La nivel oficial există un singur discurs în care România insistă să ajute Ucraina să-și vândă cerealele. Informal, sunt însă anumite îndoieli și unii demnitari se întreabă până unde ar trebui să meargă acest sprijin.
Ucraina va exporta în continuare cereale prin România, a declarat ieri ministra de Externe Luminița Odobescu, completând asigurările date de președintele Klaus Iohannis.
Bucureștiul nu se lasă intimidat de amenințarea Ministerului rus al Apărării care a transmis că Moscova tratează de-acum încolo toate navele care se îndreaptă spre sau dinspre Ucraina ca „potențiale transporturi de încărcături militare și implicit potențiale ținte militare”. Această încercare de a induce teamă nu va funcționa în cazul României, potrivit ministrei Odobescu.
Șefa diplomației de la București a precizat că „România va continua să facă tot ce este posibil pentru a susţine Ucraina”, fiindcă acțiunile Rusiei din ultimele zile, inclusiv bombardarea Odesei, distrugerea infrastructurii ucrainene și amenințările la adresa navelor din Marea Neagră sunt „inacceptabile”. Odobescu a spus înaintea întâlnirii periodice a miniștrilor de Externe din UE că, prin ceea ce face acum, Rusia „intenţionează să provoace o criză alimentară la nivel mondial”.
Jumătate dintre cerealele ucrainene au fost transportate până acum prin România, pe căi fluviale, maritime și terestre, iar Klaus Iohannis a amintit că Bucureștiul „a adaptat și îmbunătățit” aceste rute și că „va continua” în același mod mai departe pentru „a preveni apariția unor sincope”.
În același timp, România, Bulgaria, Ungaria, Polonia și Slovacia vor cere Bruxelles-ului printr-o solicitare comună prelungirea interdicției care vizează importurile de cereale din Ucraina dincolo de termenul limită de 15 septembrie, pentru a evita perturbări majore ale pieței, potrivit ministrului agriculturii de la Budapesta. Acum două luni, Uniunea Europeană le-a dat voie celor cinci state să interzică vânzările de grâu, porumb, rapiţă şi seminţe de floarea-soarelui venite din Ucraina, permiţând doar tranzitul acestor mărfuri pentru export în altă parte. Această interdicţie ar urma să expire la 15 septembrie.
România și celelalte state vecine cu Ucraina s-au plâns atât de calitatea cerealelor cât și de faptul că exportatorii au promis să-și ducă marfa în Africa și Asia, nu să o vândă în statele care s-au oferit să organizeze coridoare de transport. Fermierii români au vorbit chiar despre faptul că ar fi în pragul falimentului din cauză că producția ucraineană a disturbat piața. Practic, anul trecut, România a importat cereale ucrainene în valoare de 1,24 miliarde de dolari, adică 13% din totalul exporturilor ucrainene, fiind pe primul loc în topul statelor care au cumpărat cereale din statul vecin. Producătorii autohtoni de cereale și semințe oleaginoase au rămas în mare parte cu marfa nevândută și au devenit la rândul lor victime colaterale ale conflictului ruso-ucrainean.
România a făcut eforturi importante și rapide pentru a le deschide exportatorilor ucraineni drumul: prin Galați, unde o linie ferată din perioada comunistă a fost refăcută și redeschisă, prin Constanța, unde li s-au pus la dispoziție spații de depozitare generoase, prin Brațul Chilia și pe Canalul Bîstroe, devenite navigabile, cu toate că decolmatarea celor două afectează ecosistemul Deltei Dunării și scade profitul Brațului Sulina: navele care transportă cereale pe Sulina plătesc o taxă de pilotaj de 400 de dolari pe navă și un tarif de tranzit de 1,59 dolari pentru fiecare tonă de marfă.
Pe de altă parte, potrivit Convenției privind regimul navigației pe Dunăre, Sulina este singurul braț navigabil al fluviului. Războiul de cucerire început de Rusia în Ucraina este însă o un caz de forță majoră, iar Bucureștiul i-a dat voie Kievului să facă lucrări mai ample decât de obicei pentru dragarea Chiliei și Canalului Bîstroe, pentru ca cele două să intre în circuitul exportului de cereale. Persistă încă o controversă cu privire la adâncirea Chiliei și Bîstroe, după ce oficialii români au ordonat în aprilie măsurători de adâncime, dar acestea nu au fost date publicității.
În schimb, Ucraina a anunţat la finele lunii mai că intenţionează să adâncească şi mai mult Canalul Bîstroe pentru a-și extinde rutele alternative de export. Potrivit unui oficial de la Kiev, lucrările ar urma să înceapă chiar în acest an. Ministrul ucrainean al Infrastructurii a explicat astfel că noua adâncime a Canalului Bîstroe a ajuns de la 3,9 metri la 6,5 metri, dar că tot nu este suficient, iar Kievul vrea să adâncească până la 7,2 metri Canalul Bîstroe. România nu și-a dat consimțământul oficial pentru această modificare, deși dacă va avea loc, Bîstroe poate concura cu Brațul Sulina, a cărui adâncime minimă este de 7 metri.
Kievul ar trebui să negocieze cu Bucureștiul transformarea Bîstroe într-un canal navigabil, în așa fel încât situația să fie controlată și doar temporară, pe timpul războiului, consideră unii demnitari sotto-voce. Din punctul lor de vedere, Ucraina trebuie ajutată, dar nu în detrimentul intereselor țării pe termen lung.
Nu e clar dacă au început sau nu astfel de tratative. Lipsa de transparență în acest caz dă apă la moară extremiștilor de la AUR, care, sub pretextul apărării Deltei, subminează în ochii opiniei publice importanța susținerii Ucrainei. Mai ales că după ce Moscova a refuzat luni să prelungească acordul privind exporturile de cereale ucrainene, Kievul a stabilit o rută temporară de transport prin apele teritoriale ale României.
Nu există pericole reale pentru România după suspendarea coridorului cerealelor din Marea Neagră și nici după reconfigurările gândite de Kiev. Probabil, efectele negative ar putea fi date de speculațiile pe care le fac extremiștii și de articolele care apar pe site-urile pro-ruse rostogolite cu tot mai mare succes.
Toate acestea au ca obiectiv schimbarea de direcție a maselor, convingerea cât mai multor votanți că agresorii ar fi de fapt victime, că deși Rusia a invadat Ucraina, Ucraina ar fi de vină pentru războiul de agresiune declanșat de Moscova.
Sabina Fati