Cu circa 20 de ani în urmă, Matteo Martelli arunca o privire într-o librărie și a dat întâmplător peste o carte contrariantă. Când a deschis paginile cărții „The Origins of Alchemy in Graeco-Roman Egypt”, a fost captivat.
Martelli este profesor la Universitatea din Bologna și a studiat istoria limbilor clasice. I-au atras interesul aluziile la trecutul bogat și mitologia alchimiei din cartea lui Jack Lindsay din 1970.
Lecții de istorie
„Textul menționează o relatare foarte interesantă despre originile alchimiei, în care se spunea că practicile sale sunt o revelație de la îngerii căzuți”, a spus Martelli. „Se sugera că îngerii au dezvăluit femeilor secretele naturii în schimbul unor favoruri sexuale, ceva de care eu nu mai auzisem.”
Alchimia este învăluită în spiritualitate și religie, fiind respinsă adesea ca pseudo-știință care implică eforturi iluzorii de transformare a metalelor de bază în aur.
Dar Martelli a fost inspirat să afle dacă nu cumva înseamnă mai mult decât atât.
Acest lucru i-a deschis o nouă cale în istoria științei, culminând cu proiectul AlchemEast, finanțat de UE, pe care l-a coordonat. Inițiativa a început în decembrie 2017 și s-a încheiat anul acesta, în aprilie.
Pe parcursul a cinci ani, AlchemEast a analizat alchimia din anul 1500 î.e.n. până la începutul anilor 1000 e.n., din Babilonia antică și Egiptul greco-roman până în perioada islamică timpurie, în încercarea de a demonta perspectiva tradițională peiorativă despre practicile sale.
Potrivit lui Martelli, alchimia străveche, departe de a fi legată doar de aur, folosea multiple tehnici de manipulare a materiilor prime pentru a face metale vopsite, nestemate artificiale, sticlă și textile colorate și compuși chimici.
„Analizând aceasta, este important să înțelegem rolul jucat în trecut de chimie și alchimie în formarea științei moderne, care, în opinia mea, sunt practic același lucru, în perioade diferite”, a spus acesta.
Experimente străvechi
Pe lângă cercetarea amănunțită a textelor și rețetelor chimice străvechi, echipa sa a și încercat să recreeze practicile din trecut în laborator, pentru a înțelege mai bine cum au evoluat unele idei.
Cercetătorii au reprodus cerneală aurie artificială folosind ingrediente cum ar fi mierea și silicea și au experimentat cu așa-numitele ape divine, care includ compuși ce conțin sulf.
„Este uimitor: poți face argintul să arate exact ca aurul prin simpla scufundare a unei monede de argint în aceste ape divine timp de câteva secunde”, a declarat Martelli. „Chiar poți înțelege de ce au început să creadă că se poate face aur utilizând acest proces.”
Alte experimente care au implicat extragerea mercurului din cinabru au oferit noi informații despre motivul pentru care, în tradiția alchimică, mercurul era considerat o componentă obișnuită a tuturor metalelor.
Martelli intenționează să realizeze parfumuri din rețelele gravate pe vechile tăblițe mesopotamiene. Acesta speră că experimentarea în moduri diferite de cele actuale va oferi o nouă perspectivă și chiar va duce la descoperiri științifice.
Urmele lăsate de femei
Cercetările lui Martelli și ale celorlalți din ultimele decenii îndeamnă la reevaluarea concepției tradiționale despre alchimie, aceasta fiind considerată acum un predecesor serios al chimiei moderne.
În același timp, este clarificat rolul esențial pe care femeile l-au jucat în practicile alchimiei.
Femeile reprezintă doar circa o treime dintre cercetătorii științifici din întreaga lume și lipsa unor modele vizibile feminine de urmat este recunoscută ca fiind unul dintre motive.
„În etapele timpurii ale alchimiei, se pare că femeile au jucat un rol important”, spune Martelli. „Și nu au fost doar practicante, ci au apărut și ca zeițe în mitologie, cum este cazul lui Isis, zeița egipteană a vindecării și magiei, despre care se spune că a întâlnit un înger care i-a dezvăluit secretele alchimiei.”
Una dintre cele mai de seamă practicante timpurii a fost evreica Maria, care a trăit în Alexandria cândva între secolul I și al III-lea e.n. și căreia i se atribuie inventarea mai multor tipuri de aparate chimice.
Printre acestea se numără și bain-marie, o baie cu apă fierbinte numită astfel după ea și folosită frecvent de bucătari în zilele noastre.
