Alexandra Pasăre, o elevă de 17 ani din Drobeta Turnu Severin, a decis ca lucrurile care fac parte din rutina ei de zi cu zi să aibă un impact și mai mare. Din dorința de a deveni cea mai bună prietenă a copiilor abandonați, s-a înscris, acum patru luni, în programul de voluntari Ajungem MARI. A vrut să-i inspire și să-i ajute cu sfaturi când au mare nevoie. Timpul şi atenţia ei sunt cele mai valoroase lucruri pe care le oferă constant.
Înainte să aflați povestea Alexandrei, avem o veste bună: dacă vrei să simţi şi tu bucuria de a face bine, află că Ajungem MARI a început o nouă campanie de recrutare de voluntari pentru copiii şi tinerii instituţionalizaţi din București și 24 de județe din țară. Orice modul de voluntariat dedicat copiilor şi tinerilor aflaţi în sistemul de protecţie – centre de plasament, centre de zi, centre în regim de urgenţă, apartamente de tip familial – durează 8 luni, din 15 noiembrie 2023 până în 30 iunie 2024.
Oricine își dorește să se alăture poate aplica în programul de voluntariat până pe 1 octombrie pe https://www.ajungemmari.ro/devino-voluntar/.
Alexandra face parte din acea categorie a generației Z care are grijă ca societatea să fie mai bună și mai primitoare. Merge săptămânal la copiii și tinerii instituționalizați, mai puțin nocoroși, pe care îi ajută să câştige încredere în ei, cunoştinţe noi şi dorinţa de a-şi schimba viața, a alege un drum mai bun.
Alexandra, cum a început povestea ta cu voluntariatul? Cum şi când ţi-ai dat seama că vrei să faci asta?
Dorința mea de a face voluntariat a apărut în urmă cu câțiva ani. M-a inspirat povestea unei prietene care a făcut voluntariat. Ea mi-a povestit ce impact pozitiv a avut asupra vieții sa şi asupra comunității. Am simțit o chemare în sufletul meu să mă implic și să-i ajut pe cei aflați în nevoie. Aşa că am decis să devin voluntar. Motivația mea este să aduc lumină şi speranță în viețile celor care au nevoie şi să contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toți.
Să ajut pe cineva este un sentiment minunat şi împlinitor. Simt o bucurie interioară şi o satisfacție imensă când ştiu că am făcut o diferență în viața cuiva. E ca şi cum ai umple inimile oamenilor cu fericire şi recunoştinţă. E un sentiment pe care nu-l poți descrie în cuvinte, ci doar să-l trăiești.
De Ajungem MARI cum ai aflat?
Eram la şcoală. O fată a venit în clasa mea şi ne-a povestit despre aceşti copii minunați, cum au mare nevoie de noi. "Acum o săptămână doar ce am reuşit să îi învățăm alfabetul" a fost replica Alexiei, cea care m-a motivat să mă înscriu. Am simţit imediat că trebuie să merg acolo, să lucrez cu ei.
M-a impresionat foarte mult ce ne-a povestit şi am simțit că şi eu pot face o diferență. M-am alăturat ca voluntar şi, pe măsură ce am petrecut timp cu aceşti copii minunați, am realizat cât de mult mă bucur să fiu parte din viața lor şi să îi sprijin în parcursul lor. Vreau să continui să fiu voluntar pe termen lung pentru că vreau să văd aceşti copii crescând şi reuşind în viață. Este o experiență minunată şi să pot ajuta mă face să mă simt împlinită.
Voluntariatul este o experienţă satisfăcătoare şi oferă o oportunitate unică de a ajuta copiii să se simtă iubiţi şi susţinuţi. Este important ca ei să se simtă în siguranţă, să le oferim o oază de fericire şi sprijin în fiecare săptămână.
Ştiu că atunci când vorbesc eu despre asta pare simplu şi, sincer, nu e ceva complicat să fii voluntar pentru copiii instituţionalizaţi. Dar e important să înţelegi şi lucrurile de care te vei lovi acolo, să ştii cum să treci peste ele. Pot exista şi momente un pic mai grele, dar însă noi suntem acolo pentru a-i ajuta, nu pentru a renunţa la primul hop.
Alexandra, ce faci tu când mergi la copii? Cum îi ajuţi, practic?
Dacă este să vorbim despre lucrurile vizibile, evidente, îi ajut la teme, jucăm diverse jocuri, dezbatem subiecte din viața noastră. Dar, înainte de toate, le îndeplinesc nevoia de siguranţă emoţională. De exemplu, Ana, o tânără de 14 ani din centrul în care merg, era mereu în conflicte cu cele mici, găsea motive să le enerveze, forma tot felul de grupuleţe. Prin discuţii repetate cu ea, comunicare şi ascultare, am reuşit să rezolvăm conflictele, dar în acelaşi timp să creăm un cadru în care ea să se poată exprima şi să fie ascultată. Fiecare copil are dreptul de a fi tratat şi respectat.
