Există mai mulți factori cunoscuți care contribuie la riscul de demență, iar acum cercetătorii cred că au descoperit unul nou.
O echipă de cercetători de la Universitatea Helsinki din Finlanda a constatat că infecțiile severe ale tractului urinar și alte boli bacteriene sunt puternic asociate cu un risc mai mare de a dezvolta demență ani mai târziu, independent de alte afecțiuni coexistente, notează Science Alert.
Infecțiile severe au fost asociate anterior cu riscul de demență, însă până acum nu era clar dacă rezultatele erau influențate de alte tipuri de boli.
„În ultimii ani, interesul cercetătorilor s-a concentrat considerabil asupra rolului potențial al bolilor infecțioase în dezvoltarea demenței. Comorbiditățile pot contribui semnificativ la această asociere, deoarece vârsta medie la diagnosticarea demenței este peste 80 de ani, iar persoanele cu demență au adesea și alte boli, dintre care multe cresc și riscul de infecții”, scriu cercetătorii în lucrarea lor.
Cercetătorii au analizat datele a 62.555 de persoane din Finlanda cu vârsta de 65 de ani sau mai mult, toate diagnosticate cu demență cu debut tardiv între 2017 și 2020. Studiul a inclus și 312.772 de participanți de control fără demență.
Datele au arătat că un total de 29 de boli tratate în spital erau asociate cu riscul de demență. Acestea includeau boli mentale, comportamentale, carbometabolice și digestive, însă doar două tipuri erau infecții: infecțiile tractului urinar și infecțiile bacteriene.
După ajustarea datelor pentru a ține cont de celelalte 27 de boli, precum și de factori potențiali precum nivelul de educație și statutul profesional, infecțiile severe – în special cele urinare – au fost asociate cu un risc cu 19% mai mare de a dezvolta demență.
Deși nu demonstrează o relație directă de tip cauză-efect, studiul sugerează că prevenirea acestor infecții ar putea fi o modalitate de a reduce șansele de apariție a demenței mai târziu în viață, alături de alte măsuri de reducere a riscului.
Cercetătorii oferă și câteva explicații posibile pentru această legătură. De exemplu, inflamația declanșată de o infecție – încercarea organismului de a se vindeca – poate activa excesiv sistemul imunitar, ceea ce ar putea duce ulterior la afectarea creierului. Totuși, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a clarifica acest mecanism.
Datele au sugerat și că momentul apariției infecției ar putea fi important. În general, intervalul dintre infecții și diagnosticul de demență a fost în medie de cinci până la șase ani. Este posibil ca aceste infecții să accelereze procesele timpurii ale demenței sau să le împingă peste un prag critic.
„Acest interval sugerează că impactul inflamator rezultat din infecții suficient de severe pentru a necesita tratament în spital ar putea accelera stadiul preclinic deja existent al demenței, mai degrabă decât să inițieze neurodegenerarea la o persoană sănătoasă din punct de vedere cognitiv”, explică cercetătorii.
Printre bolile non-infecțioase asociate cu o probabilitate mai mare de a dezvolta demență, cercetătorii au identificat tulburările mentale legate de consumul de alcool, Parkinson și alte boli ale creierului.
Potrivit cercetătorilor, sunt necesare studii suplimentare pentru a se stabili dacă prevenirea sau tratarea infecțiilor pot ajuta la prevenirea demenței.
C.S.