Radu Georgescu este unul dintre cei mai de succes oameni de business din România, fiind artizanul unor exit-uri fabuloase, către Microsoft (RAV Antivirus), Fitbit (Vector Watch), Francisco Partners (Avangate), Naspers (Gecad ePayment). O prezență mediu discretă în presă, este un interlocutor savuros, de la care poți învăța multe – minte și spirit -, atunci când acceptă să împărtășească din experiența de business și personală.
Un astfel de moment a fost recent, la Iași, unde, avându-l interlocutor pe Dragoș Stanca, Radu Georgescu a dat un adevărat recital pe scena Teatrului Vasile Alecsandri. În cadrul IQ Digital, un proiect realizat de Upgrade 100 alături de George – Inovație BCR.
Iată cele mai surprinzătoare răspunsuri, așa cum le vedem noi, dar merită văzut/ascultat dialogul integral.
1. De ce mă trezesc dimineața făcând încă o companie?
Una peste alta, în viață am început 37 de companii dintre care 6 succese absolut extraordinare, companii vândute la Microsft, Francisco Partners, Fitbit, Naspers, vreo 10 companii din care nu am pierdut chiar toți banii și restul niste experiențe absolut spectaculoase.
Și întrebarea pe care mi-o pune lumea este: prietene, de ce începi companii? De ce 37?
Aș vrea să vă spun ce înțeleg, ce simt eu, de ce mă trezesc dimineața făcând încă o companie și mi s-a întâmplat chestia asta de 37 de ori.
Ești într-o seară cu un prieten pe balcon la o sticlă de bere și vorbești. Pe la două noaptea îți vine o idee și la ora aia sunt idei multe și nebune. Avem o idee, dacă facem asta este rupere, este extraordinar, este nemaipomenit. (...)
După ce te-ai trezit, te vezi la prânz cu prietenul: bă, ce am vorbit noi azi noapte? le pui pe o foaie de hârtie și ok, poate are sens.
Să faci software este relativ ieftin pentru că e vorba doar de timpul tău. (...) Până atunci, până să începi să îl scrii începi să te gândești, oare chiar are sens chestia, hai să începem să punem niște formule, niște exceluri, niște cuvinte.
Și din prima noapte în care ai avut o idee, într-o săptămână, două, poți avea un business plan și este extraordinar pentru că într-un timp foare puțin ai scos ceva din mână, ai scos un business plan, pe care poți să îl vorbești cu oameni să vezi despre ce e vorba. Și constați că poate că are sens și începi să programezi, nopțile.
(...) Și peste o lună, două, ai un MVP, ai un soi de produs, ai un ceva care funcționează, nu este perfect, dar funcționează.
Și e atât de spectaculos pentru că te gândești, bă, am avut o idee, eu cu mine și cu prietenul, am făcut în două săptămâni un business plan, am făcut în două luni un produs. L-am făcut, există.
Peste încă o lună îl pui online și pui butonul, download, login...și stai acolo și te uiți (...) sentimentul primului client pe care îl ai, neplatitor, primul om care apasă pe butonul create user. Și tu stai acolo în backoffice și vezi cum s-a înscris cineva - îl cunoaștem? nu îl cunoaștem? cine este? de unde a venit? ce a făcut? a apăsat pe butonul ăsta? stai puțin că ...
E atât de mișto sentimentul ăsta, e atât de mișto partea asta în care faci o chestie care începe să vorbească cu lumea, începe să îți folosească lumea produsul.
O seară, două sticle de bere, un prieten, un business plan, un produs îl pui online, cineva îl folosește. Bai, cât de mișto!
Îl folosește, îl faci mai bun, vorbești cu clienții. Peste 6 luni de zile pui al doilea buton magic care este BUY. Este momentul în care primești cel mai mare mulțumesc de la oameni. Când omul plătește ceva ce ia de la tine înseamnă că îi este de folos.
Și din nou te uiți în backoffice, mai am un client care a plătit 9 dolari, mai am un client, de unde este clientul ăsta care mi-a plătit? din România, din Arizona?
Și stai să te gândești: o seară cu 2 prieteni, două sticle de bere, un business plan, un produs online, un produs cumpărat de oameni, băi, cât de mișto poate să fie! Cât de satisfăcător! Cât de rewarding! Cât de calumea este ca lumea să plătească pentru un produs pe care l-ai făcut cu mânuțele astea două și niște prieteni.
2. Ai destui bani cât să trăiești mai multe vieți fără griji. De ce continui?
Este despre bani în măsura în care fiecare dintre noi își dorește succesul. (...) Eu personal am încercat foarte mult să îmi definesc succesul propriu, să dau răspuns la întrebarea cine sunt eu? (...) Mi-a luat vreo 8 ani să mă prind cine sunt eu și ce vreau să fac și e un exercițiu foarte interesant.
Da, eu am putut să funcționez mult mai bine după ce am realizat și răspunsul este unul pur personal și fiecare dintre noi are alt răspuns la chestiunea asta. Răspuns meu pe care l-am negat și am considerat că este egoist și a trebuit să ajung la pace cu el și să îl umplu cu alte elemente ca să fie ok, răspunsul meu este că eu vreau să fiu fericit. Asta este viziunea pentru mine. Eu vreau ca eu să fiu fericit.
(...) După aia a venit întrebarea următoare. Deci ok, am ajuns la strategie, dar câteva elemente de tactică, ok, și cum vreau să fiu fericit? Asta are pentru mine 3 piloni: are sănătate, personal și profesional.
Deja foarte important, în clipa în care am realizat chestia asta am devenit foarte conștient de elementul sănătate, lucru pe care foarte mulți îl ignoră și pe care l-am ignorat și eu foarte mult. Și acum, dacă te uiți la sănătate e destul de clar ce ai de făcut. În zona personală, eu sunt un tip foarte împlinit, adică sunt cu soție, doi copii, un nepot. Sunt bunic. De 3 ani de zile sunt bunic. (...) Până la coadă, fiecare dintre cele trei are nevoie de nişte KPI. Adică, ok, vrei să măsori cumva. Succesul profesional cum îl măsori? Şi aici este vorba de rolul banilor. Succesul profesional se măsoară prin lumea pe care ai empower să facă alte lucruri, dar şi din bani. Banii, priviţi ca un indicator al succesului profesional, sunt importanţi.
3. Cum știu dacă sunt potrivit să fiu antreprenor?
Exista întrebarea: oare sunt corporatist sau să mă fac antreprenor? Avantajul corporației este că am niște bani clari, avantajul antreprenoriatul este că gândesc și fac chestii. (...)
Răspunsul meu este o întrebare: eşti antreprenor, ai făcut o companie de 100 de angajaţi care fiecare are familie, deci eşti cumva răspunzător de salariul pentru 300 de oameni, de viaţa a 300 de oameni. Mâine trebuie să se plătească salariile şi astăzi nu sunt bani în bancă. Poţi să dormi la noapte?
Dacă răspunsul e „Nu, nu pot să dorm la noapte”, atunci eu cred că o carieră intraprenorială este mai degrabă potrivită. Dacă răspunsul este „da, pot să dorm la noapte”, nu este o dovadă de nesimţire, ci este o dovadă mai degrabă de putere, de a avea mindset-ul că vei găsi o soluţie. De a te odihni, de a aduna resursele de a găsi o soluţie. Cred că cei 100 de oameni de a căror viaţă eşti răspunzător până la urmă (puţin exagerat) ar prefera mai degrabă nu să te vadă nedormit a doua zi şi plângând pe umărul loc „vai de mine prietene, cât de rău îmi pare că nu pot să-ţi dau bani”, ci să te vadă odihnit, agitându-te să faci rost de banii ăia şi la sfârşitul zilei dându-le banii.
(…) Un antreprenor este un rezolvator permanent de probleme.
(…) Cred că abilitatea de a-ţi plăcea riscul sau aversitatea faţă de risc, respectiv plăcerea şi abilitatea de a gestiona riscul sunt nişte chestii mai degrabă născute şi mi se pare că acesta este esenţialul între un antreprenor şi un nonantreprenor. Abilitatea de a gestiona riscul. Sau risc adversity. Tot restul este ceva ce este trainable.
La sfârşitul zilei, aventura de a începe o companie este despre gestionarea riscului. E un risc personal până la un punct, după care tot felul de alte riscuri. Şi cred că acolo este întrebarea esenţială.
4. Încotro merge lumea?
Acum 20-30 de ani, când a început internetul, a fost o invenție absolut extraordinară care ne-a făcut o lume globală, într-o lume de prieteni, tot pamântul este unit, este sub un singur internet, ba chiar și Marte de multe ori este sub același internet. Și a fost spectaculos, tot software-ul era scris pentru o lume globală, produsele erau mai degrabă globale.
Ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani din ce în ce mai mult este că lumea s-a regionalizat din ce în ce mai tare. După ce tehnologiile americane erau pe tot pământul, întâi China a realizat că este prea dependentă de tehnologia americană și a început să se izoleze din ce în ce mai mult, creând proprii unicorni pe de o parte, pe de altă parte mimând un internet separat.
După aceea, Rusia a făcut același lucru și iată că în zilele noastre devine din ce în ce mai agresivă întâmplarea.
Mai mult decât atât, între America și UE încep să apară falii de genul GDPR, care ne fac să ne punem întrebări de genul: este oare internetul o afacere globală sau deja vorbim de o regionalizare? Vorbim de mai mulți interneți cumva regionali? UE a început de vreo 10 ani să investească în tehnologiile proprii, să aibă companii unicorni, UiPath este un exemplu foarte bun, spre deosebire de acum 10 ani când erau 3 companii de tehnologie în Europa.
Și îți pui problema: ok, ce urmează? Cred că urmează foarte multe tehnologii care să empower această filosofie nouă, acest mod de lucru mai degrabă regional decât global. Cumva spre asta mergem și noi, cumva spre asta se îndreaptă și SeedBlik, care e platformă europeană de investiții.
Și lucrurile sunt exciting în ideea de a putea înțelege încotro se îndreaptă, cam ce își doresc clienții și cum să poți să faci de la o sticlă de bere, de la un business plan la un produs care să funcționeze și pe care lumea să îți dea bani. Chestia asta nu este de făcut numai în antreprenoriat, cred că este cumva cu atât mai mult de făcut într-o companie, într-o companie mare, într-un corporate.
5. Crypto, blockchain - escrocherie, păcănele?
Mi se pare că blockchain a fost și încă mai este o tehnologie extraordinară în căutarea unei probleme pe care să o rezolve. Ca tehnolog sunt absolut emoționat, încântat despre ce înseamnă blockchain.
Cred că bitcoin este un soi de index al unei potențiale industrii în jurul blockchain-ului și putem negocia dacă este scam sau nu. Cred că toate celelalte coinuri sunt SHIT COINS.
Pentru că intrăm în zona de NFT uri, mi se pare o primă potențială, eventuală, viitoare utilizare a blockchain-ului care să aibă sens. Și nu NFT -urile de tipul collectibles, ci partea de smart contract a unui NFT. Da, vânzarea de bilete la eveniment, punerea cadastrului României ca NFT. Deci zona asta, loginul cu NFT, toată zona de web tray nu cred că este încă suficient de răspândită. Există o bulă în care lumea zice că da, se folosește.
6. Ai plâns vreodată din motive de business?
- Ai plâns vreodată din motive de business? Fie de bucurie, fie de tristețe …
- Nu.
- Nu?
- Nu.
- Stăpânirea emoţiei este importantă.
- Ştii de ce plâng şi la ce plâng?
- La filme de dragoste.
- Da, frate! Să mor dacă te mint.