Războiul din Iran arată că o schimbare majoră în modul în care sunt purtate conflictele militare este deja în curs: inteligența artificială este folosită tot mai intens pentru identificarea și selectarea țintelor, accelerând ritmul operațiunilor militare la un nivel fără precedent.
Secretarul general al ONU, António Guterres, a avertizat recent că omenirea se află într-un moment decisiv: „Niciodată în viitor nu ne vom mișca mai încet decât ne mișcăm acum”.
Declarația subliniază presiunea enormă de a stabili reguli clare pentru utilizarea inteligenței artificiale, scrie The Guardian. Dezvoltarea tehnologică rapidă, combinată cu turbulențele geopolitice, face ca dezbaterile teoretice despre AI să devină rapid realitate pe câmpul de luptă.
În Statele Unite a izbucnit deja o dispută majoră privind utilizarea AI în război. Compania Anthropic a refuzat să elimine anumite mecanisme de protecție care împiedică folosirea tehnologiei sale pentru supraveghere în masă sau pentru arme autonome letale.
Pentagonul a răspuns declarând compania un risc pentru lanțul de aprovizionare, în timp ce OpenAI a intrat în locul ei în unele proiecte militare, insistând însă că respectă aceleași „linii roșii”.
Chiar și așa, directorul OpenAI, Sam Altman, a recunoscut că firma nu poate controla modul în care armata folosește produsele sale și că modul în care a fost gestionată situația a făcut compania să pară „oportunistă și neglijentă”.
Dar disputa dintre companii și Pentagon nu este, în esență, miza principală. Organizațiile care militează pentru controlul armelor autonome avertizează că transformarea reală a războiului se produce deja.
„Problema nu este doar dacă aceste arme vor fi folosite, ci cum sistemele care le preced transformă deja modul în care se duc războaiele”, spune Nicole van Rooijen, director executiv al campaniei Stop Killer Robots.
Potrivit relatărilor, modelul de inteligență artificială Claude, dezvoltat de Anthropic, ar fi fost utilizat pentru a facilita operațiuni militare de mare amploare în Iran, în urma cărora au murit peste o mie de civili.
Experți citați de presa britanică spun că bombardamentele sunt planificate acum „mai rapid decât viteza gândului”: AI analizează datele de intelligence, identifică și prioritizează ținte, recomandă tipul de armament și chiar evaluează temeiul legal pentru atacuri.
Desigur, inteligența artificială nu este singura responsabilă pentru erori militare sau pentru victime civile. Factorul decisiv rămâne tot decizia umană.
Oficialii Pentagonului evită să răspundă la întrebări despre moartea a 165 de eleve într-un atac care ar fi vizat o școală din Iran la 28 februarie.
Totuși, utilizarea AI schimbă profund dinamica războiului. Un oficial israelian din serviciile de informații descria astfel experiența utilizării acestor sisteme: „Țintele nu se termină niciodată. Mai ai încă 36.000 care așteaptă.” Un alt ofițer spunea că petrecea aproximativ 20 de secunde analizând fiecare țintă: „Ca om nu aveam nicio valoare adăugată, în afară de faptul că puneam o ștampilă de aprobare.”
Rezultatul este o accelerare dramatică a deciziilor de atac, o distanțare morală mai mare față de consecințe și o responsabilitate mai difuză pentru victimele civile.
Articolul subliniază că soluția nu poate fi lăsată în mâinile companiilor tehnologice sau ale ministerelor apărării.
Este nevoie de control democratic și reguli internaționale clare. În timp ce bombele cădeau asupra Iranului, statele se întâlneau la Geneva pentru a discuta un posibil tratat privind armele autonome letale – un document care ar putea deveni baza unui acord internațional mult necesar.
Majoritatea guvernelor susțin stabilirea unor reguli pentru utilizarea militară a inteligenței artificiale. Rezistența vine însă tocmai din partea marilor puteri. Într-o lume în care războaiele sunt tot mai accelerate de algoritmi, tentația este ca prudența să fie văzută ca o slăbiciune strategică.
Dar, avertizează tot mai mulți experți și chiar angajați din industrie, pericolul unei expansiuni necontrolate a inteligenței artificiale în război este mult mai mare.