Sfânta Sofia a fost croită în Constantinopolul secolului al VI-lea, în vremuri în care imperiul roman de apus se prăbușise, dar creștinismul ortodox înflorea în regatul lui Constantin cel Mare, care ducea mai departe, sub această formă, tradiția Romei.
După cucerirea Constantinopolului de către otomani, în secolul al XV-lea, Hagia Sofia a fost transformată în moschee.
Așa s-a întâmplat mai peste tot în lume, acolo unde cei ce construiau imperii s-au izbit de extraordinarele construcții sacre ale autohtonilor. Ce a făcut Biserica Catolică în America de Sud e o rușine cu mult mai mare decât transformarea Hagiei în moschee.
Abia în 1934 Mustafa Kemal Atatűrk a transformat moschea în muzeu, nu reparând cumva nedreptatea făcută, ci dorind pentru Turcia o modernitate care putea fi construită începând de acolo. Cât de puțin a păstrat muzeul din biserica în care au fost încununați împărații bizantini e o altă discuție despre macularea istoriei prin macularea monumentelor.
Acum asistăm la o retrogradă mișcare ce va duce la retransformarea Hagiei Sofia în moschee. Consiliul de Stat din Turcia a ,,analizat” mai multe cereri făcute de mai multe ,,asociații” și a hotărât anularea hotărârii din 1934, retrăgând lăcașului statutul de muzeu. Nici măcar o sută de ani n-a durat pacea religioasă, în fine...
Consiliul de Stat nu e altceva decât a o adunare de servili puși acolo de Erdogan pentru a îi împlini ordinele. Dacă hotărârea se va materializa, atunci freșcele bizantine vor fi acoperite din nou de vopseaua impudică a cuceritorilor și din cele patru minarete – singura contribuție otomană la aspectul actual al monumentului – muezinii vor striga orașului rugăciuni pentru marele Erdogan.
Erdogan nu este un mare sultan, chiar de visează la asta și când, în papuci, își fumează narghileaua și când semnează decrete care aruncă în pușcărie pe cei ce au considerat că adună prea multă putere pentru sine în detrimentul bunăstării Turciei.
Erdogan e un politician de duzină bolnav de putere care vrea și cu NATO, și cu Rusia, și în UE și baștan în Siria, care nu poate rezolva criza kurdă, dar luptă în Libia, un politician care caută în talibanizarea islamică puterea de care are nevoie ca să-și impună obiectivele naționale și regionale clocite în mintea lui pentru propria măreție.
Eu cred că protestele ruse, grecești, americane și franceze vor tărăgăna transformarea Hagiei Sofia în moschee, dar nu pentru mult timp. De fapt, cred că Erdogan joacă la două capete, vrea bani europeni și notorietate și crede că le va obține cu amenințarea asta, iar de nu va fi să fie, istoria îl va consemna ca pe un vajnic apărător al profetului care a întors cel mai măreț monument construit de alții în moscheea ce s-a vrut simbol al doborârii creștinătății ortodoxe de valul otoman.
Să mai spun că ăsta e un concept retrograd la fel de păcătos pentru liniștea Europei ca acela al marelui imperiu rus visat de Petru cel mare?
Eu cred că Erdogan ar trebui cadorisit alături de note de protest și ceva măsuri aidoma celor luate de Trump în privința Chinei și Rusiei.
Cred că celor ce au votat legea asta ar trebui să li se interzică accesul în spațiul UE. Mai cred că autorizațiile de construcție a moscheilor din Europa ar trebui retrase, vorbesc în special de cea din Atena.
Cred că cetățenilor turci ar trebui să li se ceară vize la intrarea în UE, iar refugiaților din calea totalitarului Erdogan ar trebui să li se confere imunitate.
Mai mult, UE ar trebui să impună taxe vamale mărfurilor importate din Turcia, ca să simtă sultanul Erdogan la buzunar cât îl costă restaurația.
Cred, una peste alta, că reacția ar trebui să fie promptă și dură pentru că un individ ca Erdogan nu înțelege decât acest limbaj.
Dacă va da înapoi, rușinea ce îl va acoperi va roade masiv din tabloul de mare sultan pe care îl promovează asiduu, iar de nu va da înapoi măsurile dure vor eroda economic Turcia și vor agrava situația puiului de dictator.
Poate exagerez, sigur că exagerez, poate că dreptatea ideală a ortodoxiei și istoriei noastre nu are ce căuta în contextul complicat al relațiilor internaționale cu dictatori în ascensiune ce se visează sultani. Dar eu, un simplu om, am dreptul la punctul acesta de vedere extrem.
Problema e simplă și împotriva a ce cred: va avea curaj uniunea noastră de-creștinată de curentul extremist de stânga din universități să sară în ajutorul Hagiei Sofia?
Pentru că învățații hagiei ce au plecat din Constantinopol după cucerirea acestuia de către otomani s-au răspândit în Europa și au contribuit decisiv la generarea Renașterii care ne-a făcut pe toți ceea ce suntem.
Moștenirea bizantină a Hagiei Sofia este germenul începutului modernității Europei noastre, germen iscat din moștenirea romană și cernut lent aproape o mie de ani de credincioșii bizantini.
Le sunt datori pentru asta toți europenii, fie ei protestanți, catolici sau ortodocși. Le sunt datori chiar și extremiștii de stânga din universități, așa cred.
Dar mai cred că totul se va limita la proteste diplomatice aparent supărate și atât, nu văd politicienii de la Bruxelles riscându-și scaunele călduțe pentru acest monument ridicat de creștini.
A fost pierdut el Ierusalimul și lumea nu s-a întors pe dos. Poate doar Putin va vedea în chestiunea asta o oportunitate de a deveni apărătorul pravoslavnic al moștenirii bizantine și va interveni punând ceva presiune pe Ankara, dar cred că nici asta nu se va întâmpla.
Doamne, ce lume e asta în care sperăm ca binele să vină de la cei răi? O zăpăcită de lume atee excesiv de ne-nimerit politizată, populistă și iliberală, certată cu propria istorie și cu propria credință și cam atâta tot? Și mă mai întrebi de ce nu mă regăsesc în ea, dacă nici Tu nu mai ai loc în vechile tale case.
Autor: Mihai Oprișor, cititor SpotMedia.ro