Pentru copiii refugiați din Ucraina, este important accesul la educație în limba maternă, atât din punct de vedere cognitiv, cât și emoțional, pentru că plecarea lor de acasă s-a produs ca o traumă. Sunt copii care și-au pierdut unii casele, alții școlile și este esențial să fie restabilite liante socio-emoționale, așa cum este educația în limba maternă.
Totodată, este crucial ca acești copii să se simtă integrați, să nu aibă povara de a fi străini, spune Gabriela Alexandrescu, președinte executiv al Organizației Salvați Copiii România.
Gabriela Alexandrescu, au trecut, iată, opt luni de război în Ucraina și tot atâtea de criză umanitară. Știu că echipele Salvați Copiii au fost din primele zile la punctele de frontieră cu Ucraina. Cum s-a simțit pe teren, așadar, această criză umanitară?
În primul rând, s-a simțit ca zeci, sute de mii de crize, sute de mii de drame umane, pentru că nu am avut de-a face cu un grup compact de refugiați, ci cu mame cu copii în brațe, multe dintre ele au parcurs pe jos astfel zeci de kilometri și atunci, la final de februarie și până în aprilie, vremea era destul de brutală. Ajungeau înghețate la punctele de frontieră, cu copiii înveliți în pături și încălziți în brațe. Și acesta era doar primul șoc.
După ce aceste femei atât de curajoase știau că și-au adus copiii la adăpost, că nu mai sunt în pericol, după ce trecea practic șocul drumului greu și lupta pentru supraviețuire, adrenalina lăsa locul unei dureri crâncene: în spatele lor rămăseseră pentru multe dintre aceste femei soții, părinții, frații. Ele erau de acum singure și prea mult răgaz pentru durere nu aveau, pentru că de ele depindeau copiii lor. Cum îi vor hrăni, încălzi, cum îi vor educa, cum le vor explica de ce au plecat, de ce casa lor s-ar putea să nu mai fie?
Acest prim val al mamelor cu copiii lor ne-a făcut să vedem, chip după chip, ce înseamnă războiul, dislocarea, dar și forța incredibilă a unei mame, atunci când puiul ei trebuie apărat.
Noi încă suntem pe teren, la Isaccea, județul Tulcea, în Siret, Suceava, Sighetu-Marmației, Maramureș și Sculeni, în Iași. Și chiar dacă au trecut opt luni, copiii și femeile care ajung aici (zilnic vin în medie 8.000 de persoane, acum a început sa crească iar numărul intrărilor în România) au nevoie de asistență umanitară complexă, de la prim-ajutor, alimente, până la îndrumare juridică, consiliere psiho-emoțională și apoi integrare educațională pentru copii. Și se apropie iarăși lunile reci, asta ne îngrijorează, pentru că oamenii care fug de război sunt și mai obosiți acum, vin într-o stare mai precară, ei pleacă totuși din locuințe de multe ori rămase fără apă, curent electric, din localități unde serviciile sociale sunt și ele vulnerabilizate de război.
Trebuie să amintesc că Organizația Salvați Copiii este activă în domeniul azilului încă din 1995, derulând o serie de proiecte ce oferă servicii educaționale și sociale adresate nevoilor specifice ale copiilor solicitanți de azil și refugiați, inclusiv minori neînsoțiți și persoane relocate, în vederea integrării lor sociale și educaționale.
În cei 27 de ani de activitate în domeniul azilului, peste 9.200 de copii și familiile acestora au beneficiat de activități zilnice, asistență financiară, consiliere socială și psihologică și suport material și educațional, în cele 5 centre regionale (București, Galați, Rădăuți, Șomcuta Mare și Timișoara).
Ați spus sute de mii de drame. Câți copii au fost ajutați de dumneavoastră, mă refer la cei refugiați din Ucraina?
De la declanșarea acestui război până vineri, 3 noiembrie, Salvați Copiii a oferit pentru 205.130 de persoane, dintre care 112.825 de copii ucraineni și 92.305 de adulți, alimente de bază, produse de igienă, îmbrăcăminte, pături și alte produse de imediat ajutor, suport emoțional, materiale educaționale, traducere și consiliere informațională - materiale de informare în limba ucraineană.
Ne-am extins intervenția și în Republica Moldova și chiar azi (vineri - n.r.) am oferit două mașini medicale echipate complet si două ecografe mobile în valoare de 185.000 euro în vederea întăririi capacității rețelei de specialiști de a furniza servicii medicale și psiho-sociale prin echipe mobile.
