliarde de lei (+16,8%). Iar în 2019, cheltuielile statului au crescut din nou cu 47,3 miliarde de lei (+14,7%). Impactul Zero taxe pe salariul minim va fi gradual pentru că și implementarea va fi graduală, dar hotărâtă.
Pentru mai multe informații am lansat și un document de poziție pe care îl puteți regăsi aici: https://cutt.ly/ZeroTaxePeSalariulminim
Trebuie subliniat că Zero taxe pe salariul minim este o reducere a impozitării muncii care ar scoate din sărăcie milioane de români și ar încuraja munca. Scopul acesta, al ieșirii a milioane de români din sărăcie, trebuie să fie principalul scop economic al României în următorii ani. Pentru asta merită să încercăm să gestionăm impactul bugetar, să nu mai creștem cheltuielile statului cu procente de câte două cifre în fiecare an și să facem o măsură care chiar ar schimba în bine, perceptibil și efectiv, viața a milioane de români și a familiilor lor.
Impozit zero pe salariul minim nu înseamnă, indirect, o plafonare a salariilor din mediul privat? După cum știm, în jur de 60-70% de angajați din mediul privat sunt plătiți cu salariul minim. O astfel de decizie n-ar încuraja companiile să angajeze doar pe un venit netaxabil?
Claudiu Năsui: E o întrebare care se pune des. Avem explicația și pe site-ul www.zerotaxe.ro. Pe scurt, nu. Nimeni nu va avea interes să plafoneze salariul la nicio sumă.
Zero taxe pe salariul minim funcționează prin taxarea oricărei sume depășește cuantumul unui salariu minim. Taxarea se aplică doar acelei sume, care depășește salariul minim, nu întregului salariu. Deci o persoană care câștigă salariul minim + 1 leu va fi impozitată cu aceleași cote fiscale ca și până acum, doar că numai pe acel leu care depășește salariul minim.
Prin urmare nu va exista niciun motiv de plafonare a salariului la niciun nivel. De netaxarea venitului până la cuantumul salariului minim ar beneficia toți românii independent dacă au sau nu salariul la nivelul minim.
O altă problemă ce poate apărea din această excepție poate fi și încurajarea plății unor diferențe de salariu la negru. De ce ar mări un angajator salariul în mod oficial unei persoane? O mărire oficială n-ar însemna noi impozite și birocrație?
Cristina Prună: Problema aceasta nu doar că nu poate apărea cu Zero taxe pe salariul minim, ba chiar va fi complet rezolvată de măsura pe care o propunem.
Munca la negru și la gri se întâmplă în România pentru că avem o povară fiscală pe muncă uriașă. Și se întâmplă în principal în zona slujbelor slab plătite. Suntem lideri europeni în ceea ce privește impozitarea salariului minim. De ce? Mai ales pentru că toate celelalte state au diferite moduri de a proteja salariile mici.
Motivul pentru care în România există o evaziune fiscală ridicată pe muncă este pentru că avem o impozitare foarte ridicată a salariilor. Niciunei întreprinderi și niciunui salariat nu-i place situația angajării la negru sau la gri (formă specifică României). O fac pentru că povara fiscală pe muncă este atât de mare, încât doar așa mai rentează munca. Este un eșec al politicilor actuale faptul că am ajuns aici. Cu cât statul va taxa mai mult munca oamenilor, cu atât oamenii vor încerca să își ascundă munca lor mai mult la gri sau la negru.
Zero taxe pe salariul minim atacă răul de la rădăcină. Reducând taxele pe muncă, se reduce semnificativ suma pe care angajatul și angajatorul ar câștiga-o din evaziune.
Să răspundem și întrebării privind motivul pentru care angajatorii ar mări salariile. În primul rând salariile s-ar mări automat prin netaxarea primilor 2230 lei din salariu (echivalentul salariului minim) pentru toată lumea. Apoi, angajatorii ar avea în continuare același stimulent ca și acum de mărire a salariului. Birocrația nu se schimbă cu nimic oricare ar fi nivelul salarial. La o creștere a salariului, angajatul și angajatorul ar suporta exact aceleași impozite și contribuții ca și acum pe bucata care depășește 2230 lei.
