Microplasticele nu mai sunt doar în apă, în mâncare sau în produse cosmetice. Potrivit unui amplu material publicat de BBC, ele sunt și în aerul din casele noastre, iar unii cercetători cred că inhalarea ar putea fi, de fapt, una dintre principalele căi prin care aceste particule ajung în corpul uman.
Vestea proastă este că microplasticele sunt practic peste tot în interior. Vestea bună este că există câteva lucruri concrete pe care le putem face pentru a reduce expunerea.
Ce sunt microplasticele și cum ajung în aer
Microplasticele sunt fragmente extrem de mici de plastic, eliberate din aproape orice produs plastic sau care conține plastic. BBC notează că ele pot proveni din haine, tapițerii, covoare, perdele, lenjerii, mobilier, aparate electrocasnice sau produse de curățenie.
În case, una dintre cele mai importante surse este reprezentată de textilele sintetice: poliester, nailon, acril și alte materiale similare. Atunci când speli un pulover sintetic, îl usuci, îl scuturi, îl îmbraci sau pur și simplu îl porți, eliberezi în aer fibre invizibile.
Același lucru se întâmplă când te așezi pe o canapea tapițată cu materiale sintetice, mergi pe covor sau folosești lenjerii și perdele din plastic textil.
BBC citează specialiști care spun că aceste fibre sunt generate mai ales acolo unde există frecare, căldură și uzură zilnică.
De ce expunerea din casă este atât de importantă
Motivul principal este simplu: oamenii petrec foarte mult timp în interior. BBC arată că, în țările dezvoltate, oamenii stau aproximativ 90% din viață în spații închise, iar asta înseamnă că aerul din casă, din birou sau din mașină contează enorm.
Un studiu citat de BBC a arătat că nivelul de microplastice din aerul interior poate fi de opt ori mai mare decât în exterior.
Alt studiu a estimat că o persoană din SUA poate inhala până la 22 de milioane de micro și nanoparticule de plastic pe an.
Cu alte cuvinte, chiar dacă vorbim des despre poluarea de afară, o parte foarte importantă a expunerii noastre se produce chiar în spațiile pe care le considerăm sigure.
Praful din casă, una dintre marile probleme
Microplasticele care plutesc în aer nu rămân acolo la nesfârșit. Ele se depun pe podele, mobilă și alte suprafețe și ajung în praful din casă. Problema este că acest praf se ridică foarte ușor din nou în aer atunci când mergem prin cameră, facem curățenie, scuturăm textile sau aspirăm.
BBC citează un studiu realizat în apartamente și mașini din Franța, unde cercetătorii au găsit, în medie, peste 500 de fragmente într-un metru cub de aer în interior și peste 2.200 de fragmente în aerul dintr-o mașină.
Iar acele măsurători au fost făcute în aer relativ stagnant. Dacă într-o încăpere sunt oameni care se mișcă și ridică praful, nivelul real poate fi și mai mare.
De ce copiii mici pot fi mai expuși
Pentru bebeluși și copii foarte mici, problema este și mai serioasă. Ei stau mult mai aproape de podea, adică exact lângă praful în care se adună microplasticele.
BBC arată că un copil care merge de-a bușilea poate inhala zilnic între 19.000 și 75.000 de particule de microplastic, în timp ce la adulți estimările sunt între 28.000 și 108.000 pe zi.
Asta nu înseamnă că un adult este „în siguranță”, ci doar că poziția corpului și comportamentul copiilor mici îi pot expune diferit.
Cât de sigure sunt aceste cifre
BBC subliniază și o limită importantă: cercetătorii încă nu au o metodă perfect standardizată pentru a măsura microplasticele din aer. Nu există, deocamdată, un „standard de aur” pentru astfel de măsurători, iar compararea studiilor este dificilă.
Problema e și mai mare când vine vorba despre particulele foarte mici, cele care pot pătrunde mai adânc în plămâni. Microscopia clasică are limite, deși tehnologia avansează. În plus, chiar și cercetătorii pot contamina involuntar probele, pentru că hainele, mănușile sau materialele folosite în laborator pot elibera la rândul lor microplastice.
Cu alte cuvinte, cifrele trebuie interpretate cu prudență, dar direcția generală este clară: microplasticele sunt prezente în aerul interior în cantități mari și expunerea este reală.
Ce efecte pot avea asupra sănătății
Aici știința este încă în curs de clarificare, dar semnalele de alarmă sunt deja serioase. Potrivit BBC, unele particule pot rămâne prinse în mucusul căilor respiratorii și pot fi eliminate de organism. Altele însă, mai ales cele foarte mici, pot ajunge adânc în plămâni.
Studiile citate de BBC arată că:
- particulele sub 20 de micrometri pot provoca inflamație;
- particulele sub 5 micrometri pot intra în celule și se pot acumula în diferite organe;
- fibrele foarte subțiri și foarte mici au cele mai mari șanse să pătrundă adânc în căile respiratorii.
Un studiu menționat de BBC a găsit cea mai mare concentrație de microplastice în plămâni, comparativ cu alte țesuturi umane analizate. Alte cercetări, făcute pe șoareci, au arătat că microplasticele inhalate pot ajunge în doar câteva zile și în alte organe, inclusiv ficat, rinichi, creier sau splină.
BBC mai notează că fibrele par deosebit de îngrijorătoare la inhalare, pentru că forma lor le permite să pătrundă adânc și să rețină mai ușor substanțe toxice.
De ce problema nu este doar plasticul în sine
Microplasticele nu vin singure.
BBC arată că ele pot transporta și alte substanțe sau microorganisme. Pot găzdui bacterii și pot amplifica efectele altor poluanți din mediu.
