Fostul ministru de Externe Cristian Diaconescu, primul pe lista PMP pentru Senat la alegerile parlamentare de duminică, vorbește într-un interviu despre relația României cu SUA, în administrația Joe Biden, precizând că a avut o relație foarte bună și cu cel care va fi noul Secretar de Stat american, Antony Blinken.
De asemenea, Cristian Diaconescu a explicat și care este situația în Republica Moldova, cu noul președinte, Maia Sandu, în Ungaria și Polonia, țări aflate într-un conflict deschis cu UE, precum și care este stadiul negocierilor cu Marea Britanie privind acordul pentru Brexit.
În perioada în care era vicepreședinte al Statelor Unite, Joe Biden discuta și avea consultări cu Administrația Prezidențială de la București o dată la 10 zile. Antony Blinken, cel care este propus pentru funcția de Secretar de Stat al SUA, era în acea perioadă, în 2009, consilierul pentru Securitatea Națională al vicepreședintelui Joe Biden. Am avut foarte multe întâlniri cu Antony Blinken, am păstrat un dialog extrem de intens și pot să vă spun că atât cunoașterea geostrategică a României, cât și apropierea între cele două state au reprezentat teme majore pe care Joe Biden le-a susținut și sunt convins că vor fi continuate.
Cristian Diaconescu
În ce măsură Maia Sandu, noul președinte al Republicii Moldova, poate să realizeze o apropiere de Uniunea Europeană și care ar fi strategia câștigătoare?
Nu numai apropierea de Uniunea Europeană este în pericol în ceea ce privește Republica Moldova, dar chiar și relația fundamentală între această țară și restul Spațiului Euro-Atlantic se află sub semnul întrebării în acest moment din cauza majorității parlamentare formată de Partidul Socialist, Partidul Șor și Grupul pentru Moldova conduse de Igor Dodon.
Se afla în dezbatere parlamentară la Chișinău o serie de legi care au drept scop dezmembrarea statului unitar și mutarea responsabilității în ceea ce privește principalele instituții ale statului sub controlul lui Igor Dodon.
Discutăm de la Consiliul Audiovizualului, Banca Națională a Moldovei, până la instituțiile de siguranță națională.
Este o mișcare absolut inacceptabilă și care afectează în foarte mare măsură situația Republicii Moldova. Practic, în acest fel, Republica Moldova, aflată într-o situație economică extrem de gravă, intră pe contrasensul dialogului cu Uniunea Europeană și cu SUA.
Este evident pentru toată lumea că parcursul politic al Republicii Moldova devine critic în condițiile în care Serviciul de Informații și Securitate trece din nou în subordinea lui Igor Dodon, de data aceasta ca reprezentant al Parlamentului, atâta vreme cât Găgăuzia primește drept de veto asupra legilor care sunt considerate a o influența- discutăm aici despre o federalizare a Republicii Moldova - sau în condițiile în care se anulează legile anti-propagandă care interziceau preluarea posturilor de știri în limba rusă.
Deci, din această perspectivă, orice discuție în ceea ce privește orientarea europeană a Republicii Moldova este pusă sub semnul îndoielii. O mișcare de forță bruscă, fără precedent în ultimii ani, supune Republica Moldova și cetățenii acestei țări unui risc enorm, atât în ceea ce privește posibilitatea introducerii unui regim de sancțiuni, cât și mai ales în relație cu posibilitățile de finanțare externă a Republicii Moldova, aflată, repet, într-o situație critică economică, în condițiile crizei pandemice.
Ce pași ar trebui să facă diplomația românească pentru a sprijini Republica Moldova să-și consolideze instituțiile democratice?
Diplomația românească trebuie să aibă o atitudine politică strategică, împreună cu celelalte instituții care sunt implicate în politica externă din România, cetățenii din Republica Moldova să aibă de suferit din cauza îndepărtării de parcursul european.
Chișinăul trebuie convins, ca de altfel și Cancelariile Europene, că dialogul trebuie păstrat și mai ales în privința unor gesturi, atitudini, decizii care ar putea avea implicații pe termen lung.
