Blue Monday este considerată „cea mai tristă zi din an”. Dar pentru un copil internat pe termen lung în spitalele din România, tristețea nu mai ține de o zi anume. Ține de ritmul spitalului: uși care se închid, vizite care se termină prea repede, proceduri care întrerup orice încercare de normalitate. Iar izolarea nu e doar fizică, e și emoțională: te strânge pe dinăuntru și îți micșorează lumea până la dimensiunea unui salon de spital.
Dar, uneori, în salon intră oameni care nu vin îmbrăcați în halat alb și nici nu fac promisiuni. Vin cu jocuri, cu improvizație, cu atenție. Nu se pun în locul medicilor, fac altceva: schimbă, pentru câteva minute, raportul de putere. Într-un loc în care copilul e aproape mereu „pacientul”, apare o întâlnire în care poate conduce el ritmul.
Cu sprijinul Fundației Dacia pentru România, prin programul de granturi „Mobilitatea contează”, începând cu luna ianuarie 2026 Asociația IOTA mișcă lucrurile pentru micii pacienți din Spitalul Clinic de Urgență „Grigore Alexandrescu” și din Centrul Național de Recuperare Neuropsihomotorie pentru Copii „dr. Nicolae Robanescu” din București. Prin clovnerie terapeutică, o direcție emergentă în cultura românească, la intersecția dintre artă, sănătate mintală și educație. Lucrurile nu se opresc aici: proiectul își propune să redefinească rolul artistului în societate și să creeze un model replicabil de prezență artistică activă în comunități vulnerabile – în special în spitalele publice.
„În prezent, nu există un program de clovnerie terapeutică cu componentă educațională acreditată și abordare interdisciplinară. Proiectul adresează tocmai această lipsă, propunând un model integrat: 25 de actori parcurg un program de formare susținut de traineri internaționali acreditați (Clowns Without Borders Finland), iar 11 dintre aceștia vor realiza intervenții de tip bedside clowning în spitale, cu supervizare artistică și psihologică”, povestește Alexandru Ivănoiu, președintele asociației IOTA.
Ce este clovneria terapeutică și de ce funcționează
Clovneria terapeutică e o intervenție artistică făcută în spital, cu multă atenție la starea copilului. E mai degrabă o întâlnire decât un „spectacol”. Se bazează pe joc, improvizație, gest, privire, ritm. Nu are scenariu fix și nu urmărește o poantă cu orice preț. Într-o zi poate fi energie și râs. În alta, poate fi doar o prezență blândă: câteva gesturi mici și un joc în șoaptă. Totul se construiește pe ce poate și ce vrea copilul în momentul acela.
Funcționează pentru că schimbă regulile pentru câteva minute. În spital, copilul e obișnuit să fie „pacientul”: i se spune ce urmează, când, cum, cât. În întâlnirea cu clovnii, lucrurile funcționează diferit. Copilul are ocazia să aleagă, să conducă, să spună „stop”, să râdă dacă are chef sau să stea deoparte dacă nu își dorește să se implice.
O barieră invizibilă: mobilitatea emoțională
În spitale, copiii se confruntă cu una dintre cele mai dure forme de izolare: „nu pot ieși, nu-și pot vedea prietenii, nu pot participa la activități obișnuite pentru vârsta lor”. Lipsa de mobilitate fizică aduce cu ea o altă barieră, mai greu de observat din afară, dar foarte prezentă în interior: „lipsa de mobilitate emoțională. Te închizi, devii mai anxios, mai trist”, povestește Alexandru Ivănoiu.
În acest punct intervine clovneria terapeutică. Nu ca o distracție de weekend, ci ca o fisură în spațiul închis. „Prin proiect, ne propunem să fisurăm această barieră și să aducem înapoi joaca, curiozitatea și libertatea de a râde”, adaugă Bianca Ababei, project manager și coordonatoare comunicare, Asociația IOTA.
„In Sickness and in Clown”: când arta întâlnește îngrijirea
Proiectul dezvoltat de Asociația IOTA, „In Sickness and in Clown”, aduce clovneria terapeutică în spitalele publice din România și încearcă să construiască un cadru profesionist acolo unde arta întâlnește îngrijirea. Proiectul reunește actori, traineri internaționali și specialiști în sănătate mintală pentru a contura un model coerent de intervenție artistică în spații medicale.
