Când Rusia a invadat Ucraina în 2022, președintele Vladimir Putin a schimbat lumea în moduri pe care abia începem să le înțelegem. Avansul inițial al Rusiei spre Kiev a eșuat, consensul fragil de după Războiul Rece s-a menținut, iar reacția a fost energică.
Aceasta a fost o încălcare a normelor internaționale care nu avea să fie tolerată. Europa și Statele Unite au impus sancțiuni Rusiei, au oferit ajutor militar Ucrainei, iar președintele Joe Biden a declarat, în fața unei mulțimi la Varșovia, că Vladimir Putin nu poate „rămâne la putere”. Regimul rus depășise fatal limitele, scrie New York Times într-o analiză.
Și, totuși, sprijinul acordat Ucrainei a fost mereu limitat; suficient pentru ca Ucraina să nu piardă, dar nu suficient pentru a câștiga. Iar războiul, în loc să restabilească forța ordinii internaționale și a alianțelor care o modelaseră odinioară, a inaugurat o eră a războaielor convenționale de mare intensitate, cu rezultate ambigue. Președintele Trump a moștenit o nouă ordine dificilă în al doilea său mandat și a contribuit în mare măsură la conturarea ei.
Două realități
Războiul din Ucraina delimitează două realități, ambele dezvăluind noi adevăruri importante despre afacerile internaționale ale secolului XXI.
În primul rând: Ucraina nu a fost învinsă. Rusia are o populație, o economie și o armată mai mari, dar determinarea Ucrainei și ingeniozitatea sa tehnologică - în special capacitatea de a inova, construi și utiliza drone - au încetinit înaintarea rusă până aproape de stagnare. A apărut un tip neobișnuit de război asimetric, în care marile puteri devin brusc vulnerabile.
În al doilea rând: Rusia nu a fost învinsă. În ciuda sancțiunilor, a plafonării prețurilor petrolului și a înghețării unei mari părți din rezervele băncii centrale, economia Rusiei nu s-a prăbușit. Rusia a găsit numeroși parteneri comerciali, inclusiv în rândul grupului BRICS, un bloc format în mare parte din națiuni în curs de dezvoltare, care a căutat să acționeze ca o contrapondere la dominația occidentală.
Economia globală este suficient de difuză încât Rusia a putut achiziționa cipuri și tehnologie restricționate din afara Europei și a Statelor Unite. Înainte de războiul cu Iran, la patru ani de la începutul războiului din Ucraina, economia rusă dădea semne de presiune, dar nu suficiente pentru a tempera ambițiile lui Putin.
Lumea se schimbă rapid
După ce, în primele luni, a încercat să creeze o coaliție globală în sprijinul Ucrainei, Europa a compartimentat treptat războiul în cadrul politicii sale externe generale. Europa și Statele Unite continuă să facă unele afaceri cu Rusia și foarte multe afaceri cu India, China și alți parteneri comerciali ai Rusiei. Diverși lideri europeni au vizitat Beijingul pentru a aprofunda relațiile comerciale cu China, iar în ianuarie, Uniunea Europeană a anunțat un nou acord comercial cu India.
Lumea se schimbă rapid. Ucraina a devenit un accelerator pentru un tip de război specific secolului XXI, în care state mai mici pot împiedica adversari puternici folosind tehnologie de ultimă generație, uneori ieftină și ușor de produs în masă, iar blocurile și alianțele care altădată ar fi acționat concertat pentru a descuraja agresorii sunt, în cel mai bun caz, doar parțial eficiente.
Toate acestea au fost evidente și în Iran. Un Iran care este mai slab din punct de vedere militar decât Statele Unite și Israelul a reușit să amenințe statele din Golf și să blocheze Strâmtoarea Ormuz folosind drone ieftine, creând o criză energetică globală care ar putea avea efecte pe termen lung.
La câteva săptămâni de la izbucnirea conflictului, administrația Trump a fost nevoită să ridice sancțiunile asupra unei părți din petrolul rusesc și chiar iranian - un câștig neașteptat pentru ambele regimuri. Iranul, care a furnizat drone Rusiei, pare să fi acordat mai multă atenție războiului din Ucraina decât Statele Unite, care inițial își epuizau stocurile de rachete interceptoare costisitoare. (Specialiștii ucraineni în drone sunt acum foarte căutați în Orientul Mijlociu.)
Ucraina, un partener european mai important
Izbucnirea unui război major în Orientul Mijlociu va face și mai dificil pentru Europa să sprijine Ucraina. Europa este dependentă de gazele și petrolul din Orientul Mijlociu, are active militare în regiune și mulți europeni locuiesc acolo. Cu toate acestea, instabilitatea care se îndreaptă spre Europa dinspre Orientul Mijlociu va face din Ucraina un partener european mai important.
Desfășurând operațiuni militare în Orientul Mijlociu, Africa și Caraibe, Statele Unite sunt clar suprasolicitate la nivel global, iar războiul său cu Iranul riscă să se încheie în mod umilitor. Tocmai pentru că Rusia beneficiază economic de pe urma războiului cu Iranul și tocmai pentru că acest conflict va diminua amploarea și prestigiul puterii americane, Europa trebuie să fie bastionul apărării europene, iar provocarea fundamentală a Europei este supraviețuirea Ucrainei.
Până acum, Europa a respins cererea lui Trump de a ajuta la redeschiderea Strâmtorii Ormuz. Ca răspuns, Trump a avertizat că NATO se confruntă cu un viitor „foarte rău”, care probabil ar putea include o reducere suplimentară a sprijinului pentru Ucraina. Conform oricărui standard, ar fi o eroare fundamentală să considerăm cauza Ucrainei ca fiind periferică intereselor SUA.
În Ucraina se va stabili un precedent crucial
În Europa, Ucraina combate haosul, iar stabilitatea Europei este esențială pentru economia SUA, pentru statutul NATO în politica externă a SUA, pentru viabilitatea alianțelor SUA în general și pentru valoarea Europei ca sursă de investiții și ca piață pentru bunuri și servicii americane.
Într-un fel sau altul, în Ucraina se va stabili un precedent crucial. Dacă Rusiei i se permite să desființeze statalitatea ucraineană, schimbarea frontierelor prin forță și destrămarea statelor ar putea deveni din nou o caracteristică obișnuită a vieții europene, așa cum au fost în trecutul Europei. Un conflict militar deschis, de durată, în Europa ar putea, la un moment dat, să se intersecteze cu un conflict militar deschis, de durată, în Orientul Mijlociu.
Dacă, dimpotrivă, Ucraina este sprijinită suficient și reușește să se mențină, atunci Europa va rămâne cel puțin o zonă de ordine și pace. Într-o lume tot mai împovărată de militarism și violență, atractivitatea ordinii și păcii s-ar putea dovedi contagioasă.