Apoi ne raportăm la nevoile pe care le îndeplinim. Nevoia de a-şi exprima emoţiile, iar asta e ceva ce îi caracterizează pe toţi. Am făcut un exerciţiu despre emoţii pe care îl continuăm şi în ziua de azi. Fiecare are câte o foaie cu emoţii, iar, atunci când se întâmplă ceva, fug repede şi bifează în dreptul bulinei cum s-au simţit. Apoi discutăm cum s-au simțit și care sunt motivele care au dus la acele stări. Acum copiii își exprimă liber sentimentele și le este mai ușor să comunice cu noi.
Ajungem la nevoia de afecţiune. De fiecare dată când mergeam la centru fetele veneau, alergau, ne luau în braţe. Băieţii doar ne salutau. Până într-o zi când i-am auzit spunând că pe ei nu îi ia nimeni în braţe. Ne-am sus imediat la ei şi am făcut o mare îmbrăţişare de grup care i-a făcut foarte fericiţi. S-au apropiat mai mult de când au văzut că le putem oferi şi lor afecţiune, au început să aibă încredere în noi şi să se simtă înţeleşi.
Și la nevoia de a fi lăudat, să ştie că sunt capabili de orice. Le-am oferit tuturor felicitări, indiferent de cât de puţin au lucrat într-o zi. De la noi aud mereu expresii de genul: “Bravo!”, “Eşti minunat(ă)!”, “Sunt mândră de tine.” Au nevoie să le crească stima de sine, iar noi suntem cei care le putem oferi sprijin în acest sens.
Ce îţi place cel mai mult la acest tip de voluntariat?
Ce îmi place cel mai mult să văd cum copiii şi tinerii îşi descoperă potențialul şi îşi îndeplinesc visurile. Este o bucurie să fiu parte din această călătorie şi să le ofer sprijinul şi încurajarea de care au nevoie pentru a reuşi. Este incredibil să văd cum se transformă şi cum prind încredere în ei înşişi. E o experiență minunată!
Vreau să vă povestesc un moment foarte emoționat pe care l-am trăit. Marian a venit pentru prima dată la noi. Mă uitam la el, cum stătea pe scaun şi plângea fără oprire. M-am apropiat şi i-am spus că sunt acolo pentru el, că nu va fi niciodată singur. Treptat, am văzut cum se linişteşte şi ne-am dus împreună la foişor, unde ceilalți copii erau destul de agitați. Marian mi-a spus că nu trebuie să mă supăr pe ceilalți, pentru că el este lângă mine. A fost un moment în care am simțit că am reuşit să ajung la el, să-i ofer sprijinul de care avea atâta nevoie.
Au fost şi momente în care te-ai simţit copleşită? Ai simţit că e prea mult?
Există şi astfel de momente, sigur. Când unul dintre copii începe să plângă, altul este nervos, celălalt fuge şi plânge şi el. Începe o agitaţie totală, sunt clipe în care nu ştii la care să te duci, pe care să-l calmezi mai întâi. Dar trebuie să fim pentru toţi acolo. Un simplu cuvânt, o vorbă bună, ascultarea, îmbrăţişarea le pot schimba starea şi chiar vieţile într-o secundă. Gândul de a renunţa este doar trecător, o proiecţie a temerilor de moment.
În plus, învăţ atât de multe de la aceşti copii încât de multe ori simt că eu sunt cea mai câştigată din această experienţă. Am învăţat că este normal să îmi exprim sentimentele, să nu mă dau bătută, să râd în fiecare zi şi să profit de timpul liber pentru orice experienţă nouă. Am învăţat că sinceritatea duce automat la o comunicare mai bună, dar şi să ofer atenţie necondiţionat.
Alexandra, mi-e clar că eşti un om cu foarte multă deschidere şi multă forţă interioară. Ce meserie ai vrea să urmezi?
Îmi place să ajut oamenii şi să le ofer sprijinul de care au nevoie pentru a-şi atinge potențialul maxim. Vreau să fiu o sursă de inspiraţie şi cred că meseria de profesoră este minunată. Am ocazia să influențez şi să îndrum viitorul generației următoare. Este o responsabilitate mare, dar şi o oportunitate de a aduce o diferență semnificativă în viața elevilor. Să fii profesoară înseamnă să fii un ghid şi un model pentru tineri.
De ce i-ai încuraja pe alţii să facă şi ei voluntariat pentru Ajungem MARI?
Este o modalitate minunată de a-ți folosi abilitățile și pasiunile în beneficiul altora și de a aduce bucurie și speranță în viețile lor. În plus, voluntariatul îți oferă oportunitatea de a învăța şi de a te dezvolta la rândul tău, de a-ţi face noi prieteni şi de a-ți dezvolta abilitățile sociale şi de leadership.