Implicarea femeilor în alchimie a continuat și în perioada modernă timpurie, potrivit unui alt proiect finanțat de UE și denumit WALCHEMY, care a analizat operele literare cu autori femei din Regatul Unit între secolele al XVI-lea și al XVII-lea.
Activitatea scriitoricească a femeilor
Semințele proiectului au fost sădite atunci când dr. Sajed Chowdhury, asistent universitar de literatură engleză modernă timpurie la Universitatea Utrecht din Țările de Jos, își făcea doctoratul în legătură cu activitatea scriitoricească a femeilor în era Renașterii, între secolele al XIV-lea și al XVII-lea.
„Am constatat că, de multe ori, scriitoarele, la fel ca și contemporanii lor bărbați, s-au inspirat din ideea alchimiei, care era realmente îndeletnicirea transmutării chimice a metalelor, ierburilor, mineralelor și plantelor”, a declarat Chowdhury.
Ajutat de texte redescoperite de savanți feminiști în ultimele decenii, acesta a găsit dovezi – în forme literare cum ar fi poezia și în cărți de rețete chimice – că implicarea femeilor era și mai răspândită decât se aștepta.
„Diversitatea femeilor care erau implicate în limbajul alchimiei m-a surprins”, a spus Chowdhury.
Prin analizarea acestor texte, a reconstruit o istorie a alchimiei care nu era doar apanajul bărbaților, ci mai degrabă un domeniu în care femeile din medii foarte diverse au jucat un rol central – ajutând la spunerea poveștii acestor voci uitate.
„Nu făceau neapărat acest lucru pentru bani, ci din generozitate pentru ocrotirea sănătății și ca parte a strădaniei lor creștine de a lucra în comunitățile lor”, a declarat Chowdhury. „Demersurile științifice din gospodărie implicau atât bărbații, cât și femeile.”
Un exemplu a provenit din cărțile de rețete și meditațiile în proză ale lui Lady Grace Mildmay, o aristocrată engleză care practica alchimia medicală și spirituală la ea acasă și în zona Northamptonshire în cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea.
Sursele au arătat că exista o practică mai largă în care erau implicate femeile.
„Ceea ce a supraviețuit în număr mare sunt cărțile de rețete, care sunt, practic, instrucțiuni despre cum să-ți întreții gospodăria”, a declarat Chowdhury. „Acestea conțin ceea ce am descrie ca fiind procedee alchimice, cum ar fi distilarea, fermentarea și calcinarea.”
Aceste procese implicau, de exemplu, ierburi de folosit în medicamente, instrucțiuni pentru fabricarea detergenților și curățarea alamei, precum și proceduri culinare, cum ar fi pentru purificarea mierii.
Potrivit lui Chowdhury, se crede că chiar și munca lui Robert Boyle, un filosof natural anglo-irlandez considerat de mulți drept unul dintre „părinții chimiei moderne”, a fost influențată de sora lui mai în vârstă, Lady Ranelagh, care făcea experimente în gospodărie.
Cifre-cheie
În urma cercetărilor, Chowdhury a realizat un studiu intitulat „Women Writers and Alchemy in Early Modern Britain” („Scriitoarele și alchimia în Marea Britanie modernă timpurie”), care face acum obiectul unei evaluări inter pares.
Acesta evidențiază lucrări scrise de 12 femei, concentrându-se, printre altele, pe Mildmay, Aemilia Lanyer, fiica unui muzician curtean, republicana Lucy Hutchinson și mistica protestantă Jane Lead.
Între timp, Chowdhury are în plan să efectueze cercetări suplimentare asupra practicilor științifice în mănăstirile secolului al XVII-lea, în încercarea de a descoperi ce s-a întâmplat în mediile locuite exclusiv de femei.
„Știm că femeile din aceste mănăstiri practicau medicina și se ocupau cu ierbologia, dar arhivele mănăstirilor sunt, în mare parte, neexplorate și dispersate în întreaga Europă”, a spus acesta.
Pe lângă faptul că conferă o mai mare seriozitate alchimiei, studierea acestui domeniu arată rolul mai însemnat al femeilor în trecutul științific al lumii.
„Vedem că alchimistul este, de multe ori, o femeie”, a subliniat Chowdhury. „Dacă este să înțelegem dintr-o perspectivă mai incluzivă istoria științei, atunci trebuie să includem contribuția femeilor.”
Articol scris de Gareth Willmer
Cercetările menționate în acest articol au fost finanțate prin Consiliul European pentru Cercetare (CEC) al UE și prin acțiunile Marie Skłodowska-Curie (MSCA).
Mai multe informații:
Acest articol a fost publicat inițial în Horizon, revista de cercetare și inovare a UE.