Susţinătorii reactoarelor nucleare modulare spun că sunt esenţiale pentru atingerea obiectivelor energetice şi climatice ale Europei. Adversarii le califică drept „distracţie costisitoare”, care nu rezolvă problemele.
Securitatea energetică a devenit din nou o prioritate a Uniunii Europene, odată ce războiul din Iran a arătat o dată în plus cât de expuse sunt multe state membre la şocurile generate de disturbarea aprovizionării cu petrol şi gaze. Cu patru ani în urmă, după izbucnirea invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, UE s-a confruntat cu aceeaşi problemă.
Criza a determinat state membre să-şi reexamineze eforturile de diversificare a surselor de energie şi să-şi reducă dependenţa de sursele externe. De asemenea a impulsionat interesul lor pentru energia atomică.
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a declarat luna trecută că decizia Europei de a se despărţi de energia atomică a fost "o greşeală strategică".
La Bruxelles se iau acum în considerare fonduri suplimentare pentru dezvoltarea energiei atomice, acordându-se prioritate aşa-numitelor "Mici Reactoare Modulare" (SMR) cu care UE să se doteze la începutul anilor 2030.
Şi în Germania, ţară care a decis să-şi închidă toate centralele atomice, dezbaterea privind întoarcerea la această sursă de energie este în toi.
Cancelarul Friedrich Merz susţine că renunţarea la energia atomică a fost "o serioasă eroare strategică", dar apreciază că "este ireversibilă". Aliatul său politic, premierul bavarez Markus Söder, afirmă însă că "a sosit timpul unei noi ere a energiei nucleare” şi planifică construcţia de SMR în landul pe care îl conduce.
"Faptul că UE acordă din nou prioritate dezvoltării energiei nucleare este un răspuns strategic raţional la nevoia sa pe termen lung de securitate energetică şi atingere a obiectivelor de climă", a apreciat Henry Preston, purtător de cuvânt al World Nuclear Association. "Sursa nucleară este unică prin capacitatea sa de a furniza curent electric curat, sigur şi cuantificabil".
Focus pe strategia de promovare a SMR
SMR sunt centrale nucleare de ultimă generaţie, proiectate să producă mai puţin de 300 MW de curent, ceea ce reprezintă cam o treime din cât produce un reactor nuclear convenţional.
Susţinătorii ideii spun că SMR vor fi mai ieftine, mai rapid de construit şi mai sigure în exploatare decât reactoarele convenţionale.
Dar adversarii critică vehement atenţia acordată din nou de UE energiei nucleare. Este o "strategie eronată", avertizează M. V. Ramana, profesor la University of British Columbia, cercetător în domeniul riscurilor presupuse de energia nucleară şi al dezarmării. SMR ajung în cele din urmă să coste mai mult pe unitate de putere decât reactoarele mari convenţionale fiindcă, argumentează Ramana, ”cerinţele lor materiale şi de exploatare nu sunt liniare pe scara capacităţii de putere".
Luke Haywood, şeful direcţiei Climat şi Energie din rețea ong-urilor de mediu European Environmental Bureau (EEB), avertizează că "investirea de bani în tehnologie nucleară nouă, în special SMR, care nu sunt verificate, nu va rezolva niciuna din problemele noastre energetice". În opinia sa, energia atomică este o "distracţie costisitoare".
"Durata de construcţie a unui reactor este prea îndelungată, este prea scump şi prea riscant. Iar SMR sunt şi mai rămase în urmă. Va dura ani, dacă nu decenii, până să fie folosite la scară largă", a estimat expertul pentru DW.
Contribuie reactoarele nucleare la necesarul minim de energie?
Din dorinţa de a-şi reduce dependenţa de carburanţii fosili, ţările Uniunii Europene şi-au dezvoltat în ultimii ani furnizori de energie solară şi eoliană. Aproape 50% din energia consumată în spaţiul comunitar provine acum din surse regenerabile.
Totuşi, susţinătorii energiei nucleare subliniază că este esenţial să existe în reţea în permanenţă un necesar minim de energie ("baseload power"), care nu poate fi garantat de sursele intermitente, cum sunt panourile fotovoltaice şi turbinele eoliene.
Malwina Qvist, directoare pentru programe nucleare la organizația nonguvernamentală Clean Air Task Force (CATF), a explicat că sursele regenerative şi generatoarele flexibile de curent nu sunt suficiente pentru obţinerea unei economii fără emisii de CO2. Germania produce mult mai mult curent din surse regenerabile decât Franţa (în jur de 59% comparativ cu 28%) dar reţeaua sa producătoare de curent emite o cantitate de CO2 de 16 ori mai mare decât cea a Franţei.
