În 1879, botanistul William J. Beal a început unul dintre cele mai vechi experimente științifice din lume, îngropând 20 de sticle cu 50 de semințe în nisip, într-un loc ținut secret. 144 de ani mai târziu, oamenii de știință de la aceeași universitate au continuat munca sa, sădind semințele și observând cu surprindere că unele dintre acestea au germinat.
Beal era interesat să ajute fermierii, încercând să afle cât timp rămâneau viabile semințele buruienilor. A decis să plaseze 50 de semințe în 20 de recipiente din sticlă, acestea făcând parte din 23 de specii diferite de buruieni și apoi să le îngroape cu gurile orientate în jos, astfel încât apa să nu se adune în interior.
Ulterior, el a scos semințele la fiecare cinci ani și le-a plantat, pentru a vedea dacă mai sunt viabile, notează IFLScience.
Acest proces a continuat la fiecare cinci ani până în 1920, când s-a decis ca plantarea să se facă la fiecare 10 ani, apoi la 20 de ani, în 1980. În 2021 (neputându-se face acest lucru în anul precedent din cauza pandemiei), a fost scoasă a 14-a sticlă de semințe, pentru a se vedea dacă acestea mai puteau să crească.
Deși s-a constatat că majoritatea și-au pierdut viabilitatea semințelor în primii 60 de ani ai experimentului, oamenii de știință au constatat că un procentaj mare de plante din genul Verbascum au putut să crească în continuare.
„Cea mai mare surpriză pentru mine este că semințele au germinat din nou. Este uimitor că ceva atât de vechi mai poate crește”, a declarat biologul Frank Telewski, cel care a continuat munca lui Beal.
Echipa a secvențiat ADN-ul semințelor care au crescut și a identificat tipurile de plante. S-a dovedit că plantele erau Verbascum blattaria și un hibrid între Verbascum blattaria și Verbascum thapsus, cel din urmă fiind probabil inclus din greșeală în experiment, după cum se arată într-un raport publicat de jurnalul American Journal of Botany.
Când se va încheia experimentul
În prezent, se preconizează că experimentul se va încheia în 2100, dar ar putea fi prelungit prin extinderea intervalului dintre încolțiri, dacă semințele continuă să arate că sunt viabile.
„În cei peste 140 de ani de la începutul experimentului, întrebarea privind longevitatea băncilor de semințe a căpătat o nouă relevanță”, a declarat și Lars Brudvig, profesor de biologie vegetală.