Războiul modern nu mai înseamnă doar tancuri și infanterie, ci roiuri de drone, inteligență artificială și bătălii purtate simultan în aer și în spațiul cibernetic.
Conflictul din Orientul Mijlociu arată cât de mult au învățat atât Iranul, cât și Statele Unite din experiența Ucrainei, unde dominația dronelor a devenit regula, scrie Robert Fox pentru The Independent.
Peste 1.000 de rachete și drone lansate de Iran
Potrivit analizei, Iranul a lansat peste 1.000 de rachete în Orientul Mijlociu începând de sâmbătă. Cele mai multe au fost dronele Shahed 136, modelul „kamikaze” folosit intens și de Rusia în Ucraina. Versiunea îmbunătățită, 136B, are o rază de acțiune și o capacitate de încărcare mai mari, iar Rusia utilizează deja drone cu propulsie cu reacție pentru a crește viteza și letalitatea.
Experiența ucraineană este relevantă: autoritățile militare de la Kiev susțin că aproximativ 80% dintre pierderile de pe front sunt provocate de vehicule fără pilot. Ucraina își propune să producă patru milioane de drone anual, ceea ce ar acoperi jumătate din necesarul pentru continuarea războiului încă un an. În paralel, Rusia ar fi pierdut 415.000 de militari într-un an și, pentru prima dată, pierde lunar mai mulți oameni decât poate recruta.
Diferențe esențiale între Ucraina și Orientul Mijlociu
Deși atât Rusia, cât și Ucraina par să aibă acces aproape nelimitat la drone, situația Iranului este diferită. Industria sa de armament, care a furnizat inclusiv Rusiei diverse tipuri de arme, a fost puternic afectată de Operațiunea „Midnight Hammer” („Ciocanul de la miezul nopții“), campania de bombardamente de 12 zile din iunie anul trecut, precum și de Operațiunea „Epic Fury” („Furia Epică”), desfășurată zilele acestea.
Potrivit analizei, Corpul Gardienilor Revoluției ar mai putea avea la dispoziție aproximativ o mie de drone Shahed 136.
Imaginile cu atacuri asupra clădirilor înalte și aeroporturilor din Dubai, Kuweit, Bahrain și Doha au demonstrat că nici măcar statele din Golf, dotate cu sisteme performante de apărare antirachetă, nu sunt complet protejate. Chiar și atunci când sunt interceptate de baterii Patriot, resturile dronelor pot provoca pagube semnificative.
O vulnerabilitate globală
Autorul analizei publicate de The Independent ridică o întrebare incomodă: cum ar reacționa Marea Britanie dacă două drone Shahed ar fi lansate din estuarul Tamisei și ar viza gara Waterloo? Răspunsul său este tranșant: „nu prea bine”. Investițiile în apărarea teritoriului național împotriva atacurilor surpriză cu drone și rachete au fost modeste, iar amenințarea devine din ce în ce mai reală.
Campaniile din Ucraina și Orientul Mijlociu arată că un atac cu drone nu mai este un scenariu teoretic, ci o posibilitate concretă.
Războiul improvizației totale
În Ucraina, conflictul a devenit un laborator al inovației militare. Unități din ce în ce mai autonome, de la plutoane la brigăzi, își produc și adaptează propriile arme autonome, folosind inclusiv imprimante 3D. Dronele, de la cele mari la cele individuale de tip FPV (controlate din perspectiva operatorului), supraveghează o „zonă gri” de până la 30 de kilometri în adâncimea frontului.
Aproape orice mișcare este detectată, ceea ce face aproape imposibilă concentrarea clasică de tancuri sau trupe pentru un atac frontal. Vehiculele autonome au devenit parte a doctrinei militare standard.
Dronele, între represiune și revoltă
Autorul notează că mii de drone FPV sunt folosite inclusiv de protestatari anti-regim în Iran pentru a identifica și urmări grupuri ale miliției Basij și ale Gardienilor Revoluției. Se relatează că membri ai IRGC fug peste granița estică, spre Afganistan.
Acest „joc de-a șoarecele și pisica” este simultan la distanță, mortal și profund personal.
Inteligența artificială și criza comenzii militare
Integrarea armelor autonome și a inteligenței artificiale ridică provocări majore pentru armatele occidentale. Automatizarea schimbă regulile tradiționale ale disciplinei și lanțului de comandă, deoarece responsabilitatea trebuie delegată până la nivel individual. Fiecare soldat trebuie să păstreze un anumit grad de autonomie decizională.
Totuși, subliniază autorul, în ultimă instanță, doar oamenii pot ocupa și menține terenul. Mașinile pot domina temporar cerul, dar stabilitatea și pacea depind de cei aflați la sol.
Lecția care rămâne
Morala conflictelor recente – din Ucraina, Orientul Mijlociu și Afganistan – este că orice război are nevoie de un plan, chiar dacă acesta va trebui adaptat imediat ce intră în contact cu realitatea luptei. Ucrainenii au demonstrat că improvizația poate deveni o formă de ingeniozitate strategică.
În final, concluzionează analiza, cheia sunt oamenii – cei care trebuie să fie atât furnizorii, cât și beneficiarii păcii, fie că vorbim despre Kabul, Bagdad, Ierusalim, Gaza sau Teheran.
G.P.