În Ucraina este război, iar rușii se comportă agresiv în speranța că vor înspăimânta populația ucraineană și, odată cu venirea iernii, vor provoca un nou val de refugiați, deci o nouă problemă cu care se va confrunta Europa. Europa se comportă anormal, refuzând să recunoască pericolul: războiul lui Putin, chiar dacă se desfășoară deocamdată pe teritoriul Ucrainei, este dus cu civilizația occidentală. Este un război economic și social menit să destabilizeze și săprăbușească uniunea.
Pentru Europa, războiul înseamnă refugiați, criza cerealelor, livrări de armament, criza energetică, criza prețurilor. Destul de multe probleme, fiecare dintre ele săpând, rozând din temelia construcției europene.
Cum am mai spus, Rusia se comportă cum se comportă o țară intrată în război, face tot ce poate ca să-și susțină invazia: bombardează infrastructura energetică din Ucraina, mobilizează bărbații apți de luptă, terorizează populația civilă ucraineană, cumpără drone și rachete din Iran și muniție din Coreea de Nord, decretează legea marțială, inundă spațiul public cu amenințări și cu propagandă, mai nou minează barajul hidrocentralei de la Nova Kakhovka ca să-și asigure retragerea fără pagube din Herson.
Europa se comportă abulic, are probleme de consțiință și reticențe față de înarmarea Ucrainei, deși Ucraina luptă nu numai pentru libertatea ei ci și pentru siguranța europeană, face un dans ciudat prin care după un pas spre înarmare face doi înapoi de teamă să nu umilească tiranul rus, răspunde șantajului cu gaz rusesc lăsând prețurile la gaz să crească, se complace în teoria că piața liberală va calma prețurile, cheltuie pe ajutoare pentru populație ce ar trebui să cheltuie pentru subvenționarea prețului la gaz, sancționează Rusia și așteaptă ca sancțiunile să funcționeze peste vreun an.
Rusia a intrat în logica de război, Europa este departe de a accepta realitatea și rămâne într-o logică ce vrea să rezolve criza energetică neescaladând războiul și așteptând minunea ca piața de energie să se autoregleze. Economia europeană a ajuns la mâna profitorilor de război care fac cu jocul cu prețurile energiei mai mult rău decât nelivrarea de gaz rusesc către Germania.
Ridicolul comportamentului Comisiei Europene este că vrea cu jumătăți de măsură bune la vreme de pace să contracareze efectele cauzate de războiul din Ucraina.
Așa cum propaganda și ideologia fac ca țările conduse de dictatori și de comuniști să ajungă anchilozate și să nu perceapă realitatea, tot la fel credința absurdă că piața liberă va regla totul âîn orice situație face ca Europa să se comporte irațional.
Primul pas ar fi ca Europa să recunoască faptul că, chiar dacă nu avem trupe NATO angajate în conflict, suntem în război cu Rusia.
Al doilea pas ar fi ca bravii economiști de la Bruxelles să înțeleagă că la vreme de război piețele se mișcă prea încet și nu pot să facă ce teoria le cere, adică să pună de acord cererea și oferta.
Al treilea pas ar fi ca Europa să recunoască că este nevoie să decreteze o stare de necesitate economică care să permită luarea de măsuri sociale și economice care să contrabalanseze creșterea prețurilor din energie: plafonarea prețului la gaz, decuplarea prețului energiei electrice de prețul la gaz, supraimpozitarea profiturilor astronomice ale profitorilor din energie, fie ei producători sau traderi, renunțarea la șmecheria TIFF din Olanda care folosește acum numai speculanților.
Războiul economic în care suntem angajați se câștigă nu cu comportamente desuete avute la vreme de pace ci cu măsuri dure. Economia de piață este foarte bună la vreme de pace, dar încetineala cu care ea se mișcă la vreme de război o face pur și simplu inadecvată. La vreme de război, lucrurile se schimbă repede și piața nu are timp să reacționeze corect și să regleze.
La fel se întâmplă și cu procedurile democratice, ele au nevoie de vreme pentru a fi concepute, negociate, votate și implementate. Armata are o conducere piramidală pentru că generalii au înțeles că în război este nevoie de rapiditate, de reacție, nu este timp de moșmondeală parlamentară și birocratică. De aceea Rusia este mereu cu un pas înaintea Europei, pentru că acolo decide un om, decide repede, pe când la noi ne învârtim de aproape un an ca să luăm o pârlită de măsură economică ce poate diminua impactul crizei energetice.
Apoi, la astfel de vremi avem nevoie la conducerea uniunii de lideri cu mână forte, nu de domnișoare de pension care n-au știut cum să administreze criza covid și care se tem de suveranismul italian mai rău decât de nebunia militară a lui Putin. Nu avem nevoie de birocrați care să umble cu lupa prin PNRR ca să găsească hibe ci de cineva care să înțeleagă cum merg lucrurile la nivel macroeconomic și care să ia măsurile necesare pentru calmarea situației.
Chiar dacă vom trece iarna asta, chiar dacă Rusia va pierde până la urmă războiul economic cu UE, incapacitatea de adaptare a Comisiei Europene la situație și orbirea ei cauzată de credința în atotputernicia pieței libere va duce la o încetinire a adoptării și implementării măsurilor economice care ne va băga în criză și ne va costa enorm.
Războiul economic purtat cu Rusia nu trebuie confundat cu o criză uzuală și tratat ca atare, pentru că la vremuri excepționale sunt necesare măsuri excepționale.