Avioanele F-16 vor fi un salt important pentru o flotă aeriană plină de avioane sovietice. Însă aeronavele de luptă americane nu sunt „jucăriile perfecte” și vor aduce noi provocări. Pentru asta se vor pregăti piloții ucraineni.
Instruirea piloților și a echipelor tehnice ucrainene pentru a putea opera F-16 va dura luni întregi, ceea ce înseamnă că avioanele vor intra în acțiune abia spre sfârșitul acestui an. Iar dacă vor fi trimiși deasupra frontului, piloții ucraineni vor avea viață grea cu forța aeriană mult mai puternică a Rusiei și cu sistemele sale de apărare antiaeriană.
Însă faptul că va fi greu nu înseamnă că avioanele F-16 nu merită tot efortul, se arată într-o analiză publicată de Newsweek.
E posibil ca Ucraina să primească din Danemarca și/sau Olanda câteva zeci de aparate din prima generație F-16A/B care au trecut printr-o îmbunătățire la mijlocul ciclului de exploatare (Mid-Life Update - MLU), dacă Statele Unite nu vor decide cumva să ofere în mod neașteptat câteva aparate din a doua generație, F-16C/D.
Prima generație cu îmbunătățiri F-16 MLU poate folosi arme mai noi, dar lipsește o dotare importantă, sistemele avansate de radar din clasa AESA, AN/APG-83 SABR, care oferă un avantaj vital împotriva avioanelor rusești și a rachetelor de croazieră - asta dacă Statele Unite nu decid să ofere Kievului această tehnologie pe care avioanele Rusiei nu o dețin.
Instruirea piloților ucraineni poate dura mult timp, dar nu va pune mari probleme.
În principiu, se va face în două etape, una mai scurtă pentru piloții cu experiență, iar alta mai lungă pentru cei mai noi, care vor începe cu elementele de bază în Marea Britanie sau Franța înainte de a urca la manșa avioanelor în Polonia și Belgia.
Pregătirea tehnicienilor va necesita, în schimb, mai mult timp decât cea a piloților și de aceea va trebui să înceapă mai devreme.
Mai departe, Kievul și susținătorii săi vor trebui să conceapă un plan de finanțare pentru întreținerea flotei aeriene și care să prevadă cum vor întreține ucrainenii avioanele (ajutați de mecanicii occidentali prin ședințe video pe Zoom sau Skype) și ce operațiuni de întreținere vor fi făcute în afara țării, în Polonia, Germania sau România.
Unde "scârțâie" ucrainenii
Indiferent de versiune, F-16 este un avion superior aparatelor sovietice de care dispune Ucraina acum, însă are câteva provocări importante.
Dacă MiG-29 are motoare robuste, concepute special pentru operațiuni pe piste brute, admisia avionului american este mai vulnerabilă la aspirarea unor impurități (pietre, șuruburi, etc.). Kievul va trebui nu doar să pregătească facilități pentru F-16, dar să se și asigure că pistele acestor baze sunt curate. Unii experți consideră că acest aspect e o problemă mai mare decât altele.
În plus, pregătirile pentru F-16 ar trebui făcute doar în câteva baze, iar acest lucru riscă să le facă o țintă clară pentru rachetele rusești.
Moscova nu a atacat masiv bazele aeriene ucrainene după primele luni de război, considerând că acestea nu prezintă pericol, dar sosirea avioanelor americane are toate șansele să atragă interesul inamicului.
Un alt inconvenient este cel al radarelor de lungă distanță și al bateriilor de rachete sol-aer pe care rușii le-au desfășurat de-a lungul frontierei și al liniilor frontului și care pot detecta și distruge avioane la altitudini mari mult înspre teritoriul controlat de Kiev.
În aceste condiții, piloții ucraineni vor pilota aparatele F-16 foarte jos, folosindu-se de formele de relief și de curbura Pământului pentru a-și reduce la maximum vizibilitatea. Chiar și atunci, patrulele de Beriev A-50, avioane rusești de avertizare timpurie, control și comandă și supraveghere a spațiului aerian, și escadrilele de atac Su-35 și MiG-31 tot le pot depista.
În schimb, piloții ucraineni pot folosi cu cumpătare radarele avioanelor pentru a evita deconspirarea prezenței lor.