Un salariu minim cu impozit zero nu înseamnă și o plafonare a contribuțiilor pentru pensii, o presiune și mai mare pe bugetul asigurărilor sociale din moment ce majoritatea salariaților vor munci “oficial” doar pe salariul minim?
Claudiu Năsui: Majoritatea salariaților nu vor mai munci oficial doar pe salariul minim pentru că dispare stimulentul pentru muncă la gri. Acesta este un alt mare avantaj al Zero taxe pe salariul minim, eliminarea muncii la negru/gri. Din acel moment vom vedea cât sunt cu adevărat salariile în economie.
Cineva care ar avea toată viața salariul minim, sau măcar cei 30 de ani de stadiu de cotizare, va avea pensia minimă, adică va fi fix în aceeași situație ca și în cazul actualului sistem. Deci nimeni nu este lăsat în urmă. Nu se schimbă nimic la sistemul de pensii, iar stimulentul de a avea un salariu mai mare, inclusiv pentru o pensie mai mare, rămâne.
Presiunea asupra bugetului asigurărilor sociale este fix aceea de care vorbeam mai devreme. Impactul total al măsurii este mai mic decât orice creștere de cheltuieli din ultimii ani și planul nostru este să implementăm măsura gradual astfel încât și impactul bugetar să fie mai mic și mai ușor de gestionat.
De ce USR-PLUS a ales această măsură în loc să dezvolte o politică mai cuprinzătoare de reducere a taxării muncii și încurajare a angajatorilor să mărească salariile?
Claudiu Năsui: Foarte bună întrebarea. Nu există decât două moduri de a reduce impozitarea muncii. Fie reducem cotele de impozitare, fie reducem cuantumul impozitat. Dacă alegem să reducem cotele de impozitare, beneficiul nominal al măsurii se concentrează pentru cei care au deja cele mai mari salarii (preponderent cei care lucrează la stat). De ce? Să facem un calcul. Dacă reducem CAS de la 25% la 20%, de exemplu, o persoană care câștigă un salariu minim va avea un beneficiu de 111.5 lei (2.230 x 5%). Pe când o persoană care câștigă un salariu de 50.000 de lei pe lună va avea un beneficiu de 2.500 de lei. Reducerea taxării muncii prin reducerea cotelor de impozitare duce la beneficii procentual identice, dar nominal mai mari cu cât salariul este mai mare. Nu sunt contra reducerii cotelor, dar cred că putem face mai bine.
Dacă tot facem o reducere a impozitării muncii, de ce nu facem una care să încurajeze munca și să fie concentrată pe a face asta și totodată pe reducerea sărăciei? Adică, de ce nu facem una de al cărei impact pozitiv să se bucure cât mai mulți români? Pentru asta trebuie să facem reducerea taxării muncii prin al doilea mod, adică prin a acționa asupra cuantumului taxat de stat.
Luând un exemplu simetric cu cel de mai sus, dacă statul nu mai impozitează jumătate dintr-un salariu minim, beneficiul pentru toți salariații, independent de salariul lor, este de 463 de lei. Reducerea taxării muncii prin reducerea cuantumului impozitat duce la beneficii procentual mai mari cu cât salariul este mai mic și nominal identice pentru toți românii. Altfel spus, toți salariații se bucură de aceeași scădere fiscală, dar acest beneficiu nominal egal face o diferență imens mai mare tocmai pentru cei care au salariile cele mai mici.
Legat de politica de mărire a salariilor. Salariile nu se pot mări niciodată din pix. Mărirea salariului minim se face în România strict ca armă fiscală pentru a stoarce mai mulți bani din economia reală și pentru a crește dintr-un foc toate salariile angajaților la stat (pentru că toate salariile și sporurile se calculează în multipli din salariu minim).
