Rețelele sociale și telefoanele mobile afectează profund calitatea conversațiilor față în față, arată studiile, consumându-ne atenția și fragmentând capacitatea noastră de a asculta și de a comunica în profunzime. Situația este și mai gravă când vine vorba de minți tinere în plină formare.
Copiii crescuți în medii dominate de ecrane dezvoltă dificultăți de comunicare, empatie și interpretare a semnalelor nonverbale și se tem să se expună conversațiilor reale, „needitate”, conform unui articol publicat în The Conversation.
Chiar dacă știu să vorbească, ei „întâmpină dificultăți în a naviga confortabil schimbul cooperant de idei care le-a permis oamenilor să ajungă în secolul al XXI-lea”.
Vorbirea ține de natura umană, dar conversația este rezultatul învățării culturale, ceea ce înseamnă că familiile joacă un rol esențial în educarea și dezvoltarea capacității copiilor de a purta conversații.
Nu primim doar capital economic, cum ar fi case și alte bunuri, de la familiile noastre, ci și un ”capital lingvistic”.
Unii copii pot ”moșteni” un vocabular larg, sofisticat și poate chiar multilingv, în timp ce alții primesc unul mai simplu și mai limitat. În mod similar, familiile ne oferă și un anumit capital conversațional – avem copii care pot purta o conversație normală cu adulți și copii care se poticnesc într-o astfel de situație.
„În mod ideal, școlile ar trebui să echilibreze aceste diferențe, permițând copiilor care au crescut acasă cu practici lingvistice și conversaționale simple să intre în contact cu modele lingvistice mai bogate și mai stimulative.
Acest lucru le poate permite să își recunoască și să își exprime mai bine emoțiile, sentimentele și argumentele. Totuși, acest proces de egalizare nu funcționează întotdeauna așa cum ar trebui”, notează autoarea articolului din The Conversation.
Modul în care conversăm are un impact decisiv asupra modului în care suntem percepuți de ceilalți, stând la baza relațiilor noastre sociale, personale și profesionale. Ba chiar limbajul articulat este la fel de important precum nutriția, susține autoarea.
„Mulți dintre noi nu știm cum să abordăm o conversație stânjenitoare. Ne este greu să intrăm în dialog cu persoane diferite de noi și uităm adesea să îi ascultăm pe ceilalți atunci când vorbesc, deși ascultarea este fundamentul empatiei și al cooperării.
Din acest motiv, avem nevoie urgentă ca alfabetizarea conversațională să devină o chestiune de interes public. Această capacitate ne ajută să fim mai reflexivi și mai conștienți de potențialul extraordinar al conversației de zi cu zi și ne permite să identificăm situațiile în care ne confruntăm cu conversații nocive care, asemenea mâncării nesănătoase, dăunează în loc să ne hrănească”, scrie ea.
„Lucruri fascinante” se întâmplă atunci când suntem cu adevărat prezenți într-o conversație: „În primul rând, corpurile celor care interacționează se sincronizează, adaptându-se, imitându-se inconștient și coordonându-se reciproc. Și nu sunt doar corpurile – scanările arată, de asemenea, o sincronizare a creierelor persoanelor angajate într-o conversație. Cu cât conversația este mai profundă și mai semnificativă pentru cei implicați, cu atât sincronizarea este mai intensă”.
Putem începe să construim „alfabetizarea conversațională” chiar din această seară, dacă lăsăm deoparte telefoanele mobile sau alte dispozitive la cină și ne angajăm în schimb în conversații autentice. Cel mai mult vor beneficia cei mai tineri membri ai familiei, încheie autoarea.
C.S.