Direcția proiectului este sprijinirea copiilor internați pe termen lung, pentru care rutina, anxietatea și izolarea fac parte din fiecare zi. În salon, clovnii terapeuți nu vin cu un spectacol, ci cu o întâlnire adaptată fiecărui copil: joc, improvizație, prezență empatică și umor folosit ca instrument de reducere a stresului și de recâștigare a unei stări de siguranță.
„Am adus clovneria terapeutică, o practică deja validată în multe țări, în spitalele din România, unde nu există încă o tradiție în acest sens. Artiști pregătiți special vor lucra direct cu copiii spitalizați, adaptând fiecare intervenție la nevoile lor emoționale”, declară Bianca Ababei.
Concret, proiectul pornește cu o selecție de 25 de actori, trece printr-un program de formare cu traineri internaționali și ajunge în spitale cu intervenții culturale timp de 10 săptămâni, inclusiv sesiuni de bedside clowning, direct la patul copilului.
Proiectul vizează să ajungă la aproximativ 150 de copii internați, alături de personal medical și aparținători.
Ce schimbă, de fapt: o zi care nu e doar despre tratamente
„Soluția noastră e simplă și umană: să aducem râsul ca terapie. Impactul? Copii care își recapătă încrederea și curajul, părinți care simt că nu sunt singuri în fața bolii și medici care au un sprijin suplimentar în procesul de vindecare”, spune Bianca Ababei.
Poate cea mai bună măsură a reușitei este această normalitate: o zi în care copilul nu rămâne doar cu amintirea unei proceduri, ci și cu amintirea unui joc. O zi în care frica nu dispare, dar se subțiază. O zi în care există un moment de bucurie, fără să fie negată realitatea bolii.
În spatele proiectului stă și o convingere simplă, spusă direct: „Comunitatea pe care vrem să o sprijinim e formată din copiii care stau zile, săptămâni sau luni într-un spital. Ce am vrea să știe oamenii despre ei e că, dincolo de tratamente și reguli, rămân în primul rând copii: curioși, jucăuși, dornici să râdă și să-și păstreze bucuria. Și că această bucurie nu e un extra, ci o nevoie reală, la fel de importantă ca orice medicament”, mai spune aceasta.
Improvizație cu reguli: consimțământ, limite și etică și siguranța micilor pacienți
Din afară, improvizația pare spontană. În spital, spontaneitatea vine cu responsabilitate. Clovneria terapeutică cere antrenament, supervizare și limite clare tocmai fiindcă se desfășoară într-un context sensibil. Iar Asociația acordă o atenție deosebită formării artiștilor, care este experiențială: lucru cu corpul, jocuri de rol, simulări de situații reale, exerciții de improvizație adaptate mediului medical.
Un alt punct esențial este consimțământul. Intervențiile sunt gândite ca non-invazive și adaptabile, iar retragerea este imediată dacă pacientul sau familia nu își doresc interacțiunea. Într-un loc în care copilul aude des „trebuie”, faptul că cineva respectă un „nu” devine, în sine, o formă de grijă.
Pentru echipă există și o componentă de sprijin emoțional, cu debriefing și suport de grup, astfel încât actorii să poată procesa ce trăiesc în spital și să reducă riscul de epuizare. Intervențiile se fac în echipe de câte doi, o structură care oferă sprijin reciproc și flexibilitate atunci când realitatea de spital schimbă planurile dintr-un minut în altul.
„Doctorii bucuriei” au profesori buni
În echipa de formare se află și Iika Hartikainen, clovn, cu formare în arte la Universitatea Metropolia (Finlanda) și Hanna Terävä, clovn și artist de circ, cu formare în dans la Stockholm și master în Clowning la Theatre Academy of Stockholm. Iika a dus munca de clovn în spații neconvenționale, precum muzee, biblioteci, centre de îngrijire, unități de terapie și asociații care oferă sprijin persoanelor cu probleme de sănătate mintală. Experiența Hannei include proiecte care duc intervenții artistice către copii aflați în contexte vulnerabile, inclusiv prin „Clowns Without Borders Finland”.
