Până la urmă n-a reușit să supraviețuiască, deși întoarcerea din Iad a părut sfârșitul fericit al unui thriller, produs de Hollywood.
Ce poate fi mai încurajator, mai puternic și să inspire mai mult decât salvarea unui actor cu o celebritate universală de la înecarea în alcool și îngroparea sub zeci de pastile Vicodin?
„M-am gândit la copilăria mea, dar gândul ăsta nu m-a mai întristat la fel. Pastila și-a făcut efectul și am simțit ceva, o senzație pe care am tot căutat-o de atunci încoace… Venea vara, cu norii ei trandafirii și aerul blând al deșertului. Al meu era tot cerul. Atât de bine mă simțeam încât, dacă m-ar fi lovit o locomotivă, m-aș fi uitat la mecanic și i-aș fi zis: <Se mai întâmplă și tragedii, frate!”, a povestit Matthew Perry despre întâlnirea sa cu prima pastilă de Vicodin, la 26 de ani. În scurt timp a ajuns să ia câteva zeci, mai precis 55 pe zi, multe zile la rând, conform mărturiei sale.
Cartea sa „Friends, iubiri și marele lucru teribil”, apărută anul trecut, tradusă și în limba română și publicată de Editura Nemira, e una răscolitoare.
Rareori, un om are curajul să se privească în oglindă și să se descrie cu atâta dramatism, sinceritate și cinism. Cu atât mai mult când acest lucru e făcut de actorul care a jucat în Friends, unul dintre cele mai mari succese de televiziune din toate timpurile.
Un bărbat răsfățat
Matthew Perry a murit sâmbătă, înecat în propriul jacuzzi, la vârsta de 54 de ani. Cauza exactă a decesului urmează a fi stabilită.
Nu au fost date publicității informații legate despre o posibilă intoxicare cu alcool sau alte substanțe, iar reprezentanții poliției din Los Angeles au anunțat că nu au găsit droguri în preajma lui sau în locuință.
Matthew Perry a murit singur. Nu era căsătorit. Ultima sa relație, cea cu Molly Hurwitz, agent al unor actori de la Hollywood, s-a încheiat în anul 2021. Nu avea copii.
Vedeta din Friends deținea o avere de 120 de milioane de dolari, dar conform confesiunii sale nu a fost fericit niciodată.
De fapt, cartea sa de memorii, care a fost un adevărat succes, e povestea unui bărbat frumos, inteligent și cu un sănătos simț al umorului, provenit dintr-o familie bogată, cu puternice conexiuni în lumea politicii, televiziunii și a industriei cinematografice, care cunoaște succesul încă din adolescență, dar nu reușește niciodată să se înțeleagă pe sine.
Matthew Perry a fost un răsfățat. Marea lui dramă e setea nestăvilită de a se face plăcut de ceilalți, de a primi validarea continuă din partea familiei, a prietenilor, a lungului șir de iubite și a publicului.
O formă de terapie
„Nu mă tem să vorbesc în fața unei săli pline cu douăzeci de mii de oameni, dar pune-mă singur pe canapea, în fața televizorului, și o să-mi ies din minți de frică”, a scris el.
„Îmi este teamă de propria minte; îmi este teamă de propriile gânduri; îmi este teamă că mintea mea mă va îndemna din nou să iau droguri, așa cum a făcut-o de atâtea ori înainte. Mintea mea este hotărâtă să mă ucidă. Știu asta. În permanență mă simt singur, îndurerat și mă agăț cu disperare de gândul că voi putea fi reparat de cineva, cineva din exterior”, a mărturisit actorul, în cartea sa care s-a vândut în peste un milion de exemplare, doar în SUA.
Matthew Perry și-a scris memoriile ca o formă de terapie, o încercare disperată de a face pace cu sine însuși.
N-a folosit un scriitor din umbră, cum fac multe alte vedete din politică, sport și cinematografie, atunci când decid să împărtășească publicului amintirile și experiențele de viață.
Pentru cititor e o mare surpriză cât de bine e scrisă cartea - densă, emoționantă și sinceră, reprezintă relatarea amănunțită a eșecului unui bărbat care a avut întreaga lume la picioare.
Să te iubească Julia Roberts
A părăsit-o pe Julia Roberts, cea mai mare actriță a începutului de mileniu. Împreună au trăit o poveste de dragoste care a atras atenția fanilor la mijlocul anilor ’90.
Cum singur povestește, Matthew Perry era înspăimântat de posibilitatea de a fi abandonat de o femeie și, de aceea, o făcea el primul.
Era terorizat de faptul că partenerele sale ar fi descoperit cum era el cu adevărat, un dependent de alcool și de droguri.
Toate relațiile sale erau aruncate în aer de incapacitatea de a se ține departe de băutură.
„Anul 1996 era chiar după colț. Julia Roberts era iubita mea. Îi cunoscusem familia. M-a dus acolo cu avionul ei personal și m-a luat de la aeroport cu mașina, la acea vreme avea un Volkswagen Beetle portocaliu. Și eu, care credeam că aveam bani. Nu, ea avea bani. Am jucat fotbal pe zăpadă toată ziua. După aceea, Julia s-a uitat la mine, s-a uitat la ceas - era aproape miezul nopții și m-a luat de mână…”, a scris actorul american.
Să-ți povestești moartea
Dacă nu era cartea de o sinceritate cutremurătoare, moartea lui Matthew Perry ar fi fost doar o altă tragedie hollywoodiană. Una care captează atenția lumii pentru o zi, atrage lacrimi, comentarii și explicații pentru a pune în ordine evenimentul: se întâmplă nenorociri și cu vedetele care au mulți bani și faimă. Iar a doua zi interesul dispărea.
Dar Matthew Perry a făcut ceva rar în lumea lui. Și-a documentat moartea încă din timpul vieții.
A descris cauzele fricii sale cronice, incapacitatea sa de a fi fericit, a prezentat motivele superficialității și cât de conștient era de ea, consemnând lipsa de pricepere în a învăța din eșecuri, dar și dorința nestăvilită și copilărească de a fi apreciat, de a avea succes și de a-l obține cu ușurință.
Într-un fel, Perry, cel care ne-a făcut să râdem în hohote la multe scene din serialul Friends, a transferat o parte din responsabilitatea morții sale pe umerii noștri, cei care am fost ani de zile publicul său.
Ultimul episod
Cu toții știam de problemele sale, știam că urma să moară, aflasem despre lupta sa, despre înfrângerile sale, dar n-am făcut mare lucru să-l salvăm.
Dacă n-au reușit familia, prietenii săi bogați și celebri, cei mai buni medici din America, psihologi și experți în dezintoxicare, cum puteam noi să reușim?
Dar Matthew Perry n-a vrut să ne răspundă la această întrebare, iar noi, publicul, ne-am bucurat de excelenta carte, considerând-o un final fericit. I-am aplaudat întoarcerea din Iad, succesul, noile contracte pentru filme și seriale.
Am sărbătorit întoarcerea fiului risipitor fără a avea cea mai mică bănuială că memoriile sale fuseseră un testament, iar succesul cărții, ultimul episod al unei vieți trăite intens și haotic.