Republica Moldova se află la un moment de răscruce și, evident, dacă există o strategie și dacă există un plan la București, acesta ar trebui operaționalizat imediat în discuția cu toți partenerii care sunt inetresați de un parcurs normal, democratic, echilibrat al Republicii Moldova.
Cristian Diaconescu
N-aș exlude, din punct de vedere al democrației, nicio zonă de dialog, dar, în orice caz, evident că este necesar ca perspectiva europeană și euroatlantică în ceea ce privește Republica Moldova să fie activată de România într-o manieră mult superioară celei de până acum.
Cine sunt aliații europeni ai Republicii Moldova și cum pot ei susține noua administrație?
Singurul aliat într-adevăr consecvent și solid al Republicii Moldova este România. Deci, din această perspectivă, Chișinăul trebuie să fie foarte atent la deciziile pe care le va lua în perioada următoare, pentru că partenerii europeni sunt foarte serios preocupați de problemele naționale în condițiile sanitare excepționale, dar și într-o perspectivă preocupantă din punct de vedere economic.
Evident că, declarativ, statele Uniunii Europene vorbesc despre un anume tip de sprijin în ceea ce privește vecinătatea estică a UE.
Dar s-ar putea ca ultimele dezvoltări de la Chișinău să genereze un sentiment de detașare și să discutăm mai mult de explicații, de ce Republica Moldova nu ar trebui ajutată în această perioadă din zona Uniunii Europene.
Deci, sunt foarte sceptic în legătură cu așa-zisele parteneriate și relații de prietenie între majoritatea statelor europene și Republica Moldova.
Joe Biden, noul președinte al SUA, a vizitat România de două ori în perioada în care a fost vicepreședinte. Cum credeți că va evolua parteneriatul strategic dintre SUA și România în mandatul domnului Biden?
În perioada în care era vicepreședinte al Statelor Unite, Joe Biden discuta și avea consultări cu Administrația Prezidențială de la București o dată la 10 zile.
Antony Blinken, cel care este propus pentru funcția de Secretar de Stat al SUA, era în acea perioadă, în 2009, consilierul pentru Securitatea Națională al vicepreședintelui Joe Biden.
Am avut foarte multe întâlniri cu Antony Blinken, am păstrat un dialog extrem de intens și pot să vă spun că atât cunoașterea geostrategică a României, cât și apropierea între cele două state au reprezentat teme majore pe care Joe Biden le-a susținut și sunt convins că vor fi continuate.
Deci, din această perspectivă, nu am absolut niciun fel de îndoială în legătură cu proiecția pozitivă pe care noua adminitrație de la Washington o va avea în ceea ce privește România.
Sigur, suntem extrem de interesați de pași concreți, cel puțin în domeniul economic, în ceea ce privește libera circulație în Statele Unite, cel puțin la nivelul zonei politico-militare și de securitate.
Și pe aceste domenii trebuie să lucrăm în continuare, dar sunt convins că parteneriatul strategic cel mai bine conturat, așa cum îl are România în acest moment, va fi un argument hotărâtor, din această perspectivă.
Din punct de vedere al securității României, credeți că noua administrație de la Casa Albă va face mai mult decât cea a președintelui Donald Trump în ce privește consolidarea flancului estic al NATO?
Va exista o continuitate în ceea ce privește securitatea României, în contextul relațiilor parteneriale cu Statele Unite.
Mă aștept și ca România să facă pași de substanță în acest sens, pentru că în flancul estic al Alianței Nord-Atlantice nu suntem numai privitori în ceea ce privește garanțiile de securitate, dar și furnizori ale acestor componente.
Deci, din această perspectivă, este cât se poate de necesar ca dialogul româno-american, dincolo de faptul că reprezintă într-adevăr interesele ambelor state în regiune, trebuie să beneficieze de aportul, de contribuția și de dedicația necesare pentru a face ca securitatea în regiunea central sud-estică a Spațiului Euro-Atlantic să fie una întărită.
Mă aștept la un nivel ridicat în ceea ce privește nu numai interesul Statelor Unite, dar și cooperarea cu partenerii europeni.