"În Germania producţia de curent din surse convenţionale este bazată pe gaze şi cărbune, în timp ce în Franţa 67 la sută din curent este produs de centrale nucleare, cu emisii de CO2 aproape de zero", a evidenţiat Qvist. Fără energie cu emisii reduse de CO2 dar care să fie disponibilă atunci când este necesară, ţările inevitabil se vor întoarce la carburanţii fosili, a avertizat Qvist.
"Aici intră SMR în joc. Ca parte a surselor curate dar permanente de curent electric, cu forma lor modulară, costuri iniţiale de construcţie reduse şi capacitatea lor de a furniza suficientă energie termică pentru industrie, sunt foarte potrivite pentru sectoarele industriale energofage, cum ar fi chimia, siderurgia şi producătorii de ciment".
Dar Haywood atrage atenţia că reactoarele nucleare nu se potrivesc cu un sistem energetic dominat de cele două surse regenerabile: "Energia nucleară nu este un partener natural al unui sistem bazat pe fotovoltaice şi eoliene. Sistemele energetice moderne au nevoie de flexibilitate, de surse a căror producţie să poată fi redusă sau mărită în funcţie de necesităţi, şi nu de reactoare care trebuie să furnizeze curent la un nivel constant pentru a fi profitabile".
De aceea, ideea că reactoarele nucleare ar putea furniza energia ‘baseload' este depăşită, a mai subliniat Haywood.
Ramana vede lucrurile în termeni similari şi cere accent pe un management mai performant al cererii, pe dezvoltarea unor baterii şi capacităţi de stocare a curentului mai performante şi pe o producţie de curent mai flexibilă pentru a contrabalansa producţia intermitentă a surselor regenerabile.
"Investiţiile în SMR sau energia nucleară în general vor face doar ca investiţiile în aceste căi mai promiţătoare să se reducă".
Sunt SMR mai sigure decât reactoarele convenţionale?
Siguranţa rămâne o preocupare majoră pentru toate tehnologiile nucleare, inclusiv micile reactoare modulare.
SMR sunt considerate mai sigure din pricina capacităţii lor mai reduse, a necesarului mai redus de combustibil nuclear şi a faptului că se bazează pe sisteme pasive de siguranţă, proiectate să funcţionaze fără furnizori externi de curent.
Sara Beck, şefa direcţiei de cercetări de siguranţă de la Gesellschaft für Anlagen- und Reaktorsicherheit (GRS), principala organizaţie germană de expertiză în materie de siguranţă nucleară, a declarat că "luări de poziţie generale în materie de siguranţă a SMR nu sunt posibile" din cauza "diferenţelor tehnice şi de concepţie substanţiale între diversele tipuri de SMR" existente sau aflate în faza de proiectare.
În prezent, zeci de concepte de SMR sunt în fază de dezvoltare la nivel mondial. Până în prezent doar două proiecte de SMR au fost finalizate, unul în Rusia şi altul în China, şi fiecare se bazează pe concepţii diferite.
Numeroase concepte noi de SMR folosesc "materiale noi care ridică probleme specifice în materie de securitate", a declarat Beck pentru DW, adăugând că "este în continuare nevoie de multă cercetare şi dezvoltare".
Experta în siguranţă nucleară a arătat de asemenea că folosirea puterii SMR pentru alimentarea unor sectoare industriale noi presupune riscuri noi. "De exemplu cuplarea SMR la producţia de hidrogen, furnizarea de căldură sau desalinizarea apei poate duce la apariţia unor riscuri suplimentare", a explicat ea, enumerând probleme cum ar fi efecte chimice asupra unor componente, contaminarea încrucişată sau pericolul de explozie în urma unor emanaţii de hidrogen.
Ramana punctează de asemenea că toate reactoarele nucleare, inclusiv SMR, nu sunt imune la accidente care să genereaze contaminări radioactive de proporţii. În plus, în ciuda deceniilor de finanţare a dezvoltării şi cercetării, o metodă sigură şi verificată de gestionare a deşeurilor radioactive lipseşte încă.
În contextul în care Europa se confruntă cu dificultăţi în materie de securitate energetică într-un peisaj geopolitic şi economic în rapidă schimbare, dezbaterea privind energia nucleară rămâne de mare actualitate.
Autor: Srinivas Mazumdaru