Inflația va începe să coboare în cursul anului viitor, iar BNR va creşte dobânda de câte ori va fi nevoie pentru a combate inflația. Probabil spre jumătatea lui 2023, vom avea intersecția între creșterea dobânzii de politică monetară și inflație, după care credem că putem veni cu o schimbare de politică monetară, afirmă Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al BNR.
Într-un interviu acordat spotmedia.ro, Dan Suciu a admis că împrumuturile și cheltuielile masive ale statului diminuează efectele antiinflație ale creșterii dobânzii-cheie.
Iată principalele declarații:
- Câtă vreme nu avem depășiri ale deficitului bugetar, suntem într-un oarecare grafic de combatere a inflației pe care ni-l asumăm.
- Important e să nu intrăm într-o spirală - creșteri de prețuri și salarii.
- Creșterile salariale au existat, au influențat inflația, dar au fost sub inflație.
- Toată lumea care ne-a criticat nu ne-a spus când era momentul optim în care trebuia să intervenim.
- Cel puțin 70% din indicele de inflație este determinat de energie, direct și indirect.
- La începutul lui noiembrie, vom reveni cu datele revizuite privind prognoza BNR de inflație și o anumită direcție pentru politica monetară.
- BNR nu putea evita creșterea dobânzii.
- Puteam crește acum 6 luni dobânda cheie direct la 7%, forțam economia, jumătate din inflație se ducea, dar oamenii erau dați peste cap complet.
- Marea majoritate a celor cu credite nu sunt cazuri sociale.
- Avem 350.000 de credite cu ROBOR, 400.000 de credite cu IRCC.
- Noi sperăm că peste 2 ani nu vom mai avea nici inflația, nici dobânzile acestea.
- O dobândă fixă rezolvă o problemă pentru un an sau doi și riscă să creeze o altă problemă pentru următorii ani.
- Nimeni nu spune că cursul leu-euro vă rămâne bătut în cuie la 4,95.
- Noi am avut un record de creștere a creditării până la jumătatea anului, chiar dacă creșteam dobânda.
- Rata creditelor neperformante este foarte redusă, sub 4%, dar va crește.
- Nu e nici măcar o bancă la limită, care să aibă probleme pe termen lung.
Creșterea dobânzii cheie, de politică monetară, este principalul mecanism prin care o bancă centrală luptă cu inflația. Cum anume, care e mecanismul?
Dobânda cheie restrânge creditarea, stimulează economisirea, creșterea dobânzii și, implicit, reduce cererea și cantitatea de bani existentă în piață.
Reducând cererea, presiunea pe prețuri este în scădere, ceea ce influențează apoi indicele de inflație. Deci sunt multe etape de manifestare și, de aceea, o anumită latență.
Într-o primă etapă, evident, crește dobânda, crește rata, crește dobânda la credite, în consecință, mai mulți bani din cei disponibili se duc pe credite și pe rate, cu atât mai mult cu cât avem acest mecanism intermediar care se numește dobânda ROBOR.
În consecință, avem anumite efecte pe zona de prețuri condiționată de mecanismul de cerere. Din păcate, nu are efecte asupra prețurilor la energie, pentru că acolo problema e oferta la produsul principal, adică la energie, care are perturbații semnificative pe toate piețele europene.
Pe de altă parte, însă, statul continuă să se împrumute masiv și să cheltuiască masiv. Nu diminuează astfel efectele scontate de BNR prin creșterea dobânzii cheie?
Teoretic, sigur că ăsta este efectul. Și, într-adevăr, pentru a combate inflația, trebuie un mix de politici prin care politica monetară este susținută de politica bugetară și fiscală, care să aibă efecte de strângere a banilor, nu una laxă.
Noi am luat în calcul un anumit comportament guvernamental, de menținere a deficitului bugetar. Câtă vreme nu avem depășiri ale deficitului bugetar, suntem într-un oarecare grafic de combatere a inflației pe care ni-l asumăm.
Dincolo de deficitul în sine, contează și tipul de cheltuieli pe care le face Guvernul. Cheltuielile de investiții nu au efecte inflaționiste, cele salariale sigur că au.
Pe de altă parte, suntem conștienți că e o presiune publică pe salarii și în sectorul public, și în cel privat, iar o anumită creștere de salarii e imposibil de evitat.
Important e să nu intrăm într-o spirală - creșteri de prețuri și salarii, care duce la aprinderea și continuarea unui proces inflaționist, pe care nu mai apuci apoi să-l recuperezi.
Deocamdată, creșterile salariale au existat, au influențat inflația, dar au fost sub inflație. Asta este extrem de important.
Deci acestea sunt cele două aspecte: păstrarea deficitului asumat de Guvern la începutul anului, în care ne înscriem deocamdată, și anumite tipuri de cheltuieli să nu îngreuneze și mai mult procesul dezinflaționist.