Deci diplomația de la București are, după părerea mea, suficient de mult de lucru în această perioadă pentru a-și convinge și partenerii europeni de necesitatea unor relații aprofundate cu Statele Unite.
Pentru că este clar, sub administrația Biden americanii se vor întoarce în Europa, iar din acest tip de relație mă aștept ca România să primească un semnal corespunzător. Garanțiile de securitate trebuie să fie la același nivel și sprijinite cu același tip de interes precum cele din zona Mării Blatice și a Nordului Îndepărtat.
Cristian Diaconescu
Riscurile și amenințările în Marea Neagră sunt unele evidente, reale și m-aș bucura foarte mult ca repoziționarea americană în Europa să reprezinte și un semnal către statele europene, unele dintre ele mie părându-se mai puțin interesate de ceea ce seîntâmplă în zona Mării Negre.
Ce ar trebui să facă România pentru a dezvolta parteneriatul strategic cu SUA, pentru a-și întări și moderniza forțele armate?
În primul rând, este vorba despre păstrarea unui nivel de normalitate politică internă la București.
Sperăm ca după aceste alegeri România să aibă o majoritate care într-adevăr să recunoască utilitatea, importanța și semnificația parteneriatului strategic cu SUA, nu numai din vorbe, dar și din fapte.
Și, în egală măsură, este important ca și România, cel puțin din punct de vedere securitar, să aibă propriul său proiect regional.
Deci nu e suficienta a solicita permanent aliaților noștri din NATO sprijin în situațiile complicate din regiunea țării noastre. E nevoie și de o anume modernizare a proiecției României.
Să venim și noi cu idei, cu strategii, cu scheme de cooperare în regiunea Mării Negre și a Balcanilor, ca de altfel, și în proximitatea estică a NATO, în așa fel încât valoarea adăugată pe care România o poate avea în această zonă să reprezinte acel tip de contribuție esențială, inclusiv în parteneriatul strategic cu SUA, care sigur va primi și un răspuns pe măsură din partea americanilor.
Cum comentați atitudinea Ungariei și Poloniei în ce privește blocarea bugetului Uniunii Europene? De ce sunt atât de deranjate de condiționarea “respectării statului de drept” cerută de unii membri ai Uniunii?
În ultimele ore, Polonia și-a relativizat atitudinea de blocaj.
După părerea mea, explicația este una simplă: mecanismul de condiționare a accesării fondurilor europene pe funcționarea statului de drept este conceput în viziunea, deocamdată informală, a Parlamentului European și a Consiliului European ca abordând o variantă mult mai extinsă.
Nu este vorba numai de încălcări/fraude în legătură cu fondurile europene, ci și de întregul pachet al valorilor democratice care stau la baza funcționării UE.
Pe de altă parte, și Ungaria, și Polonia se află în procedura de sancționare conform Articolului 7 din Tratat și este cât se poate de evident faptul că, în condițiile în care acest mecanism va intra în vigoare, cele doua state sunt vulnerabile în întregul parcurs de absorbție a fondurilor, atât din Planul de Redresare, cât și din Cadrul Financiar Multianual din Bugetul Uniunii Europene.
Deci, de aici pleacă întreaga problemă. Noi, România, trebuie să fim foarte atenți din acest punct de vedere, pentru că simpla lectură a tuturor rapoartelor și evaluărilor în legătură cu dezastrul creat de implicarea politică în justiție prin deciziile luate în anul 2019, poate reprezenta un semnal de vulnerabilitate în ceea ce ne privește.
Dacă este să fac o predicție, și Polonia, și Ungaria vor da un pas înapoi în ceea ce privește acest blocaj și resursele financiare vor deveni operaționale pentru statele membre Uniunii Europene începând cu luna aprilie, de anul viitor.
Cum se poate ieși din acest blocaj în ce privește bugetul și ce poate face România?
România trebuie să rămână pe aceeași poziție de principiu, de susținere a acestui mecanism și, evident, să ia măsurile necesare pe plan intern pentru a nu deveni vulnerabilă din punct de vedere al statului de drept și al respectării valorilor occidentale.