Cercetarea în acest domeniu este încă la început, dar suspiciunea este că microplasticele nu sunt doar „fragmente pasive”, ci pot deveni și vehicule pentru alte riscuri.
De unde vin cele mai multe microplastice din casă
În aerul interior, cele mai multe microplastice provin din textile. Asta înseamnă:
- haine sintetice;
- canapele și fotolii tapițate;
- covoare;
- perdele;
- lenjerii;
- pături;
- diverse suprafețe textile pe bază de fibre plastice.
Pe scurt, cu cât avem mai multe materiale sintetice moi în jurul nostru, cu atât crește probabilitatea ca aerul din casă să conțină mai multe microplastice.
Ce putem face concret pentru a reduce expunerea
- Să reducem textilele sintetice, acolo unde putem
Se recomandă, pe cât posibil, alegerea hainelor din bumbac, lână sau in, adică din fibre naturale. Acestea pot reduce expunerea la microplastice fibroase. Totuși, există și aici o nuanță importantă: fibrele naturale pot avea costuri mai mari și implică, în unele cazuri, un consum mai mare de apă și teren pentru producție.
Cu toate acestea, dacă scopul este reducerea microplasticelor din aerul din casă, trecerea spre mai multe textile naturale este una dintre cele mai directe măsuri.
- Să spălăm hainele mai rar și mai eficient
BBC citează experți care recomandă:
- să spălăm hainele doar când chiar este nevoie;
- să facem încărcături mai mari la mașina de spălat, pentru a reduce frecarea dintre haine;
- să folosim, dacă este posibil, filtre pentru mașina de spălat, care pot reduce o mare parte din microfibrele eliminate prin apă.
Asta nu reduce doar poluarea din apă, ci și uzura hainelor și, indirect, eliberarea de fibre.
- Să uscăm rufele afară, când se poate
Uscătoarele de rufe pot elibera microplastice în aerul din locuință. De aceea, când vremea și spațiul permit, uscarea în aer liber este o variantă mai bună.
- Să facem curățenie în așa fel încât să ridicăm mai puțin praf
Praful este unul dintre marii „transportatori” de microplastice prin casă. BBC recomandă:
- ștergerea suprafețelor cu lavete umede;
- spălarea sau utilizarea mopului pe suprafețe dure;
- reducerea pe cât posibil a ridicării prafului înainte de aspirare.
Ideea este simplă: cu cât ridici mai puțin praf în aer, cu atât inhalezi mai puține particule.
- Să aspirăm cu grijă
Aspirarea ajută la îndepărtarea microplasticelor depuse, dar poate și să le ridice din nou în aer, dacă aparatul nu le captează eficient. Se recomandă aspiratoare cu filtru Hepa și sistem etanș, pentru că acestea pot reține mai bine particulele fine.
Totuși, nici ele nu sunt perfecte. Specialiștii citați spun că aspirarea poate ridica temporar o parte din particule în aer, iar golirea recipientului sau a sacului poate însemna o nouă expunere. De aceea, se recomandă:
- golirea aspiratorului într-un spațiu bine ventilat;
- întreținerea regulată a filtrelor;
- eventual, purtarea unei măști N95 în timpul aspirării sau ștergerii prafului, mai ales pentru cei sensibili.
- Să folosim filtre de aer Hepa
Potrivit BBC, filtrele de aer Hepa pot fi printre cele mai utile dispozitive pentru reducerea particulelor foarte fine din interior. Teoretic, acestea pot elimina 99,97% din particulele de aproximativ 0,3 micrometri, iar unele studii au arătat eficiențe foarte mari și pentru nanoparticule.
Experții citați de BBC recomandă, dacă bugetul permite, modele cu mai multe etape de filtrare, pentru că pot capta particule de dimensiuni diferite.
- Să nu ne bazăm prea mult pe aerul condiționat
De asemenea, aerul condiționat nu pare să ajute prea mult la reducerea microplasticelor și, în unele cazuri, poate chiar să le redistribuie în cameră. Unele studii au găsit niveluri mai mari de microplastice în încăperi cu aer condiționat decât în cele fără.
- Merită să cumpărăm haine second-hand?
Aici, părerile cercetătorilor sunt împărțite. Unii cred că hainele deja purtate și spălate și-au pierdut o parte dintre fibrele „libere” și pot elibera mai puține microplastice. Alții spun că, dimpotrivă, uzura poate face fibrele mai fragile și mai predispuse la desprindere.
Cea mai bună variantă, spun unii experți citați de BBC, ar fi haine second-hand din fibre naturale.
- Putem elimina complet microplasticele din casă?
Nu. Opinia este foarte clară aici: nu există o cale realistă de a evita complet microplasticele. Ele sunt deja peste tot, iar producția globală de plastic rămâne uriașă, de peste 460 de milioane de tone pe an.
În plus, chiar și unele soluții individuale au limite. Dacă aerisești mai mult, o parte din poluare ajunge afară.
Dacă înlocuiești textilele sintetice cu unele naturale, apare problema costurilor și a consumului de resurse.
De aceea, BBC spune că, dincolo de schimbările din casă, este nevoie și de schimbări mai mari, la nivel de producție și consum.
Concluzia practică
Pe scurt, microplasticele din aerul din interior sunt o problemă reală și, foarte probabil, subestimată. Nu le putem evita complet, dar putem reduce expunerea prin câteva gesturi concrete: mai puține textile sintetice, mai puține spălări inutile, uscarea rufelor afară, curățenie umedă, aspiratoare și filtre mai bune, plus mai multă atenție la praful din casă. Nu putem trăi într-un mediu complet lipsit de microplastice, dar putem face casa noastră un loc în care respirăm ceva mai puțin din ele.