Varianta ideală era să nu avem cheltuieli de genul acesta, dar într-o lume reală e greu să aștepți variante ideale.
Am ajuns la cea mai mare inflație din ultimii 20 de ani și BNR și-a atras critici că nu a intervenit mai repede cu creșterea dobânzii-cheie. A fost o reacție întârziată? (detalii la min. 7)
Să clarificăm ce înseamnă mai repede și ce a făcut BNR.
Până în toamna 2021, încă vorbeam de dobânzi 0 și negative în mai toate statele. Toată lumea menținea dobânzile la niveluri foarte scăzute, pentru a stimula economia să-și revină după criza Covid.
Să fi intervenit atunci? Era destul de greu de prevăzut că va urma un conflict care să aprindă prețurile la energie, să dea peste cap o piață și așa foarte delicată.
Am avut intervenții graduale. Când criza Covid începea să se tempereze, BNR a fost prima bancă centrală care a oprit achizițiile de titluri de stat, am avut o dobândă cheie pozitivă la un anumit nivel, n-am coborât-o la 0, cum au făcut băncile din regiune - Cehia, Polonia, Ungaria -, cu care trebuie să ne comparăm.
Și, treptat, am început să creștem dobânda. Alte bănci centrale au coborât la 0 și după aceea au forțat o creștere rapidă a dobânzii, care a dat peste cap economia respectivă.
Banca Națională nu crede că o variație foarte mare a dobânzilor e benefică pentru economie.
Am auzit și eu replica unui fost prim-ministru: de ce n-am intervenit mai repede. Când să intervenim? Care era momentul optim? Când toate dobânzile din piață erau 0, creșterea dobânzii ar fi dus la o întărire falsă a cursului leului și am fi dat peste cap economia.
Toată lumea care ne-a criticat nu ne-a spus când era momentul optim în care trebuia să intervenim.
Care sunt, din punctul dvs de vedere, cauzele acestui puseu inflaționist?
Cel puțin 70% din indicele de inflație este determinat de energie, direct și indirect. Celelalte nu mai sunt așa importante, dar există (detalii la min. 11).
Vor mai exista creșteri ale dobânzii cheie în perioada următoare sau, dacă vreți altfel, când s-ar putea opri creșterea?
Marea problemă, dincolo de inflația efectivă din acest moment, este impredictibilitatea din piață, una dintre cele mai mari posibile. Așa că e extrem de greu să facem predicții pe termen mediu și lung, sustenabil.
Am schimbat și noi prognozele de câteva ori și continuăm să le schimbăm pe măsură ce adunăm date. Nu e o scuză, dar toate băncile centrale și-au ratat prognozele.
La începutul lui noiembrie, vom reveni cu datele revizuite privind prognoza noastră de inflație pentru anul viitor și, implicit, asta înseamnă și o anumită direcție pentru politica monetară.
Vom crește dobânda de politică monetară de câte ori va fi nevoie pentru a combate inflația.
La un moment dat, în cursul anului viitor, probabil mai spre jumătatea anului, vom avea intersecția între creșterea dobânzii de politică monetară, care sigur că o ia sus, și inflația care începe să coboare.
Până când nu vom avea acea intersecție, vizibilă și prognozabilă relativ corect, nu credem că putem veni cu o schimbare de politică monetară.
Nu știu ce înseamnă asta. Dacă va fi 0,75- 0,50- 0,25, asta nu știu. Să vedem cum vom începe anul viitor.
Pe datele provizorii pe care le avem, în cursul anului viitor, atât cât putem estima, inflația va începe relativ ușor să coboare. Mai avem o ședință anul acesta, haideți să vedem datele. E clar că încă lucrurile nu s-au stabilizat în ceea ce înseamnă inflație.
În urmă cu câteva luni, dl guvernator Isărescu spunea că băncile au suprareacționat cu ROBOR. Mai e valabilă această afirmație în acest moment?
Nu. Băncile au estimat un ritm de creștere a inflației mai mare decât am spus noi. Au crezut că peste 3 luni va fi mai rău decât estimam noi.
Afirmația aceea a fost făcută când dobânda de politică monetară era cu un punct și jumătate mai jos decât acum, iar ROBOR trecea de 8. Acum suntem cu dobânda de politică monetară cu un punct și jumătate mai sus, iar ROBOR sub 8.
Ritmul de creștere a inflației s-a temperat și ne menținem această afirmație. Argumentele noastre, dincolo de afirmația tranșată a guvernatorului, au fost, considerăm, convingătoare pentru ca băncile să înțeleagă că nu va fi o creștere atât de mare a inflației și existau argumente pentru a veni cu un ROBOR ceva mai mic.
