Un studiu recent publicat de Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) susţine că a dovedit o teorie conform căreia poluarea aerului l-a inspirat pe pictorul Claude Monet să creeze picturile ceţoase care au declanşat mişcarea impresionistă.
Studiul se concentrează pe Monet şi pe pictorul britanic Joseph Mallord William Turner, ambii activi în timpul Revoluţiei Industriale, când motoarele cu abur şi fabricile pe cărbune emiteau cantităţi fără precedent de fum şi funingine în aer.
Un grup de cercetători a studiat peste 100 de picturi ale lui Turner şi Monet încercând să găsească dovezi că ceaţa, care a devenit un semn distinctiv al picturii impresioniste, a fost de fapt interpretarea de către artişti a cerului poluat din Londra şi Paris, oraşele pe care atât Turner, cât şi Monet le-au găsit drept sursă de inspiraţie.
„În timp ce studiam picturile lui Turner, Whistler şi Monet la Tate din Londra şi Musée d'Orsay din Paris, am observat transformări stilistice în lucrările lor”, spune Anna Lea Albright, cercetător postdoctoral la Le Laboratoire de Météorologie Dynamique la Universitatea Sorbona din Paris şi co-autor al studiului.
„Contururile picturilor lor au devenit mai neclare, paleta a apărut mai largă, iar stilul s-a schimbat de la mai figurativ la mai impresionist: acele schimbări sunt în concordanţă cu modul în care poluarea aerului influenţează lumina”.
Potrivit lui Albright, poluarea aerului „face obiectele să pară mai înceţoşate”, le estompează marginile şi, deoarece poluarea „reflectă lumina vizibilă de toate lungimile de undă”, face ca o scenă să pară mai albă. Cercetătorii au studiat estimările cu privire la poluarea aerului la momentul în care au fost executate picturile, între 1796 şi 1901.
„Am descoperit că a existat o potrivire surprinzător de bună”, a spus Albright pentru CNN.
Studiul subliniază că există o corelaţie care merge „dincolo de evoluţia şi stilul artistic”, deoarece picturile reflectă diferenţele în cantitatea de poluare a aerului din Londra şi Paris, oraşe care au fost industrializate în perioade diferite. O dovadă suplimentară vine chiar de la Monet, care în 1901 i-a scris soţiei sale, deplângând o zi cu vreme rea şi lipsa fumului, a trenurilor şi a bărcilor.
„Turner şi Monet sunt ambii artişti care au fost nevoiţi să meargă în diverse locuri pentru a avea anumite condiţii”, a declarat pentru CNN Jonathan Ribner, profesor de artă europeană la Universitatea din Boston. Ribner a descris un fenomen pe care îl numeşte „turism de ceaţă”, care i-a adus pe pictori francezi precum Monet la Londra „în mod deliberat pentru a vedea ceaţa, pentru că le-au plăcut efectele atmosferice”. Ribner a fost unul dintre primii care au teoretizat că poluarea aerului a fost o influenţă atât asupra lui Monet, cât şi asupra lui Turner.
În ciuda dovezilor, există unii care refuză să creadă că naşterea impresionismului poate fi legată de cenuşa şi funinginea care umplea cerul. În Washington Post, criticul de artă Sebastian Smee a criticat premisa studiului că poluarea şi nu creativitatea au stat la baza „evoluţiei stilistice” a celor doi artişti.