Giorgia Meloni, câștigătoarea alegerilor din Italia, nu îl simpatizează pe Trump, idol public pentru Viktor Orban în Ungaria, are o orientare pro-atlantică și nu se opune sancțiunilor contra Rusiei, asemănându-se aici cu Polonia.
Nu împarte prea multe nici cu Marie Le Pen, pentru că, spre deosebire de şefa Adunării naționale, Meloni a pornit de jos.
Și chiar dacă PiS, FIDESZ și Fratelli d'Italia ar vrea să facă o coaliție a suveraniștilor în Uniunea Europeană, naționaliștii din state diferite nu prea se înțeleg între ei, așa că Uniunea Europeană nu e în pericol, spune istoricul italian Stefano Bottoni, într-un dialog cu Spotmedia.ro. Bottoni predă istoria Europei de Est la Universitatea din Florența şi este autorul volumului Orbán: Un despota in Europa.
Poate că va fi o încercare de a forma o alianță, Blocul Suveranist, dar, știți, aceste blocuri suveraniste au mereu probleme cu faptele concrete. De pildă, migrația. Italia a sprijinit mereu repartizarea migranților. Din acest punct de vedere, toate țările așa-numite suveraniste s-au opus imediat. Ăsta e suveranismul. Suveranismul nu face o coaliție. E foarte greu să faci o coaliție a suveraniștilor, pentru că naționaliștii se gândesc mereu la țara lor și nu se poate generaliza.
Din 2019, Bottoni este conferențiar la Universitatea din Florența, unde predă istoria Europei de Est și istorie universală.
În limba română a publicat Lungul drum spre Occident: O istorie postbelică a Europei de Est (Editura Mega, Cluj-Napoca, 2021) și Moștenirea lui Stalin în România. Regiunea Autonomă Maghiară, 1952-1960, recent apărută la Editura Humanitas.
Vedem titlurile presei internaționale, în general spun că în Italia a câștigat o platformă neofascistă, postfacistă. Care e, de fapt, realitatea?
Realitatea este că trăim în secolul al XXI-lea și nu în anii 1940 din secolul al XX-lea și cred că trebuie să găsim identificarea potrivită pentru mișcările politice și sociale din epoca noastră.
Fratelli d'Italia este un partid de dreapta, cu rădăcini radicale; rădăcinile sunt mișcările postfasciste și fasciste din anii '50-'60-'70, dar trebuie să luăm în considerare faptul că din anii '90, sub conducerea lui Gianfranco Fini, s-a dezvoltat deja un partid nou, numit Alleanza Nazionale.
Acest partid a fost la guvernare de mai multe ori, în tandem cu Silvio Berlusconi, cu Forza Italia, începând cu 1994 și Giorgia Meloni s-a asociat acestui partid din anii '90.
Deci, dacă pornim de la Al Doilea Război Mondial, putem să spunem că acest partid are o ideologie care are rădăcinile în mișcarea fascistă, dar cred că este un partid modern, ba chiar postmodern, care a crescut foarte mare în câțiva ani, a crescut de la 4% cu patru ani în urmă și acum a ajuns la 26%. Este semnificativă și această creștere a afectat coaliția de dreapta.
Mișcările interne din coaliție arată că electori din Forza Italia și Lega Nord, dar și din Movimento 5 Stelle, o mișcare populistă de stânga, s-au îndreptat spre partidul lui Meloni.
Un fapt important este că partidul Giorgiei Meloni era singurul partid de opoziție din ciclul legislativ trecut; foarte important pentru că toate celelalte partide au guvernat țara pentru perioade mai lungi sau mai scurte. Partidul lui Meloni a câştigat încrederea și credibilitatea cu faptul că a rămas în opoziție.
Spuneți că nu reflectă, să spun așa, niște opțiuni de extremă dreaptă ale electoratului, ci mai degrabă conservatoare.
Are o ideologie conservatoare, poate fi numită și retrogradă, dar nu știu dacă este o denumire potrivită, este mai mult o explicație de tip moralist. Despre familie sau migrație, s-a evidențiat o ideologie foarte similară cu cea din Polonia, a PiS și cu Fidesz din Ungaria.
Am detectat o încercare a lui Meloni să intre în această coaliție informală de dreapta la nivel european, dar avem aici deosebiri și probleme. De pildă, în politica externă, partidul lui Meloni are orientare pro-atlantică.
Nu am auzit niciodată vorbe de simpatie pentru Trump, pentru fostul președinte american, care este, dimpotrivă, un idol public din Ungaria. Nu și în Polonia.
Meloni este apropiată de polonezi și pentru poziția sa în tema războiului dus de Rusia în Ucraina și aici avem o deosebire față de Ungaria. Dar în ceea ce privește politica familiilor, de pildă, Meloni s-a apropiat foarte mult de modelul maghiar. A spus că l-a studiat și vrea să replice modelul maghiar de ajutor social dat familiilor.
Eu aș spune că e un fel de conservatorism de modă veche decât ceva foarte, foarte radical.
Împărtășește cu Le Pen ceva?
Nu știm despre contactele politice concrete cu Marine Le Pen. Știm că amândouă sunt femei în fruntea partidelor politice foarte importante. Marine Le Pen era fiica lui Jean-Marie Le Pen, adică tatăl ei a fost intrarea sa în politică. A fost sprijinită de tatăl său și după s-a mai emancipat.
Giorgia Meloni vine de jos, foarte de jos. Dintr-o familie monoparentală, dintr-o familie săracă, ea s-a făcut singură liderul politic care a devenit. Asta e foarte important. Este agresivă pe plan verbal, este cineva care crede, a crezut că trebuie mereu să demonstreze ceva.
Găsim acest lucru și la alte femei politice importante din ultimele decenii, Margaret Thatcher sau Angela Merkel, faptul că știi ca femeie trebuie să fii mai mult.
Ce înseamnă victoria lui Meloni în Italia pentru unitatea Uniunii Europene? Vedeți întărindu-se curentul suveranist?
Nu cred că italienii vor să scape de Uniunea Europeană. Cred că fundamental nu se va schimba nimic.
Niciun guvern italian nu are intenția și nicio posibilitate de a începe un proces de distanțare față de Uniunea Europeană.
Mario Draghi era foarte bine primit la Bruxelles, la Strasbourg, Giorgia Meloni este necunoscută și are această oglindă sinistră de post-fascistă și știe că, pentru a fi acceptată, trebuie să facă compromisuri.
Rămâne de văzut cât compromis și la ce nivel, ce va face guvernul nou în domeniul energetic, o chestie foarte, foarte importantă și foarte actuală.
Cred că va sprijini politica sancțiunilor contra Rusiei, poate în plan verbal nu cu aceeași vehemență ca Mario Draghi.
Poate că va fi o încercare de a forma o alianță, Blocul Suveranist, dar, știți, aceste blocuri suveraniste au mereu probleme cu faptele concrete. De pildă, migrația. Italia a sprijinit mereu repartizarea migranților. Din acest punct de vedere, toate țările așa-numite suveraniste s-au opus imediat. Ăsta e suveranismul.
Suveranismul nu face o coaliție. E foarte greu să faci o coaliție a suveraniștilor, pentru că naționaliștii se gândesc mereu la țara lor și nu se poate generaliza.
Uniunea Europeană este o tentativă de a coordona interesele particulare. Și guvernele așa-numite suveraniste au această problemă. Dacă ești singur, dacă nu găsești aliați, nu poți să faci nimic la Bruxelles.