Escaladarea conflictului din Iran și extinderea lui la nivel regional pot declanșa un șoc economic de amploare, cu efecte rapide asupra prețurilor la energie, transport și bunuri de consum.
Experții companiei de consultanță Frames avertizează, într-o analiză privind impactul crizei din Orientul Mijlociu, că firmele românești trebuie să se pregătească pentru o perioadă de volatilitate extremă și să își regândească urgent strategiile de reziliență.
Punctul nevralgic al economiei globale este Strâmtoarea Ormuz, canalul maritim care leagă Golful Persic de Oceanul Indian. Aproximativ o cincime din consumul mondial de petrol tranzitează zilnic această rută. Iranul controlează coasta nordică a strâmtorii și a amenințat în repetate rânduri că ar putea bloca accesul în cazul unui conflict major.
„O închidere, chiar și temporară, ar paraliza piețele. Navele petroliere ar rămâne blocate, iar conductele terestre alternative nu pot prelua un volum atât de mare de țiței”, explică managerul Frames, Adrian Negrescu.
Petrolul ar putea depăși 100 de dolari pe baril
Impactul ar fi imediat asupra piețelor de mărfuri. Chiar și simpla amenințare a unui conflict poate alimenta speculațiile și panica investitorilor.
Într-un scenariu moderat, cu tranzit doar parțial afectat prin Ormuz, cotațiile Brent ar putea urca rapid peste 80–85 de dolari pe baril.
Într-un scenariu pesimist, cu blocarea totală a strâmtorii și un război extins, analiștii Frames estimează că prețul petrolului ar putea ajunge între 100 și 120 de dolari pe baril.
O astfel de creștere ar genera un nou val inflaționist la nivel global, forțând băncile centrale să mențină sau chiar să majoreze dobânzile, cu riscul împingerii economiei mondiale într-o recesiune severă.
Gazele naturale, lovite la fel de dur
Nu doar petrolul este în joc. Qatar, unul dintre cei mai mari exportatori de gaze naturale lichefiate (GNL), își trimite livrările tot prin Strâmtoarea Ormuz. O blocadă ar afecta direct aprovizionarea Europei și Asiei.
Prețurile gazelor pe bursele europene ar putea exploda, într-un scenariu care amintește de criza energetică recentă. Țările dependente de importuri ar putea fi nevoite să limiteze consumul industrial pentru a proteja populația. România, care importă volume semnificative de gaze, ar resimți rapid majorările de preț de pe piețele internaționale.
Transportul maritim, costuri explozive
Conflictul ar lovi și lanțurile globale de aprovizionare. Piața asigurărilor maritime reacționează imediat la riscurile geopolitice, iar navele care tranzitează zone periculoase trebuie să plătească „prime de risc de război” (War Risk Premiums).
Dacă înainte aceste costuri erau simbolice, în actualul context ele au ajuns la procente semnificative din valoarea navei – de la 0,01% la 1% sau chiar mai mult. Pentru un portcontainer de peste 100 de milioane de dolari, asta poate însemna sute de mii de dolari suplimentari pentru o singură traversare.
Ocolirea Africii, pentru evitarea zonelor de risc, prelungește transportul dintre Asia și Europa cu 10–14 zile. Întârzierile pot bloca lanțurile de aprovizionare: fabricile pot rămâne fără componente esențiale, iar retailerii fără marfă pe rafturi, ceea ce ar pune presiune suplimentară pe prețuri.
Ce ar trebui să facă firmele românești
Experții Frames văd două direcții majore de impact.
Pe de o parte, industriile dependente de transport și energie – logistică, producători auto, retail – riscă o comprimare severă a marjelor de profit. Creșterea costurilor de producție va fi greu de transferat integral către consumatori, într-un context de scădere a puterii de cumpărare. Soluția: regândirea lanțurilor de aprovizionare și mutarea producției mai aproape de piețele de desfacere (nearshoring).
Pe de altă parte, sectorul energetic din zone sigure, precum Statele Unite sau Marea Nordului, ar putea înregistra profituri record pe termen scurt.
„Războiul din Iran nu este doar o criză geopolitică, ci și un șoc economic major”, avertizează Adrian Negrescu.
Combinația dintre scumpirea energiei, creșterea costurilor de transport și perturbarea lanțurilor de aprovizionare poate alimenta un nou episod inflaționist global. În acest context, băncile centrale – care abia începeau să stabilizeze prețurile după perioada post-pandemică – s-ar putea vedea nevoite să mențină dobânzile la niveluri ridicate, cu efect direct asupra ritmului de creștere economică la nivel mondial.