Două șlepuri cu îngrășăminte agricole s-au scufundat în Dunăre. Există o concentrație crescută de amoniac care se diluează în aval. Autoritățile române au așteptat câteva zile înainte de a face publice incidentele.
Incidentele fluviale produse în urmă cu mai multe zile în sectorul de graniță româno-bulgar al Dunării au fost raportate simultan marți, 13 ianuarie 2026: două barje încărcate cu îngrășăminte chimice s-au scufundat, în apropierea orașelor Zimnicea, respectiv Giurgiu.
Potrivit unui comunicat al Administrației Naționale Apele Române, nu au fost constatate modificări semnificative ale indicatorilor de calitate a apei, nu s-a semnalat mortalitate piscicolă, iar captările de apă potabilă din aval nu sunt afectate.
Cu toate acestea, autoritățile din județul Teleorman au constatat o creștere a nivelului de amoniac în apele fluviului, însă, afirmă oficialii, concentrația acestuia se diluează complet, în mod natural, după câțiva kilometri.
Incidente separate, scenarii apropiate
Ambele scufundări ar fi avut loc vineri, 9 ianuarie 2026, deși, cel puțin în cazul barjei de la Zimnicea, aceasta a eșuat încă din 21 decembrie 2025 și staționa în afara rutei principale de navigație, pe un banc de nisip situat la jumătatea distanței dintre portul românesc și Sviștov, pe malul opus, bulgăresc al Dunării.
Autoritățile portuare din Zimnicea au semnalat vinerea trecută că barja, care aparține unei firme din Constanța, a început să se scufunde. Nava, numită Phoenix Jupiter, transporta peste 1.100 de tone de fertilizator agricol pe bază de azotat de amoniu și venea de la Vukovar, din Croația, cu destinația Giurgiu.
Nava românească, rămasă înțepenită transversal pe cursul apei, ar fi solicitat ajutor căpităniei portului Sviștov pentru descărcarea unei părți din încărcătură, însă acest lucru nu a fost posibil deoarece partea bulgară nu are personal calificat, a declarat Rumyan Iordanov, directorul portului, pentru radioul public de la Sofia, BNR.
În aceeași zi de vineri, 9 ianuarie, în județul Giurgiu, a fost semnalată o problemă similară cu un alt șlep, aparținând unei companii din Bosnia și aflat sub pavilion slovac, încărcată cu peste 1.000 de tone de clorură de potasiu ce urmau să fie descărcate la Ruse. Aceasta s-ar fi ciocnit cu o altă navă eșuată, insuficient semnalizată.
Comunicare întârziată
”Ambele nave transportau îngrășăminte agricole uzuale, nu substanțe toxice industriale”, subliniază comunicatul oficial al Administrației Apelor Române. Inițial s-a presupus că ambele nave aparțineau aceluiași armator. Reprezentanții Apelor Române și cei ai Gărzii Naționale de Mediu au prelevat probe de apă în dimineața zilei următoare din mai multe secțiuni ale Dunării.
Conform analizelor, apa fluviului nu este afectată calitativ, spun datele făcute publice abia în data de 13 ianuarie, zi în care, de fapt, s-a vorbit pentru prima oară oficial de cele două incidente.
Apele Române au dat asigurări că nu sunt probleme pentru ”captările de apă pentru potabilizare”, acestea fiind situate la peste 100 de kilometri în aval. Nu a fost raportată nici mortalitate piscicolă.
Între timp, Administrația Fluvială a Dunării de Jos coordonează procedura de ranfluare, aducerea la suprafață a navelor, cu ajutorul unor sisteme speciale de ridicare. În cazul în care această operațiune nu poate fi realizată în condiții de siguranță, epavele vor fi tăiate controlat și transportate către un șantier naval.
Între momentul scufundării barjelor și cel al comunicării publice rămâne însă un gol de timp în care Dunărea a curs mai repede decât informația. Mesajul Apelor Române, formulat la patru zile după incidente și axat pe siguranța captărilor din aval, nu explică ce s-a întâmplat în imediata apropiere a navelor eșuate, care a fost situația în primele ore după scufundare, de ce informarea publică a întârziat sau în ce stare se află încărcătura transportată.
Evaluarea oficială pune accent pe capacitatea de diluție a fluviului și pe lipsa unui impact asupra apei potabile, dar spune puțin despre starea ecosistemului local sau despre eventuale efecte pe termen scurt în zonele afectate direct, dat fiind că, în contact cu apa, azotatul de amoniu se transformă în amoniac, care poate deveni toxic pentru organismele acvatice.