Cazul în care o femeie din Teleorman a fost ucisă sâmbătă seara în plină stradă de fostul soț cu 15 lovituri de cuțit sub privirile îngrozite ale copilului de numai 3 ani a oripilat din nou opinia publică.
Autoritățile s-au pus în alertă și caută acum vina polițiștilor și procurorilor după ce tragedia a indicat nereguli în monitorizarea cazului.
Primele cercetări arată că femeia fusese supusă anterior mai multor violențe și obținuse un ordin de protecție pe care fostul soț nu l-a respectat. Tatăl victimei susține că a reclamat la poliție de mai multe ori bărbatul care nu a respectat ordinul de protecție, dar că nu a fost luat în seamă, ba mai mult, a fost amendat pentru reclamații false.
Ministrul Justiției Radu Marinescu a anunțat că există în dezbatere publică o inițiativă a ministerului care să incrimineze uciderea femeilor până la închisoarea pe viață, dar a precizat că „indiferent cât ai modifica legea, dacă rămâne neaplicată, nu ai rezolvat nimic“. Gravitatea acestei afirmații arată cu degetul la modul în care unii polițiști și procurori înțeleg să-și facă meseria.
Poliția comunitară nu se implică suficient în prevenirea femicidului
La finalul lunii trecute, un număr de 273 de parlamentari au semnat un proiect de lege depus în Parlament care definește pentru prima oară infracțiunea de femicid ca fiind „uciderea cu intenție a unei femei sau moartea unei femei ca urmare a unor practici care cauzează vătămări femeilor, indiferent dacă uciderea sau practicile vătămătoare sunt comise de un membru al familiei sau de o terță parte“.
Dacă proiectul de lege va fi votat, criminalul va fi condamnat la închisoare de la 15 la 25 de ani sau la închisoare pe viață. Un articol important al proiectului de lege prevede că și în cazurile în care victima violenței domestice își retrage plângerea, aceasta va fi în continuare protejată. Altfel spus, Poliția are obligația să monitorizeze agresorul astfel încât să evalueze dacă victima violenței este în pericol iminent de a fi ucisă sau rănită grav.
Poliția comunitară ar trebui să aibă un rol decisiv în acest sens. În mediul rural, unde oamenii se știu între ei, colaborarea dintre polițiști și vecinii familiei unde bărbatul își bate în repetate rânduri soția ar putea să împiedice atâtea și atâtea tragedii. Din păcate, mentalitatea femeilor, mai ales a celor de la țară, le face să rabde bătăi, injurii, umilințe, iar cei care deseori sunt martori la agresiunile bărbaților asupra femeilor consideră că nu e treaba lor să alerteze poliția.
O circumstanță agravantă a infracțiunii de omor din textul de lege prevede pedepse mai dure atunci când instanța de judecată constată că cel care a comis crima a fost determinat de dreptul de posesie asupra victimei. Aici e marea problemă pe care nici o lege nu o poate rezolva.
Dreptul de posesie al bărbatului asupra femeii se exprimă în nenumărate feluri, cele mai multe aparent inofensive. Soțul aduce mai mulți bani în casă decât soția, el are ultimul cuvânt de spus în luarea unei decizii, el planifică vacanțele, alege școala unde să învețe copiii și multe altele. Nu generalizez, dar în societatea românească multe femei se simt dependente de parteneri și multe trăiesc întreaga viață cu capul plecat.
Modelul tatălui agresor duce deseori la crimă
Numărul cazurilor de violență în familie crește alarmant de la an la an. Numai anul trecut Poliția a deschis aproape 60.000 de dosare penale, însă cazurile sunt mult mai multe.
Subraportarea se datorează, pe de o parte, fricii femeii de a reclama atunci când e abuzată, iar pe de altă parte neîncrederii în autorități.
Mai e și situația în care femeia supusă violențelor speră că partenerul se va schimba, dar în cele mai multe cazuri se dovedește că speranța e dașartă.
Rădăcinile violenței domestice care ajunge deseori la crimă sunt adânci și extrem de insidioase. Abuzul fizic sau psihic al tatălui asupra mamei se îndreaptă deseori și asupra copilului/copiilor.
Cum multe femei nu-și reclamă soții la poliție, îndurând ani de zile sau toată viața bătăi, injurii, umilințe, copiii percep violența în familie ca pe un mod de a fi. Peste ani, băieți impregnați de modelul tatălui ajung să fie abuzatori sau criminali.