Contrastele sunt remarcabile.
Un președinte a ales diplomația. Barack Obama și o amplă coaliție internațională au negociat un acord cu Iranul pentru a suspenda programul său nuclear timp de un deceniu, în ciuda opoziției vehemente a premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a venit în Congres în 2015 pentru a se pronunța împotriva acordului și a președintelui american.
Un alt președinte a ales războiul. Donald Trump, la ani după ce a distrus acordul lui Obama și după ce s-a arătat frustrat de negocierile pentru un nou acord nuclear, l-a adus pe Netanyahu în Sala de criză a Casei Albe, potrivit unei relatări New York Times. Premierul israelian s-a așezat în fața președintelui american și l-a convins să aprobe un atac surpriză asupra Iranului, fără consultarea aliaților din Europa sau Orientul Mijlociu.
Acum SUA au nevoie de un acord cu Iranul pentru a pune capăt războiului.
Războiul nu a evoluat conform planului lui Trump. SUA și Israelul au reușit să afecteze capacitățile militare ale Iranului, inclusiv pe cele navale și de rachete. Însă materialul nuclear se află încă în țară, aparent ascuns în subteran, iar Republica Islamică a preluat controlul asupra Strâmtorii Ormuz, obținând astfel o nouă pârghie asupra economiei mondiale.
Indiferent cum se va încheia conflictul - negocierile urmează să înceapă sâmbătă la Islamabad, Pakistan, pentru a consolida un armistițiu fragil - Trump va dori să declare că rezultatul este mai bun decât cel obținut de predecesorul său Obama fără a recurge la război.
Acordul nuclear al lui Obama îi stă pe creier lui Trump
Acesta vorbește rar despre Iran fără să critice acordul din 2015, cunoscut oficial drept Planul Comun și Cuprinzător de Acțiune (JCPOA).
„Barack Hussein Obama - ceea ce a făcut, când le-a oferit acordul nuclear cu Iranul, le-a dat libertatea de a ajunge la o armă nucleară. Practic, a ales Iranul în detrimentul Israelului și al altora care nu au vrut acest lucru”, a declarat Trump, la o ședință de guvern din 26 martie.
El a repetat ideea că Obama a ales Iranul în detrimentul Israelului la o conferință de presă din 6 aprilie.
„Dacă nu aș fi intervenit și nu aș fi anulat acordul lui Obama, care era îngrozitor, acordul nuclear cu Iranul era un drum către o armă nucleară. Una puternică, nelimitată”, a spus Trump.
Trump amintește frecvent și faptul că, în momentul finalizării acordului, SUA au trimis în Iran un avion cu bani - 400 de milioane de dolari, o mare parte în franci elvețieni. De fapt, acești bani reprezentau fonduri iraniene înghețate cu decenii în urmă, returnate odată cu acordul nuclear și eliberarea unor americani deținuți în Iran, inclusiv jurnalistul Washington Post Jason Rezaian.
Acest transport de bani - și miliardele obținute de Iran din active deblocate și din vânzarea de petrol în perioada în care acordul nuclear era în vigoare - ar putea fi depășite de sumele pe care Iranul le-ar putea cere acum pentru a pune capăt războiului.
Aceste fonduri ar putea include taxe percepute navelor care tranzitează Strâmtoarea Ormuz, bani din active deblocate sau venituri rezultate din ridicarea sancțiunilor.
Ce prevedea acordul lui Obama?
Acordul avea o denumire dificilă (JCPOA) și era extrem de complex. A fost semnat de Iran, cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU — SUA, China, Rusia, Franța și Marea Britanie — plus Germania și Uniunea Europeană.
În linii generale, acordul prevedea că Iranul își limitează ambițiile nucleare, reduce îmbogățirea uraniului și permite inspecții internaționale ale Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA), în schimbul ridicării unor sancțiuni și al deblocării unor active financiare.
Premierul Netanyahu a fost atât de alarmat de acord încât, într-un gest fără precedent, s-a adresat Congresului SUA în 2015 pentru a încerca să-l blocheze.
Trump a retras în cele din urmă SUA din acord în 2018, în primul său mandat. Deși alte state au încercat să îl mențină, Iranul a încălcat ulterior prevederile, iar acordul s-a destrămat, chiar dacă atât administrația Joe Biden, cât și după revenirea lui Trump s-a încercat reluarea negocierilor.
Trump a declanșat războiul cu Iranul după eșecul negocierilor pentru un nou acord nuclear, deși un diplomat implicat a spus că un progres era „la îndemână”. Acum, după mai bine de o lună de conflict, Trump caută din nou un acord cu Iranul.
Multe s-au schimbat în ultimul deceniu
Potrivit lui Daryl Kimball, director executiv al Arms Control Association, acordul din 2015 aparține unei alte epoci. În 2018, AIEA și serviciile de informații americane au concluzionat că, pe durata acordului, Iranul nu părea să urmărească obținerea unei arme nucleare și respecta în mare parte restricțiile, deși continua să sprijine grupări teroriste și să dezvolte rachete balistice.
După retragerea SUA din acord, Iranul și-a intensificat programul nuclear, îmbogățind mai mult uraniu și dezvoltând infrastructura nucleară, în timp ce susținea că respectă Tratatul de neproliferare nucleară din 1970.
„Privind înainte, orice nou acord cu Iranul va trebui să fie diferit de JCPOA, dar probabil va avea unele elemente similare”, a spus Kimball, subliniind necesitatea inspecțiilor AIEA.
Trump are o abordare maximalistă: nu doar limitarea îmbogățirii uraniului, ci renunțarea completă la aceasta și predarea stocurilor existente către SUA.
Iranul a dobândit o nouă pârghie
Între timp, Iranul a dobândit o nouă pârghie: controlul asupra Strâmtorii Ormuz, prin care trece aproximativ o cincime din petrolul și gazele naturale ale lumii și o treime din exporturile globale de îngrășăminte pe bază de uree.
„Acest război a oferit Iranului o armă mult mai uşor de folosit decât cele nucleare - controlul asupra Strâmtorii Ormuz și capacitatea de a bloca aprovizionarea globală”, a declarat analistul Fareed Zakaria.
Fostul director CIA David Petraeus a spus că redeschiderea strâmtorii va fi esențială în orice acord de pace. El a estimat că taxele percepute navelor — se vorbeşte de vreo 2 milioane de dolari per navă — ar putea genera venituri uriașe pentru Iran.
Înainte de război, existau semne de progres în negocieri
Ministrul de Externe al Omanului a declarat că Iranul era dispus să renunțe la stocurile de uraniu îmbogățit și să accepte verificări complete.
Totuși, echipa lui Trump a considerat că Iranul nu este dispus la compromisuri reale. Emisarul Steve Witkoff a spus că Iranul consideră îmbogățirea uraniului un „drept inalienabil” și nu va renunța la el.
Unii experți susțin că negociatorii americani nu au înțeles pe deplin concesiile oferite de Iran. „Witkoff a fost prea - folosesc un cuvânt puternic - incompetent și insuficient informat tehnic pentru a înțelege importanța a ceea ce era pe masă”, a spus Kimball.
Acum, Witkoff și Jared Kushner se alătură vicepreședintelui JD Vance pentru noi negocieri la Islamabad.
În final, SUA vor trebui să negocieze cu liderii iranieni. Iranul susține că are dreptul legal de a îmbogăți uraniu pentru energie, iar în schimbul renunțării la acest lucru va cere, cel mai probabil, ridicarea sancțiunilor petroliere — dar și recunoașterea controlului asupra Strâmtorii Ormuz, ceea ce i-ar oferi o putere mai mare decât în trecut.
B.B.