Disponibilitatea ucrainenilor de a accepta compromisuri teritoriale pentru a pune capăt războiului diferă semnificativ de la o regiune la alta, arată o analiză sociologică prezentată de Oleksii Antipovici, directorul grupului sociologic Rating, într-un interviu acordat RBC Ukraine.
Potrivit acestuia, opoziția față de orice concesii teritoriale crește constant de la est spre vest, pe măsură ce populația se îndepărtează de linia frontului.
„Cu cât mergem mai spre vest, cu atât rezistența față de compromisuri teritoriale este mai mare. În est, disponibilitatea de a le accepta este mai ridicată”, explică Antipovici, subliniind că apropierea de zonele de luptă influențează direct percepțiile și prioritățile oamenilor.
Apropierea de front schimbă prioritățile
Sociologul arată că în regiunile vestice, relativ ferite de violențele zilnice ale războiului, sunt mai frecvente mesajele de tipul „vom lupta până la capăt”. În schimb, în zonele aflate aproape de linia frontului, unde bombardamentele și atacurile cu drone fac parte din viața de zi cu zi, crește presiunea pentru încetarea focului, chiar și cu prețul unor decizii dificile.
„Cu cât ești mai aproape de front, cu atât pericolul este mai mare și apare întrebarea: de ce avem nevoie de toate acestea?”, spune Antipovici. El precizează că această tendință se menține constant în timp, chiar dacă diferențele dintre regiuni nu sunt radicale.
Negocierile, opțiunea dominantă la nivel național
La nivelul întregii țări, aproape două treimi dintre ucraineni consideră că războiul poate fi încheiat doar prin negocieri diplomatice. Aproximativ o treime adoptă însă o poziție mai dură, susținând fie revenirea completă la granițele din 1991, fie cel puțin la cele existente înainte de invazia din 2022.
Când sunt întrebați despre o soluție realistă, nu una ideală, aproape 80% dintre respondenți afirmă că negocierile reprezintă singura cale posibilă pentru a pune capăt conflictului. Dintre aceștia, 60% susțin negocieri cu implicarea partenerilor internaționali, iar 20% acceptă discuții directe cu Rusia. Puțin peste 10% sunt de părere că războiul trebuie continuat până la eliberarea completă a tuturor teritoriilor ocupate.
Teritoriile ocupate, linia roșie a societății
Antipovici subliniază că sprijinul pentru negocieri nu înseamnă automat acceptarea unor concesii concrete. Temele sensibile – precum aderarea la NATO, statutul limbii ruse, biserica rusă sau retragerea din Donbas – sunt percepute diferit în societate. Totuși, problema teritoriilor ocupate rămâne cea mai delicată.
„Nimeni nu va recunoaște teritoriile ocupate ca fiind rusești și nimeni nu vrea retragerea din zonele aflate sub control ucrainean”, afirmă sociologul. El avertizează însă că, în lipsa unor alternative clare, societatea ar putea fi împinsă, în timp, spre acceptarea unor compromisuri extrem de dificile.
În acest context, șeful serviciului de informații militare al Ucrainei, Kirilo Budanov, estimează că în februarie 2026 s-ar putea deschide o fereastră reală pentru un acord de pace, considerată favorabilă ambelor părți.