Ayatollahul Ali Khamenei a condus Iranul timp de peste trei decenii, cu o combinație de paranoie, putere absolută și o credință fermă în propriul destin divin. Decretele sale au fost definitive, iar regimul construit în jurul lui s-a sprijinit pe un cult al personalității și pe loialitatea totală a instituțiilor statului, în special a Gărzilor Revoluționare.
- Liderul suprem a murit. Haos și vid de putere. Corpul Gardienilor Revoluției promite răzbunare. Atacurile continuă
- Israelul și SUA au atacat Iranul. Teheranul a ripostat. Trump anunță că Khamenei e mort. Șapte oficiali de rang înalt, uciși. Interzis la Strâmtoarea Ormuz (Video)
Sub conducerea sa, scrie Sky News, economia Iranului a stagnat și a intrat în declin, lovită de sancțiuni dure impuse de Occident, sancțiuni care au alimentat nemulțumirea socială și au generat valuri repetate de proteste. Khamenei a răspuns constant prin represiune, folosind o rețea extinsă de informatori și forțe de securitate pentru a descuraja orice opoziție.
Un exemplu emblematic a fost anul 2022, când moartea tinerei Mahsa Amini, aflată în custodia poliției morale, a declanșat proteste masive. Represiunea a fost extrem de violentă: potrivit organizațiilor pentru drepturile omului, peste 7.000 de persoane au fost ucise, iar aproape 53.000 arestate. Khamenei a respins orice critică, afirmând că „dușmanii” care cred că pot „smulge din rădăcină Republica Islamică” se înșală grav.
De la revoluționar la lider suprem
Născut la Mashhad, unul dintre cele mai importante centre religioase ale Iranului, Khamenei a combinat de tânăr educația religioasă cu activismul politic. A făcut parte din mișcarea care a dus la Revoluția Islamică din 1979 și a devenit un apropiat al ayatollahului Ruhollah Khomeini.
În 1981, a supraviețuit unei tentative de asasinat care l-a lăsat fără folosirea brațului drept. În același an, a fost ales președinte cu 97% din voturi, după asasinarea predecesorului său. A ocupat două mandate de președinte, iar în 1989 a devenit lider suprem, deși inițial nu îndeplinea toate criteriile religioase prevăzute de Constituție – criterii care au fost ulterior modificate.
Cultul personalității și confruntarea cu Occidentul
Odată instalat, Khamenei a concentrat puterea mai mult decât oricare dintre predecesorii săi, populând instituțiile-cheie cu persoane absolut loiale. A direcționat sume uriașe către programul nuclear și către influența regională, intrând în conflict deschis cu Statele Unite și Israelul – pe care le numea „Marele Satan” și „Micul Satan”.
Acordul nuclear din 2015 nu a adus beneficii vizibile populației, iar retragerea SUA din acord, sub președinția lui Donald Trump, a reaprins furia liderului suprem. Khamenei l-a atacat verbal pe Trump în termeni extremi, dar confruntările ulterioare au erodat aura de invincibilitate a regimului.
Ultimii ani și moștenirea
În anii din urmă, Iranul a construit așa-numita „Axă a Rezistenței”, sprijinind Hezbollah, Hamas și alte grupări din regiune, precum și furnizând drone Rusiei în războiul din Ucraina. Totuși, reacțiile militare ale Israelului și escaladarea recentă au arătat limitele strategiei sale.
Moartea lui Ali Khamenei – confirmată de presa de stat iraniană – deschide o perioadă de incertitudine majoră. Întrebarea cine, când și cum îl va succeda are implicații profunde nu doar pentru Iran, ci pentru întregul Orient Mijlociu și pentru echilibrul global de putere.