Intrarea Bulgariei în zona euro ridică numărul statelor care folosesc moneda unică la 21, dar marchează, tot mai clar, și un punct de blocaj. Pentru cele șase țări membre ale Uniunii Europene rămase în afara euro – România, Polonia, Ungaria, Cehia, Suedia și Danemarca – adoptarea monedei unice pare, în acest moment, un obiectiv îndepărtat, frânat de deficite bugetare, calcule politice și opoziție publică.
După aproape două decenii de extindere graduală, zona euro intră într-o fază de stagnare, în care voința politică și condițiile economice nu mai converg, potrivit unei analize Reuters.
România: deficitul care blochează euro
România se confruntă cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană, o problemă structurală care face imposibilă, pe termen scurt, respectarea criteriilor de la Maastricht. Stabilizarea finanțelor publice va necesita mai mulți ani, în condițiile unei presiuni sociale crescute, a inflației ridicate și a unor măsuri de austeritate dificil de susținut politic.
Deși sprijinul public pentru euro este relativ ridicat – 59%, potrivit Eurobarometrului – subiectul a dispărut aproape complet din dezbaterea publică. Tema monedei unice este eclipsată de preocupări imediate legate de costul vieții și de ascensiunea discursurilor naționaliste înaintea alegerilor din 2028.
Ungaria: sprijin popular mare, blocaj politic total
Paradoxal, Ungaria înregistrează cel mai ridicat nivel de sprijin public pentru euro dintre statele UE din afara zonei euro – 72%. Cu toate acestea, adoptarea monedei unice este practic blocată politic.
Premierul Viktor Orban, eurosceptic declarat, a înscris forintul ca monedă națională în Constituție, ceea ce face imposibilă aderarea fără o majoritate parlamentară calificată. În plus, Ungaria are cea mai mare datorie publică raportată la PIB dintre statele UE din afara zonei euro, iar reducerea deficitului a stagnat pe fondul cheltuielilor electorale masive.
Polonia: economie mare, voință mică
În Polonia, sprijinul public pentru euro este de 45%, iar guvernul nu are niciun plan concret de aderare. Ministrul de Finanțe a declarat explicit că Varșovia este „mulțumită să aibă propria monedă”, poziție susținută și de o parte importantă a clasei politice.
Discursul eurosceptic este dur: liderul partidului Lege și Justiție, Jaroslaw Kaczynski, a afirmat că oricine promovează adoptarea euro este „un inamic mortal al Poloniei”. Pentru cea mai mare economie din UE aflată în afara zonei euro, moneda națională este percepută ca un instrument de control economic, nu ca o vulnerabilitate.
Cehia: prudență fiscală și scepticism public
Cu un sprijin public de doar 30% pentru euro, Cehia nu are nici motivație politică, nici presiune economică pentru a adopta moneda unică. Datoria publică este semnificativ mai mică decât media zonei euro, iar mulți cehi se tem că aderarea ar însemna asumarea riscurilor financiare ale statelor mai îndatorate.
Premierul Andrej Babis, cândva pro-european, a adoptat între timp o linie eurosceptică și susține consacrarea coroanei cehe în Constituție, o mișcare care ar îngreuna suplimentar orice pas spre euro.
Suedia: euro, o dezbatere pur teoretică
În Suedia, doar un partid minor pledează deschis pentru adoptarea euro. Partidele populiste, al doilea grup ca mărime din parlament și esențiale pentru susținerea guvernului minoritar, se opun ferm.
Suedia a respins euro prin referendum în 2003, iar sprijinul public actual este de 39%. Deși opoziția față de moneda unică a scăzut față de perioada crizei datoriilor din zona euro, tema nu are suficientă tracțiune politică pentru a reveni pe agenda guvernamentală.
Danemarca: excepția permanentă
Danemarca este singurul stat membru UE care beneficiază oficial de o derogare permanentă privind adoptarea euro. Chiar dacă îndeplinește criteriile economice, Copenhaga are dreptul să rămână în afara zonei euro.
Sprijinul public pentru moneda unică este de 33%, iar subiectul este considerat închis politic. Coroana daneză rămâne strâns legată de euro printr-un mecanism de curs fix, fără a implica însă renunțarea formală la moneda națională.
Viitorul? Euro se extinde greu, dacă se mai extinde
Astfel, aderarea Bulgariei pare să fi fost mai degrabă o excepție decât începutul unui nou val de extindere. Pentru cele șase state rămase în afara zonei euro, obstacolele sunt diferite, dar converg spre același rezultat: lipsa unei ferestre politice și economice reale.
În lipsa unor crize majore sau a unei schimbări de paradigmă la nivel european, zona euro pare să intre într-o perioadă de consolidare, nu de extindere – iar pentru România, euro rămâne un obiectiv amânat pe un orizont de timp deloc apropiat.