(Foto: Iika Hartikainen)
(Foto: Hanna Terävä)
Alături de ele, proiectul lucrează cu o echipă interdisciplinară care include și un psiholog clinician, Silvia Ciubotaru, pentru componenta de suport și procesare. În etapa de documentare artistică apar și roluri precum dramaturg, regizor, scenograf, pentru că proiectul nu se oprește la intervenția din salon, ci încearcă să transforme experiența într-o reflecție culturală despre cum arată grija.
Ce rămâne după proiect
Pentru IOTA, succesul nu înseamnă un moment viral. „Succesul pentru noi înseamnă ca râsul să devină o parte firească din vindecare. Ne dorim ca spitalele să recunoască valoarea clovnilor terapeuți și ca practica să continue și după finalul proiectului”, explică Ilinca Prisăcariu, co-fondatoare Asociația IOTA.
Proiectul nu a pornit dintr-o singură întâmplare, ci dintr-un tip de atenție pe care IOTA îl cultivă de ani de zile.
„Mai degrabă decât o singură întâmplare, proiectul a pornit din curiozitatea noastră constantă de a observa unde există goluri și din dorința de a le umple cu ce știm noi să facem cel mai bine: artă care aduce oamenii împreună, care transformă frica și izolarea în joacă, râs și conectare. În spitale am văzut un spațiu în care lipsește tocmai acest tip de intervenție culturală și am simțit că putem răspunde unei nevoi reale, cu instrumentele noastre artistice”, mai explică co-fondatoarea.
Cine este IOTA și ce îi „mișcă”
Asociația a fost fondată în 2021 de Alexandru Ivănoiu și Ilinca Prisăcariu cu intenția să meargă constant acolo unde arta poate schimba ceva concret. „IOTA e o echipă de artiști și nu numai care caută mereu feluri noi de a aduce arta mai aproape de viața de zi cu zi. Am pornit la drum din nevoia de a da voce artiștilor emergenți și de a testa forme de expresie care schimbă felul în care publicul se raportează la artă”, povestește Ilinca Prisăcariu.
În centrul misiunii lor stă întâlnirea. „Ne mișcă întâlnirea dintre oameni, între generații, comunități și discipline, și credem că acolo unde se întâlnesc povești, apare și schimbarea”, punctează co-fondatoarea.
În ultimii patru ani, organizația a lucrat cu formate culturale care ies din tiparele clasice: „Am creat primul teatru sonor independent din România, Teatrul Improbabil, care a însumat trei stagiuni tematice și peste 20.000 de ascultători, am organizat rezidențe de creație, spectacole și intervenții culturale în spații neconvenționale, am adus împreună sute de artiști și am implicat mii de oameni în activități participative”, subliniază aceasta.
Când „Mobilitatea contează”, România se mișcă!
Asociația IOTA este sprijinită de Fundația Dacia pentru România (FDpR) pentru a avea un impact mai mare în comunitate. Fundația Dacia pentru România, o organizație non-profit lansată în aprilie 2025, sprijină 35 de ONG-uri timp de un an, în cadrul programului de granturi „Mobilitatea contează”, pentru a înlătura bariere de mobilitate fizică și socială în calea accesului la educație, la piața muncii și la cultură. Valoarea totală a granturilor este de 1 milion de euro, pentru 13.544 beneficiari la nivel național.
Mesajul programului „Mobilitatea contează” este amplificat prin campania națională „România se mișcă”, prin care FDpR își propune să crească gradul de conștientizare publică asupra mobilității fizice și sociale ca o necesitate pentru a construi un viitor, nu ca un privilegiu.
„Pentru noi, mobilitatea nu înseamnă doar să ajungi dintr-un loc în altul, ci și să nu rămâi blocat în frică și izolare. Pentru copiii internați pe termen lung, un moment de joc poate fi o formă de respiro și de curaj. De aceea, susținem proiecte care aduc arta acolo unde e cea mai mare nevoie de ea. România se mișcă!”, spune Cătălina Murariu, Director Executiv Fundația Dacia pentru România.
