Obiective schimbătoare, cronologii neclare și un pretext fragil. Pe alocuri, campania SUA-Israel împotriva Iranului prezintă paralele bizare cu invadarea Ucrainei de către armata lui Putin. Ambele campanii au fost concepute diferit în momente diferite, însă cu afirmații dubioase de acțiune defensivă și o reținere ciudată de a le considera drept război.
Nu este o comparație exactă, pentru că în 2022 Putin a trimis o armată imensă peste granițele Ucrainei într-o invazie neprovocată a unui stat democratic, o campanie care a dus rapid la pierderi mari. În schimb, Statele Unite și-au limitat, până acum, în mare măsură, implicarea la atacuri aeriene împotriva regimului autoritar iranian.
Cu toate acestea, anumite asemănări sunt greu de ignorat, se arată într-o analiză publicată în The Guardian.
De la primele obiective, la altele
În ambele războaie, obiectivele au fost formulate diferit în momente diferite, în timp ce justificarea legală, spun experții, e inexistentă.
Primele declarații ale Statelor Unite au încadrat atacurile la efortul de a împiedica Iranul să procure arme nucleare. Oficialii administrației americane au menționat, de asemenea, degradarea capacităților de rachete ale Iranului și slăbirea infrastructurii militare care susține rețeaua sa regională.
Apoi, obiectivele au devenit din ce în ce mai maximaliste. Donald Trump a declarat că ar trebui înlocuită conducerea Iranului, invocând deschis perspectiva unei schimbări de regim și, mai recent, cerând "capitularea necondiționată" a Teheranului.
În războiul Rusiei din Ucraina, Kremlinul și-a schimbat, de asemenea, în mod repetat obiectivele declarate.
Când Putin a lansat invazia în februarie 2022, el a spus că scopul "operațiunii militare speciale" era "demilitarizarea și denazificarea" Ucrainei, un limbaj interpretat pe scară largă ca un efort pentru schimbarea regimului la Kiev. Pe măsură ce războiul se prelungea, Kremlinul a prezentat din ce în ce mai mult conflictul ca fiind necesar pentru protejarea vorbitorilor de limbă rusă din estul Ucrainei și asigurarea controlului asupra teritoriilor pe care Moscova le-a anexat ulterior.
Când Washingtonul și Moscova au același limbaj
Asemănările se reflectă și în discursul Washingtonului și al Moscovei. Ambele părți și-au prezentat acțiunile ca fiind defensive, invocând, spun experții, afirmații dubioase că acționau pentru a preveni o amenințare iminentă.
Săptămâna trecută, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat că SUA "nu au început acest război, dar sub președintele Trump îl terminăm".
Pe parcursul propriului său război, Putin a folosit un limbaj izbitor de asemănător. "Nu noi am început așa-numitul război în Ucraina. Încercăm să-l terminăm", a spus el, la un moment dat.
Niciunul dintre liderii pomeniți nu se aștepta să fie atras într-un conflict prelungit. Putin părea să creadă că războiul la scară largă din Ucraina va dura doar câteva săptămâni și că ar putea repeta capturarea rapidă din 2014 a Crimeii. Între timp, s-a ajuns la Ziua 1476.
Între timp, Trump a intrat în confruntare încurajat de succesul aparent al operațiunii americane de la începutul acestui an, soldată cu capturarea președintelui Venezuelei, Nicolas Maduro.
În mod semnificativ, unii oficiali americani și Kremlinul au evitat să-și descrie acțiunile drept acte de război, sugerând că se așteptau ca acest conflict să fie scurt.
La patru ani de la invazia pe care a declanșat-o, Putin încă evită termenul "război", insistând să numească invazia o "operațiune militară specială", expresie pe care a impus-o pe plan intern prin legi stricte de cenzură, care i-au băgat la închisoare pe opozanți.
Și unii oficiali de la Washington au fost, de asemenea, reticenți în a folosi cuvântul "război". Întrebat săptămâna trecută dacă acțiunile SUA reprezintă un război, președintele Camerei Reprezentanților, Mike Johnson, a răspuns: "Cred că este o operațiune limitată".
New Yorker a făcut o glumă pe această temă, postând o imagine cu romanul clasic "Război și pace" al lui Tolstoi, în care "Război" a fost înlocuit cu "Operațiune de luptă limitată". Aceleași glume au apărut acum patru ani, când Rusia ar fi trebuit să ia Kievul în trei zile.
Sistemul se aliniază în spatele conducătorului
Cotidianul britanic remarcă și reacția elitelor politice și a presei din Rusia și SUA. O mare parte din sistemul rus, inițial îngrozit de impactul invaziei din Ucraina, a susținut în cele din urmă războiul, argumentând că Putin ar trebui să termine ceea ce începuse.
Unele personalități din mișcarea anti-război din Rusia, aflată în exil, s-au grăbit să sublinieze paralelele din reacția la cel mai recent conflict, observând cum comentatorii americani care criticaseră vehement invazia Rusiei se străduiau ei înșiși să mențină aceeași claritate atunci când propria lor țară intra în război.
"Odată ce președinții noștri iau decizia de a intra în război, chiar și atunci când nu sunt de acord cu decizia și procesul – așa cum este cazul războiului nostru actual cu Iranul – tot vor ca forțele noastre armate să câștige", a scris Michael McFaul, pe X, fostul ambasador al SUA la Moscova sub Barack Obama și un critic frecvent al lui Trump.
Întrebarea acum este dacă Statele Unite pot evita capcanele în care s-a prins Rusia în Ucraina și dacă vor apărea mai multe paralele.
Conform relatărilor din presă, Trump a vorbit recent despre posibilitatea trimiterii de trupe de elită în Iran pentru a securiza stocurile de uraniu îmbogățit ale Teheranului.
În primele zile ale invaziei Ucrainei, Rusia a desfășurat forțe aeriene de elită pentru a ocupa un aeroport cheie din apropierea orașului Kiev, o operațiune riscantă care s-a soldat cu pierderi mari.
Comentând campania SUA-Israel, Danny Citrinowicz, cercetător nerezident la Atlantic Council, a avertizat vineri că "atunci când obiectivele strategice devin prea ambițioase sau nerealiste, chiar și o campanie militară de succes poate aluneca treptat spre un război de uzură".
"Pentru a evita acest rezultat, este esențial să se definească obiective clare și realiste, obiective care pot fi măsurate și care oferă un punct clar în care campania se poate încheia", a adăugat el, într-o postare pe X.
Vladimir Frolov, un diplomat rus pensionar, a răspuns sec: "Sună cunoscut".
T.D.