Suprareacția s-a dus, îmi spuneți, dar creșterea de rate rămâne foarte mare. Ce soluții sunt, corecte și nu impulsive, panicate, pentru cei ale căror rate au ajuns să înghită cea mai mare parte a veniturilor lunare?
Avem limitarea nivelului ratelor în venituri, lucru care acum vedem că ajută foarte mult. Rata creditelor neperformante este foarte redusă, sub 4%, ceea ce e bine.
Sunt convins că mulți fac eforturi uriașe pentru a nu a intra într-un credit neperformant. Dar nu există soluții minune pentru o astfel de situație.
Soluțiile sunt individuale, de gospodărire a banilor, atât cât se poate de economisire și de creștere a veniturilor. Teoretic e simplu, practic e greu, nu vreau să vând iluzii.
BNR nu putea evita creșterea dobânzii. Apropo și de faptul că am fost acuzați că n-am intervenit mai repede și mai puternic, eram conștienți că asta va crea o dificultate celor care plătesc rate.
De aceea, creșterile noastre au fost relativ temperate, încercând să pregătim oamenii pentru situația aceasta. Puteam crește acum 6 luni dobândă cheie direct la 7%, forțam economia, jumătate din inflație se ducea, credeți-mă, dar oamenii erau dați peste cap complet. Așa, mulți au avut timp să se pregătească.
Nu vorbesc despre cazurile sociale extreme, dar marea majoritate a celor cu credite nu sunt cazuri sociale. Avem 350.000 de credite cu ROBOR, 400.000 de credite cu IRCC, care au beneficiat de o perioadă mai bună, decalajul de 6 luni, însă urmează creșteri și pentru IRCC.
Nu vreau să sune cinic, dar nici nu vreau să vindem iluzii și să spunem că lucrurile vor fi simple de acum încolo. Nu, din păcate.
Refinanțările în euro sau cu dobândă fixă reprezintă o soluție?
Eu evit să dau sfaturi, nu sunt calificat să le dau. Asemenea lucruri trebuie să le facă banca, ea este specializată cu soluții de finanțare și până la urmă e o relație de parteneriat între bancă și clienți. Banca este interesata să aibă un client care să-i plătească.
Vreau doar să remarc două lucruri.
În privința dobânzilor fixe, poate fi o soluție, trebuie văzut și nivelul dobânzii, perioada de creditare, discuția cu banca etc.
Dar un credit cu dobândă fixă este pe un termen mai lung de timp, nu e doar pentru 2 ani. Noi sperăm că peste 2 ani nu vom mai avea nici inflația, nici dobânzile acestea.
Repet, suntem într-o zonă mare de incertitudine, dar, moderat realist, nu putem să stăm cu dobânzile acesteia la nesfârșit. Deci o dobândă fixă rezolvă o problemă pentru un an sau doi și riscă să creeze o altă problemă pentru următorii ani.
Iar în privința creditelor în euro, BNR s-a angajat să considere cursul de schimb o ancoră de stabilitate în perioada aceasta. Dar asta nu înseamnă că nu vor fi variații de curs de câteva procente. (detalii la min. 26)
Cursul euro a fost foarte stabil în toată perioada asta în care toate s-au scumpit, numai euro nu. Înțeleg că este efectul eforturilor BNR, dar că, la un moment dat, s-ar putea să mai dați drumul cursului.
A fost un efort al BNR, dar nu împotriva pieței. Acelea erau tendințele, cursul de evoluție. Ajustările pe care mizează banca centrală doar temperează vârfurile de evoluție, nu transformă scăderea în creștere sau invers.
Temperăm ca să avem o anumită constanță în evoluția cursului, pentru că el are în România o valoare de reper mai mare decât în alte părți. E o ancoră de stabilitate într-o lume atât de instabilă.
Dar continuă să fie determinat de condițiile de piață. Dacă ele vor determina un curs mai slab, așa va fi. Nimeni nu spune că cursul va rămâne bătut în cuie la 4,95.
Multă lume spune că un curs mai scăzut ar fi stimulat exporturile. Ar fi fost o stimulare pe steroizi. În plus, am fi importat inflație pentru că, din păcate, în această perioadă, bună parte din inflație a venit din importuri. Un leu mai depreciat ar fi importat inflație suplimentară.
Nivelul maxim de îndatorare, la contractarea creditului, este la 40% din venitul familiei. Ceea ce acum pentru mulți a fost depășit cu mult. Cât ar trebui să fie nivelul prudent maxim de îndatorare pentru o familie?
Depinde foarte mult și de tipurile de venituri. Una este 40% la un venit mic și alta este 40% la unul mare. Depinde foarte mult de garanțiile aduse și de evaluarea băncii.