Singurul mod de a crește salariile pe termen lung sunt investițiile productive, adică cele care permit productivitatea mai mare a muncii. Iar singurul mod de a crește salariile pe termen scurt este reducerea impozitării muncii. Evident, vorbim de creștere reală în termeni de putere de cumpărare și nu de una inflaționistă.
Ce decizii ar trebui luate de un viitor guvern pentru a reface echilibrul dintre salariile din sistemul public și cele din mediul privat care, acum, sunt dezechilibrate periculos în favoarea celor de la stat, descurajând munca și competența și încurajând pilele și corupția?
Cristina Prună: Am avertizat asupra acestui fenomen încă din 2017. Salariile la stat erau atunci 600 de lei pe lună mai mari decât în privat. Acum au ajuns să fie cu peste 2.000 de lei pe lună mai mari. Și Comisia Națională de Prognoză ne spune că diferența va tot crește. Asta se întâmplă când folosești salariul minim ca pe o armă fiscală. Împingi lumea în muncă la negru sau la gri și, automat, în virtutea legii salarizării la stat, crești toate salariile la stat. Iar de aceste creșteri se bucură mai ales tocmai cei aflați la vârf, care au un multiplicator mai mare înmulțit cu salariul minim. Totodată crești astfel și pensiile speciale, la rândul lor raportate la salariul aflat în plată pentru categoria respectivă.
Soluția este tocmai Zero taxe pe salariul minim. În loc să tot creștem salariul minim brut, ar trebui să creștem salariul minim net. Asta dacă într-adevăr ne pasă de sărăcie și vrem să ajutăm românii.
Descurajarea corupției se va face în momentul în care acționăm și asupra cauzelor corupției, nu doar asupra consecințelor ei. DNA-ul, justiția și toate instituțiile statului acționează doar pe partea de pedepsire a faptelor de corupție după ce deja au avut loc și au produs prejudiciul. Și foarte bine că o pedepsesc atunci când o fac. Dar nu e suficient.
Dacă vrem să stârpim corupția trebuie să limităm puterea mare care există în mâinile politicienilor. Aceea e cauza corupției. De acolo pleacă toate. În programul USR PLUS avem pentru asta multiple reforme pe care le susținem care să reducă puterea politicului și să crească în schimb puterea cetățenilor.
Ce înseamnă un sistem echitabil de pensii și cum se poate ajunge la el?
Cristina Prună: Pentru început, un sistem echitabil ar fi unul în care suntem toți egali în fața statului. Nu unul în care unii se asigură că au pensii suplimentare în virtutea unor legi care îi favorizează special pe ei. Pensiile speciale nu sunt doar costisitoare, au și un caracter puternic imoral. Pe de altă parte, avem o mare problemă cu sistemul public de pensii din România. Este nesustenabil, indiferent că ne uităm la deficitul prezent sau viitor. De aceea, cred că pilonul 2 de pensii reprezintă o reformă care trebuie continuată, la fel și pilonul 3.
Ar trebui accelerată trecerea de la pilonul 1 către pilonul 2. Conform prevederilor inițiale ale legii privind pensia administrată privat, cota de contribuție la pilonul 2 trebuia să se majoreze la 6% în primii 8 ani de la începerea colectării, adică anul 2008. Acest lucru nu s-a mai întâmplat. Calendarul a fost amânat de mai multe ori din dorința guvernanților de a acoperi nevoia de resurse bugetare din prezent cu banii din pensiile viitoare ale oamenilor.
Soluția USR PLUS „Gazele din Marea Neagră în pensiile românilor” vine să suplimenteze pensia românilor prin pilonul 2. Adică să folosim banii rezultați din exploatările de gaze naturale din Marea Neagră pentru a alimenta fonduri de pensii sustenabile, rentabile și care folosesc, până la vârsta pensionării, acele fonduri în investiții. Cu alte cuvinte, pe model norvegian, în interesul tuturor românilor.