În ceea ce privește procedurile în continuare, evident renunțarea la blocaj. Niciun stat nu are dreptul să blocheze accesul la resurse esențiale în această perioadă, pentru a ieși dintr-o criză sanitară, dar și una economică extrem de grave.
Vă spuneam, după părerea mea, Ungaria și Polonia la un moment dat își vor nuanța pozițiile.
Ce impact credeți că va avea Brexitul asupra Uniunii Europene? Ce se pierde și ce se câștigă după plecarea Marii Britanii?
Nu se câștigă nimic după plecarea Marii Britanii, dar este o decizie națională și trebuie respectată.
Este de reținut că întregul proces de negociere între Uniunea Euroepană și Marea Britanie, negociatorul șef al UE Michel Barnier, sub mandatul președințiilor succesive ale Comisiei și Consiliului în Uniunea Europeană, nu a cedat absolut nimic din zonele libertăților fundamentale, care reprezintă temeiul de funcționare a Uniunii Europene.
În paranteză fie spus, Michel Barnier este un prieten al României și un partener cu care Bucureștiul ar fi trebuit să aibă suficientă imaginație să coopereze ceva mai aprofundat.
Dincolo de acest aspect, vreau să fac o subliniere, în ceea ce privește politica externă, mai ales în proximitatea estică a României, în ceea ce privește relațiile politică-militare, a implicării Marii Britanii, inclusiv în schemele defensive hotărâte de Alianța Nord-Atlantică, între București și Londa a existat și sper să mai existe și în continuare un parteneriat aprofundat extrem de serios și respectat de ambele țări.
Deci, indiferent ce se întâmplă în planul Brexit și al decuplării Marii Britanii de UE, două domenii sunt extrem de importante și trebuie urmărite de București cu foarte mare atenție:
- Situația cetățenilor români aflați în Marea Britanie și statutul lor în perioada următoare
- Păstrarea nivelului de cooperare și coordonare în domenii extrem de importante, în politica extrenă și în cooperarea militară între cele două țări.
Sunt, în opinia mea, două teme la care România trebuie să fie foarte atentă în perioada următoare, păstrând nivelul pozitiv al relației cu Marea Britanie.
În opinia dumneavoastră, epidemia de coronavirus a slăbit Uniunea Europeană sau a întărit-o, determinând statele membre să fie mai solidare din cauza amenințării unei crize economice fără precedent?
Încă o dată punem în discuție ideea de a întări Uniunea Europeană în condițiile în care marea majoritate a statelor au suferit enorm ca urmare a crizei sanitare, mii de cetățeni europeni și-au pierdut viața, alții, de ordinul milioanelor, și-au pierdut locul de muncă.
Deci, perspectiva generată de COVID-19 în legătură cu Uniunea Europeană este una dramatică, din punctul meu de vedere.
Prima reacție a fost aceea de a se închide statele Uniunii Europene. Ulterior, cu toții am înțeles că e nevoie de un răspuns solidar. Din această perspectivă, prima atitudine interesantă a fost acea de sprijin reciproc în ceea ce privește sistemul sanitar din statele membre, adoptarea unor măsuri unitare de contracarare a pandemiei, dar și, evident, punerea la dispoziția statelor membre a unor resurse financiare extraordinare în această perioadă.
Dacă ar fi să vorbim numai de Fondul de Redresare de 750 de miliarde, jumătate din acesta realizându-se prin împrumuturi pe care Comisia Europeană le va face pe piețele financiare, practic, printre statele membre, Comisia Europeană fiind singurul debitor cu credențiale de împrumut superioare tuturor celorlalți. Ei se împrumută la un nivel de 3A, cu costuri foarte reduse implicit.
Deci, din acest punct de vedere, din perspectiva solidarității ca răspuns la criza pandemică, mi se pare că Uniunea Europeană a învățat o lecție și sper ca și în perioada mult așteptată a producerii și distriburii vaccinului anti-COVID 19, să prevaleze spiritul de solidaritate, așa cum am văzut până acum.
Citește și: