Rareş Bogdan afirmă că peste trei ani, liberalii vor trebui să prezinte electoratului realizările din teritoriu, dar şi pe cele ale ,,Guvernului PNL”.
Viitoarele alegeri sunt programate în 2024. Din toamna acestui an mai avem trei ani până atunci. Luând de bune spusele domnului Bogdan ar însemna ca actuala coaliție să reziste până atunci, la alegeri.
Veștile nu sunt bune, dacă privim actualitatea politică din această direcție. Acuzele USR la adresa premierului și coaliției sunt binecunoscute, nu are rost să le mai enumerâm. Pare că USR PLUS încă nu a înghițit gălușca Voiculescu, pare că demiterea ministrului ocupat cu numărarea morților de covid la momentul nepotrivit când trebuiau numărate paturile pentru bolnavii de la ATI a lăsat o rană adâncă nucleului dur din partid. De atunci, useriștii sunt măcinați de dorința revanșei, sunt ultrasensibili și fiece critică la adresa vreunei nefăcute a miniștrilor săi se lasă cu țipete isterice și cu amenințarea ieșirii de la guvernare.
Până unde va merge amenințarea asta e cam greu de pronosticat acum, dar să presupunem că USR va rezista cât va putea de mult în coaliție. Acest ,,cât va putea de mult” poate însemna 2023, cu un an înaintea alegerilor, când forțat de scorul sondajelor, va fi obligat să se extragă de la guvernare pentru a se reinventa, sau mai puțin, dacă va fi lovit vreun ministru propriu sau dacă proiectele lor electorale de suflet se vor izbi de nepăsarea sau de dezinteresul colegilor de coaliție.
Deci, în cel mai bun caz, coaliția va mai avea parte de doi ani, nu de trei, ceea ce este prea puțin pentru ca ,,guvernul PNL” să obțină ,,rezultate” extraordinare.
Bineînțeles că la alegeri "nimeni nu o să întrebe că mai sunt şi alţii pe lângă noi, acolo", continuă dumnealui. Dar nu de alegerile din 2024 este vorba, este vorba despre drumul ce trebuie parcurs până acolo.
Este vorba de lupte grele cu îndărătnicia UDMR care nu vrea primari în două tururi și care se încăpățânează ducând la absurd refuzul desființării SS. Este vorba despre modificările necesare a fi aduse codurilor penale masacrate de acoliții penalului Dragnea. Va putea PNL să convingă UDMR să voteze în interesul național și nu al celor cu dosare din Harghita, Covasna și din fundul curții propriului partid? Despre asta este vorba.
Este vorba despre implementarea PNRR care nu mai este – nici nu a fost vreodată - numai treaba domnului Ghinea, ci a tuturor miniștrilor. Cum o va rezolva PNL nu spune nimeni, toată lumea galbenă e cu ochii, mintea și măruntaiele pe bătălia dintre Orban și Cîțu. Timpul acestei veri se va scurge inutil, fără reforme, fără negocieri în coaliție și după congres vor mai fi niște luni pierdute până se domolesc apele în partid. Deci nu vor mai fi nici măcar doi ani întregi la dispoziția PNL pentru ,,realizări”.
Singura șansă a liberalilor este creșterea investițiilor, de aceea mizează o parte din partid pe Cîțu, de aceea îl vad ca pe unicul salvator. Dar pe altă parte, roadele PNRR nu se vor vedea după doar doi ani, așa cum nu se văd azi roadele complete ale investițiilor făcute anul trecut, în plină pandemie. De la cifrele statistice indecent de trimfaliste până în momentul în care creșterea economică va fi ireversibilă, pentru că acesta este pariul făcut de Cîțu, va trece mai mult de doi ani. Cu cifre mari dar fără impact major asupra nivelului de trai și cu un an pierdut din cauza tocirii USR nu văd liberalii câștigând atâtea voturi câte au nevoie nici să și salveze pielea, darămite ca să obțină un scor care să le permită să scoată UDMR dintr-o viitoare coaliție, de exemplu.
Apoi, indiferent cine va câștiga, Orban sau Cîțu, câștigătorul va fi obligat să-și răsplătească susținătorii, pentru că despre asta e vorba la congresul PNL, despre cine va apuca o halcă mai mare din bugetele viitoare. Ceea ce înseamnă că o bună parte din banii de ,,realizări” se va topi precum gheața la soare.
PNL stă foarte rău, PNL are nevoie de timp, iar cea mai bună strategie ca să câștige timp va fi să țină USR aproape și UDMR și mai aproape pentru următorii trei ani.
Nu văd cum ar face asta Florin Cîțu, care numai de flexibilitate și de capacitate de negociere n-a dat dovadă. Nici Ludovic Orban n-ar putea face jocul ăsta din coaliție decât dacă, așa cum a făcut cu camarila, va dirija resurse spre unii și alții ca unele reforme să se facă. Ar fi un preț prea mare care trebuie plătit și ,,realizările” ar fi diminuate îndestul ca să nu mai conteze pentru alegătorii din 2024.
Lucrurile stau rău iar viitorul pare mai degrabă sumbru, viitorul pare să spună că PNL va achita electoral nota de plată în 2024. PNL va lăsa adversarului său, PSD, o economie ce abia a demarat, o economie fragilă, dar un buget mai bun pe care social democrații vor putea să-l fituiască pe pomeni electorale. Adică munca liberalilor de câți ani vor rămâne la guvernarea asta riscă să se ducă pe apa sâmbetei în folosul adversarilor politici.
De aceea apelul lui Rareș Bogdan către propriul partid nu mi se pare deloc realist iar zicerile dumnealui fac parte mai degrabă din ,,tehnologia” discursului politicianist, ieftin și bombastic, deci complet nefolositor partidului.