De ce unele persoane infectate cu noul coronavirus nu prezintă niciun simptom, în timp ce altele dezvoltă forme grave ale bolii rămâne până în prezent o mare necunoscută la aproape un an de la începutul pandemiei. Un nou studiu sugerează că răspunsul ar putea avea legătură cu anumite gene.
În urma studierii a peste 2.200 de pacienţi internaţi la terapie intensivă, un grup de cercetători britanici a observat existenţa unor gene care îi fac pe unii oameni mai predispuşi la forme grave ale COVID-19, notează BBC.
Descoperirea ar putea ajuta la identificarea unor tratamente mai eficiente, care vor fi necesare chiar şi în condiţiile în care va fi disponibil un vaccin.
“Vaccinurile vor scădea drastic numărul cazurilor de Covid, însă probabil că doctorii vor continua să trateze boala la terapie intensivă ani de zile la nivel global, astfel încât este imperios sa găsim noi tratamente”, spune Kenneth Baillie, consultant în medicină la Royal Infirmary din Edinburgh şi responsabila proiectului Genomicc.
Diferenţe genetice
Cercetătorii au analizat AND-ul pacienţilor din peste 200 de unităţi de terapie intensivă din cadrul spitalelor din Marea Britanie. Acesta a fost apoi comparat cu cel al persoanelor sănătoase, fiind descoperite mai multe diferenţe genetice.
O diferenţă a fost găsită în ceea ce priveşte o genă numită TYK2, care face ca celulele sistemului imunitar să fie mai “furioase”, explică Baillie.
Dacă această genă nu funcţionează cum trebuie, răspunsul imunitar poate fi unul exagerat, pacientul riscând o inflamaţie pulmonară.
Antiinflamatoare folosite deja pentru tratarea unor afecţiuni precum artrita reumatoidă, care vizează acest mecanism biologic, ar putea fi introduse şi în tratamentul bolnavilor Covid, fiind necesare teste clinice la scară largă în prealabil, mai spune Baillie.
Diferenţe au fost găsite şi în cazul genelor DPP9, OAS şi IFNAR2. IFNAR2 este asociată cu o moleculă numită interferon, care contribuie la declanşarea sistemului imunitar imediat ce este detectată o infecţie.
Se crede că producerea unei cantităţi prea mici de interferon îi poate da virusului un avans, permiţându-i să se multiplice cu repeziciune, ajungându-se astfel la o formă mai gravă a bolii.
Teste clinice efectuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii au arătat că administrarea de interferon nu a îmbunătăţit starea pacienţilor foarte bolnavi, însă profesorul Jean-Laurent Casanova de la Universitatea Rockefeller din New York, care a studiat la rândul său chestiunea, crede că un astfel de tratament ar putea fi eficient dacă este administrat în primele zile de la infectare.
În continuare, cercetătorii vor să studieze mai mulţi pacienţi, în special persoane din grupuri etnice minoritare, care au o pondere mare în rândul pacienţilor grav bolnavi.
C.S.
