Germania nu are ofițeri mascați, precum cei ai agenției americane ICE, ori vreo structură echivalentă. Însă guvernul federal face eforturi pentru a accelera deportările. Iată cum funcționează sistemul.
Germania nu dispune de o instituție specializată precum Imigrația și Poliția Vamală (ICE) din Statele Unite. Însă lucrurile s-ar putea schimba dacă ar fi după voia filialei bavareze a partidului de extremă dreapta Alternativa pentru Germania (AfD).
Inspirată, se pare, de acțiunile ICE în mandatul actualei administrații Trump, o notă internă a partidului anti-imigrație, ajunsă în posesia ziarului TAZ, propune crearea unei noi autorități în cadrul poliției de stat bavareze, intitulată „AFA”, adică „Grupul pentru Azil, Căutare și Deportare”.
Se pune însă întrebarea cât de eficientă ar fi o astfel de structură. În ultimul deceniu, guvernul german a introdus o serie de reforme pentru a facilita deportarea migranților cu „șanse reduse de rămânere”, după cum se exprimă aparatul birocratic.
Acest efort a cunoscut o intensificare în ultimii ani, în condițiile în care atât cancelarul Friedrich Merz, cât și fostul cancelar Olaf Scholz au încercat să elimine barierele legale care împiedicau trimiterea acasă a migranților.
Rezultatele se reflectă în statistici. Potrivit Ministerului Federal de Interne, între ianuarie și noiembrie 2025, au fost efectuate 21.311 expulzări, cu 16% mai multe decât în aceeași perioadă a anului precedent. (Între 2023 și 2024 se înregistrase deja o creștere de 22%.)
În plus, peste 30.000 de persoane s-au "autodeportat" în 2025, părăsind voluntar țara după ce au primit o notificare oficială care le impunea să plece din Germania până la o dată stabilită.
Cine poate fi deportat?
În principiu, orice imigrant fără statut de rezidență sau orice solicitant de azil al cărui dosar a fost respins este obligat să părăsească Republica Federală într-un anumit termen (de regulă o lună pentru solicitanții de azil). În caz contrar, persoana respectivă poate fi expulzată.
Există însă excepții. Astfel, persoanele aflate în una dintre următoarele situații pot primi un așa-numit "statut de tolerat" (Duldung), dacă deportarea lor este imposibilă din motive precum:
- - identitate neclară sau imposibil de confirmat;
- - legături de rudenie cu cineva care are același statut;
- - motive umanitare sau medicale;
- - existența unui loc de muncă stabil în Germania.
Aproximativ 180.000 de oameni trăiesc în prezent în Germania cu acest statut.
Decizia de a efectua o deportare este luată de autoritățile locale pentru imigrație, care verifică dacă există obstacole legale. Dacă nu identifică niciunul, acestea stabilesc o dată pentru deportare, necunoscută persoanei vizate.
Dacă aceasta a încercat anterior să evite deportarea, ori dacă există suspiciunea că ar putea fugi, statul poate dispune reținerea sa până la data plecării.
"Deportările, prin natura lor, sunt procese foarte birocratice și anevoioase", explică Svenja Schurade, cercetătoare la Universitatea din Göttingen și membră a unui proiect european care analizează consecințele politicilor de retur și readmisie.
"Aceasta se întâmplă în parte pentru că politicile se negociază la nivel diplomatic internațional. În ce condiții acceptă o țară să-și reprimească cetățenii? Stabilirea răspunsului presupune dovezi, relații diplomatice, documente. Prin urmare, chestiunea se transformă într-un proces organizatoric laborios", a spus ea, pentru Deutsche Welle.
Cum se realizează deportările?
Deși decizia este luată de autoritățile de imigrație ale landurilor, executarea efectivă revine poliției federale. În acest scop sunt închiriate avioane întregi pentru "deportări colective", iar poliția coordonează reținerile, astfel încât toate locurile în aeronavă să fie ocupate. În 2024, aproximativ 7.300 dintre cele 20.100 de expulzări au fost efectuate prin zboruri charter.
Costurile sunt însă mari, în condițiile în care doar închirierea unui avion poate ajunge la zeci de mii de euro, la care se adaugă cheltuielile pentru ofițerii federali care însoțesc migranții.
În multe cazuri, persoanele vizate sunt chemate mai întâi la autoritățile de imigrație, unde un polițist federal le informează că urmează să fie deportate. Acestea sunt apoi conduse acasă să-și adune lucrurile, iar de acolo direct la aeroport.
Alteori, însă, poliția apare la ușa lor în zorii zilei, uneori la ora cinci dimineața, pentru a-i aresta. Spre deosebire de agenții ICE americani, ofițerii germani nu poartă cagule, ci uniforme, trebuie să poarte legitimația asupra lor și să își spună numele dacă li se cere.
Fostul administrator al unui centru de cazare pentru imigranți a relatat, sub protecția anonimatului, momentul traumatizant în care Poliția a venit într-o dimineață la ora 5:00, luând pe sus un bărbat cu dizabilități direct la aeroport și lăsându-i soția, și ea invalidă, singură.
Oficial, persoanele aflate în curs de deportare au dreptul de a efectua apeluri telefonice înainte de plecare, iar în unele cazuri avocații au reușit să intervină în ultimul moment. Totuși, există și relatări despre oameni cărora li s-au confiscat telefoanele.
Măsuri de accelerare a deportărilor
Pe parcursul ultimului deceniu, Germania a adoptat o serie de măsuri pentru a accelera acest proces. Iată câteva:
- 2015: legea a fost modificată pentru a extinde motivele care pot justifica reținerea persoanei înainte de expulzare.
- 2016: excepția medicală a fost restrânsă, astfel încât doar bolnavii cronici sau aflați în pericol de moarte pot fi scutiți de deportare.
- 2019: persoanele cu "risc de fugă" pot fi închise preventiv, iar transmiterea informațiilor concrete despre deportările planificate au devenit infracțiune.
- 2022: o lege a permis reținerea preventivă, până la șase luni, a solicitanților de azil considerați periculoși.
- 2024: poliția a primit dreptul de a percheziționa și alte camere dintr-un centru de migranți pentru a găsi o persoană vizată de expulzare.
Totuși, spune Schurade, aceste măsuri nu au făcut neapărat procesul mai rapid.
"Cercetările noastre arată că aceste măsuri nu au sporit neapărat eficiența deportărilor. În schimb au contribuit la adâncirea marginalizării și au împins tot mai mulți oameni în situații precare", critică experta.