Băncilor li s-a dat și o anumită mână liberă în această evaluare. Să nu uităm că 25% din credite nu sunt supuse acestei restricții.
De ce? Pentru că mare parte a celor care fac cereri de creditare au venituri mult mai mari și pot să suporte eventuale rate și mai mari.
Știu că noi avem viziunea aceasta pesimistă asupra creditării, pentru că sunt multe cazuri la limită și evident că jurnaliștii, știu pentru că am fost și eu, se uită la cazurile problematice. Există riscul inevitabil de a generaliza.
Vedem cazurile problematice foarte multe, trebuie să ne gândim la o soluție pentru ele, dar mare parte din creditare funcționează încă.
Noi am avut un record de creștere a creditării până la jumătatea anului, chiar dacă creșteam dobânda. De aceea, am fost forțați să mergem cu dobândă tot mai mare, uitându-ne în același timp destul de îngrijorați la ceea ce se întâmplă cu cei care au venituri mici, dar n-aveam cum să operăm altfel.
Am operat cu pași mult mai temperați decât în Polonia, Ungaria, Cehia, dar tot am pus dobânda în sus.
De ce această năpustire pe creditare în perioada aceasta de maximă instabilitate?
Marea majoritate a creditelor nu sunt luate ca investiții, ci pentru îmbunătățirea nivelului de viață, să se mute într-o casă mai mare, mai nouă, ceea ce mi se pare o decizie absolut rațională, dacă ne putem permite.
Am avut creșteri mari de salarii în România până anul acesta în marile orașe, unde până în aprilie, când inflația era 11%, salariile crescuseră cu 12%, deci nu s-au simțit.
Pe de altă parte, au fost 2 ani de pandemie în care a crescut economisirea foarte mult. Oamenii n-au putut să plece prin vacanțe, n-au putut să facă mari cheltuieli, s-au strâns bani care au fost cheltuiți cu mai mare larghețe anul acesta, una dintre cauzele creșterii economice.
După ce ați crescut substanțial dobândă cheie a reînceput și economisirea?
Începe să se simtă. Am avut ca obiectiv și în parte am reușit reducerea diferențelor între dobânzile la depozite și dobânzile la credite.
Până luna trecută, cel puțin, eram țara cu cea mai mare creștere a dobânzii la depozite din cele cu care ne comparăm. Am ajuns la 8%, iar la începutul anului 1% era bine.
Se simte economisirea ca urmare a unei dobânzi mai mari, e un mecanism antinflaționist.
Sunt bănci care au raportat profituri record. În același timp, românii plecați prin UE remarcă faptul că aceeași sumă este împrumutată acolo cu o dobândă de 2-3%, în vreme ce în România se ajunge la dobânzi cu mult mai mari. Sunt băncile mai lacome în România?
Cred că nu se justifică comparația, pentru că suntem într-un alt ciclu față de zona euro. Inflația în zona euro e undeva spre 9%, deci mai mică decât la noi.
BCE abia a început să crească dobânda. E o chestiune de câteva trimestre până când vom vedea dobânzi destul de mari. Au început mai greu din motive electoral-bugetare.
Și, fie că suntem de acord sau nu, riscul de țară al României este mult mai mare.
În evaluarea instituțiilor de rating, Germania este AAA, noi suntem BBB minus cu perspectivă negativă. Asta îți impune de la bun început o anumită bonificare a dobânzii. Riscul se traduce într-o dobândă mai mare.
Cât despre profitul băncilor, a fost mare, dar nu aș spune exagerat. Capitalul bancar este undeva la 9 miliarde, profitul este 1 miliard, e bun, dar nu e neapărat cazino.
Creditele neperformante ați spus că sunt spre 4%. Vine iarna, traiul va fi mai greu, credeți că procentul acesta va crește și poate atrage un risc pentru sistemul bancar?
Sigur va fi o creștere a creditării neperformante. Un risc pentru sistemul bancar nu va fi, din două motive.
Pe de-o parte, vedem un comportament remarcabil de disciplinat al celor care au credite, în ciuda problemelor, în ciuda creșterii ratelor. Salutăm și suntem încrezători că oamenii sunt responsabili.
Și băncile au fost cu mult mai responsabile în acordarea creditelor, nu ca în 2008 când, să nu uităm, rata de neperformanță ajunseseră la peste 20%.
Comportamentul responsabil al clienților și al băncilor în situația dată e un lucru foarte important.
Pe de altă parte, băncile sunt foarte bine capitalizate, sunt cel puțin cu de 2 ori mai multă cu protecție de capital decât cere norma bancară.
Nu e nici măcar o bancă la limită cu această normă, care să aibă probleme pe termen lung sau să se întrevadă eventuale probleme, dacă are nefericita situație de a avea mai multe credite neperformante.