Am organizat până în prezent și două transporturi umanitare cu 505.200 de produse pentru 42.000 de bebeluși, copii de vârstă mică și mame din Ucraina. Primul transport umanitar, cu scutece de unică folosință, șervețele umede biodegradabile pentru bebeluși și absorbante, a plecat în 12 aprilie, din București, având ca destinație Chișinău, iar cel de-al doilea transport a ajuns în Republica Moldova în data de 16 mai. Produsele au fost distribuite în cele 100 de centre pentru refugiați, gestionate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale din Moldova.
Mai mult, la începutul anului școlar am susținut toți copiii refugiați înscriși în sistemul de învățământ din Republica Moldova cu ghiozdane echipate cu rechizite. De asemenea, susținem Centrul de Informare şi Documentare privind Drepturile Copilului din Moldova CIDDC, pentru derularea de activități pentru specialiștii în educație în vederea integrării școlare a 1.600 de copii și crearea Consiliului Consultativ al Copiilor în colaborare cu Avocatul Copilului din Republica Moldova.
De la declanșarea crizei umanitare, Organizația Salvați Copiii a investit în total 518.000 Euro pentru sprijinul socio-medical și integrarea școlară a copiilor refugiați în Republica Moldova, creând parteneriate solide cu Ministerul Sănătății Republicii Moldova, Ministerul Muncii și Protecției Sociale Republicii Moldova, Avocatul Copilului, Primăria Chișinău, Asociația Sănătate pentru Tineri, Centrul de Informare Documentare privind Drepturile Copilului (CIDDC).
România și Republica Moldova sunt țări aflate în prima linie a asistenței umanitare pentru refugiații ucrainieni. Raportat la numărul de locuitori, Republica Moldova este țara din regiune ce găzduieşte cei mai mulţi refugiaţi, peste 90.000 din cele circa 600.000 persoane care au intrat în țară de la începutul războiului din Ucraina alegând să rămână pe teritoriul național moldovean, dintre care 42.637 sunt copii. Războiul din Ucraina a perturbat grav accesul la îngrijirile de sănătate de care au nevoie în mod normal femeile însărcinate și nou-născuții lor. Este vorba de riscuri crescute de deces matern și neonatal, de îmbolnăviri și complicații, ce pot surveni în timpul sarcinii sau la naștere, dar și de un risc crescut de pierdere a sarcinii.
Dar dincolo de asistența umanitară imediată, noi ne concentrăm pe sănătatea socio-emoțională a copiilor refugiați, am dezvoltat pentru ei programe speciale de educație, sunt integrați în școli, unde urmează programa din Ucraina, am angajat pedagogi ucraineni. Totodată, copiii învață și limba română.
Pentru copii, este important accesul la educație în limba maternă, atât din punct de vedere cognitiv, cât și emoțional, pentru că plecarea lor de acasă s-a produs ca o traumă. Sunt copii care și-au pierdut unii casele, alții școlile și este esențial să fie restabilite liante socio-emoționale, așa cum este educația în limba maternă. Totodată, este crucial ca acești copii să se simtă integrați, să nu aibă povara de a fi străini.
Pe perioada verii, Organizația Salvați Copiii a organizat școli de vară, la care au participat peste 400 de copii ucraineni.
O poveste aparte, care v-a emoționat?
Copilul afgan care a fost nevoit să fugă a doua oară de război, abia scăpase din infernul din Afganistan și se refugiase în Ucraina. Acum, a trebuit să lase iar în spate casa și siguranța și să fugă iarăși. Apoi, băiețelul care a ajuns la echipa noastră din Isaccea, după ce ambii părinți i-au fost uciși. Și Ana, fata care era mereu preocupată ca mama să nu plângâ.
Cele două fete care s-au întâlnit la centrul nostru. Locuiau pe aceași scară a unui bloc din Harkiv. Tot veneau și râdeau, se jucau și se bucurau că s-au reîntâlnit.
A fost compleșitor și pentru noi și pentru părinții lor.
Cum ați simțit reacția societății române?
Românii au fost formidabili, încă de la început. Au înțeles că este vorba despre solidaritate și că în joc erau viețile oamenilor care, până să înceapă războiul, erau normale, ca a fiecăruia dintre noi. Asta e poate tragedia colosală a unui război, îți oprește brusc viața de zi cu zi, nu mai poți lucra, merge la școală, nu-ți mai poți duce copilul în parc. Brusc, totul se schimbă, supraviețuirea devine urgentă, trebuie să te aduni și să îți aduni strictul necesar și să pleci.
Mai mult, sunt companii care au înțeles valoarea reală a responsabilității sociale și ne-au fost alături. Asta s-a văzut, anul aceasta am primit premiul Parlamentului European pentru felul în care răspundem crizei umanitare a refugiaților din Ucraina.