Asta înseamnă că în loc să aprinzi o lanternă într-o cameră în care e beznă, trebuie să înaintezi fără să vezi. Tactica ucrainenilor va fi să zboare "în orb", cu radarele oprite, și să depindă de indicațiile controlorilor de zbor de la sol care le vor transmite unde se află avioanele inamicului, unde să zboare și unde își pot porni radarele pentru a urmări o țintă.
Aceasta este partea tactică la care piloții ucraineni "scârțâie" de obicei, dintr-un motiv tehnic: rachetele lor ghidate prin radar R-27 necesită ca avionul care le lansează să-și țină radarul din bot orientat spre țintă până la impact, o metodă depășită, ineficientă și echivalentă aproape cu sinuciderea, întrucât piloții ruși pot riposta cu rachete R-77-1 cu rază mai lungă de acțiune de tip "trage și uită", plecând apoi în viteză.
Aici îi poate ajuta enorm pe ucraineni un F-16: avionul american poate lansa racheta AIM-120 AMRAAM, de tip "trage și uită" (rachete care își urmăresc singure ținta, permițând avionului care le lansează să dispară din zonă - n.red.) cu sistem radar încorporat și cu o rază de acțiune similară cu R-77-1.
Tactici de atragere și înșelare cu "semințele viitorului"
Avioanele MiG-31 și Su-35 cu două motoare au, însă, radare mai puternice și pot fi înzestrate și cu racheta R-37M cu rază ultralungă de acțiune, care pot doborî un aparat inamic de la 176 de kilometri distanță.
De exemplu, radarul Irbis-E de pe avioanele rusești Su-35 poate detecta un F-16 de la 200 de kilometri, în timp ce radarul APG-66(V)2A al unui F-16MLU este eficient până la 80 de kilometri.
Așadar, F-16 ar fi un mare câștig pentru Ucraina, dar tot nu poate depăși avioanele rusești. Piloții ucraineni vor trebui să deprindă manevre de gherilă aeriană folosind tactici de ambuscadă, coordonarea cu controlorii aerieni și cu apărarea antiaeriană și elementele de recunoaștere aeriană furnizate de NATO.
Mena Adel, expert în aviație militară care scrie pentru revista Scramble, sugerează un exemplu de colaborare între piloții ucraineni de F-16 și apărarea aeriană: "Piloții ucraineni vor încerca să atragă avioanele rusești în bătaia apărării antiaeriane prin înșelare sau distragere a atenției, întârziind cât mai mult interceptarea…"
Și războiul electronic ar putea ajuta, prin folosirea de dispozitive de bruiaj și echipamentele de apărare occidentale mai bune comparativ cu cele ucrainene care pot bloca sau întârzia interceptarea avioanelor ucrainene, dându-le timp să fugă sau să încerce să lovească inamicul când se află în zona lui de acțiune.
Pe lângă misiunile de bază aer-aer, avioanele F-16 vor oferi Ucrainei o platformă multirol care poate fi dotată cu o gamă largă de armament și sisteme de suport occidentale, inclusiv cu rachete de croazieră stealth JASSM, rachete antiradar AGM-88 HARM pentru țintirea sistemelor de apărare aeriană, rachete antinavă Harpoon, bombe cu ghidare prin laser și GPS, sisteme de țintire Sniper și sisteme de contracarare a bruiajului electronic.
Combinația dintre mobilitatea și armamentul de care poate dispune F-16 poate reprezenta o amenințare pentru navele rusești din Marea Neagră și bazele din Crimeea, obligând Moscova să aloce mai multe resurse apărării aeriene.
Chiar dacă o flotă modestă de F-16 nu poate câștiga războiul, are potențialul de a afecta tacticile aeriene ale rușilor, poate ajuta la contracararea atacurilor cu rachete și poate mări cheltuielile rușilor cu aviația, forțele maritime și instalațiile terestre.
Avioanele F-16 ar fi "semințele" echipării Forțelor Aeriene ale Ucrainei cu aparate mai bune, întrucât Kievul nu mai poate cumpăra aeronave de tip sovietic.
Această tranziție trebuie să înceapă cât mai curând, chiar dacă este complicat din cauza amenințării imediate a rachetelor și avioanelor rusești, notează Newsweek.
Pentru Ucraina e momentul potrivit să înceapă cu un "mănunchi" de F-16, nu doar din cauza costurilor mai mici și a resurselor abundente pentru întreținere, ci și pentru că pe viitor va putea cumpăra mai multe avioane de acest tip pe măsură ce forțele occidentale le înlocuiesc cu F-35 stealth.
Mai întâi, Ucraina trebuie să câștige războiul.
T.D.