Deși montarea repartitoarelor de costuri pe calorifere este obligatorie încă din anul 2007, astăzi le au doar jumătate dintre bucureștenii ale căror locuințe sunt racordate la Termoenergetica.
Președintele Ligii Habitat, Mihai Mereuță, a explicat pentru Spotmedia.ro că orice formă de contorizare a unui consum duce, automat, la reducerea acestuia. Și nu doar din rațiuni tehnice, ci pentru că îl responsabilizează pe consumator, care – în loc deschidă larg geamurile dacă i se face prea cald în casă – va mai reduce puterea unui calorifer.
Problema este - deși lege avem - din motive greu de înțeles, Guvernul a tot amânat termenul limită pentru montarea dispozitivelor. Oamenii n-au încredere în ele, iar primăriile sunt prea ocupate cu alte treburi ca să le mai amintească sau să verifice dacă și le-au montat.
E obligatoriu să le montăm, dar nu chiar acum
În mod normal, până la 31 decembrie 2006 ar fi trebuit să avem cu toții repartitoare pe calorifere. Așa spunea Hotărârea de Guvern nr. 933/2004, care cerea măsurarea individuală a consumului de căldură în toate apartamentele racordate la sistemul centralizat.
Cu alte cuvinte, prima zi din 2007 trebuia să ne găsească deja „contorizați”.
N-a fost să fie.
Guvernul a mai tras o linie și a dat HG 609/2007, care împingea termenul până la 30 septembrie 2009.
După care — liniște. Tema a dispărut complet de pe radarul autorităților.
Instituțiile care ar fi trebuit să controleze montarea repartitoarelor n-au mai făcut-o, iar discuția s-a stins pur și simplu.
A reapărut abia în 2014, odată cu Legea nr. 121/2014 privind eficiența energetică.
Aceasta a relansat ideea și a fixat un nou termen: 31 decembrie 2016.
Nici de data asta nu s-a întâmplat mare lucru. Termenul a fost amânat de două ori, câte doi ani de fiecare dată.
A urmat Legea 314/2021, care a mai dat o șansă: montarea repartitoarelor până la sfârșitul lui 2022.
De atunci, amânările au devenit anuale, ca un ritual de iarnă.
Cea mai recentă – OUG 156/2024 – mută termenul la 31 decembrie 2025.
Iar dacă istoria ultimilor 20 de ani se repetă, e foarte probabil ca, în ultimele zile din 2025, să asistăm la încă o amânare.
Amenzile pentru lipsa repartitoarelor s-a putea da abia din 2026. Dar numai dacă nu se amână din nou termenul maxim de montare a repartitoarelor.
Surse din Ministerul Energiei au anunțat deja pentru TVR că vor să amâne termenul limită, din nou, până în vara lui 2026. Detalii, aici.
Cum stăm, în București
Termoenergetica SA ne-a transmis, în 2021, că „din totalul celor 16.087 de branșamente, 6.666 au montate repartitoare de costuri, respectiv 41%”.
Între timp, din datele obținute de Spotmedia.ro, procentul de blocuri branșate la Termoenegetica SA și în care s-au montat repartitoare a ajuns la 50%.
Cu alte cuvinte, numărul blocurilor în care se face contorizare individuală a consumului de energie termică folosind repartitoare a crescut cu doar 2,2% pe an, din 2021 încoace. Adică, doar circa 362 de blocuri își montează, în medie, repartitoare, în fiecare an.
Creșterea e foarte mică, în condițiile în care au trecut aproape 2 decenii de când s-a introdus obligativitatea montării repartitoarelor.
Motive pentru această creștere foarte lentă a contorizării individuale sunt mai multe.
De la legende urbane, la lipsa de interes a primăriilor
Mihai Mereuță susține că e nevoie ca operațiunea de contorizare să fie făcută corect, astfel încât să nu apară inechități. Dar un lucru e cert: în ciuda legendelor urbane, repartitorul nu crește consumul de energie termică.
„E axiomatică: nu veți găsi bloc în România, în care după montarea repartitoarelor, să fie mai mare consumul la branșament (adică la limita de proprietate, acolo unde citește Termoenergetica SA consumul - n.red.).
Dimpotrivă: consumul este mai mic. Pentru că odată cu repartitoarele se montează robineții, care-i permit locatarului să închidă caloriferul sau să-i reducă puterea, când consideră că e nevoie. Și un singur locatar din bloc dacă închide, oricât de puțin, un calorifer, consumul final va fi mai mic, nu mai mare”, a explicat Mihai Mereuță pentru Spotmedia.ro.
Dacă un locatar va plăti mai mult sau mai puțin pentru încălzire - în urma montării repartitoarelor - depinde de mai mulți factori. Spre exemplu, dacă și-a montat caloriferele în plus, în apartament sau dacă și le-a înlocuit pe cele vechi cu altele, mai mari, atunci va plăti în plus.
Există, însă, și pierderi importante de căldură între apartamente. Așa că e posibil ca un locatar să constate că - deși a redus puterea caloriferului și, practic, a stat în frig - totuși, plătește la fel sau chiar mai mult, la căldură.
Nu pentru că i-au mărit repartitoarele consumul de căldură. Consumul e același. Doar că se împart diferit costurile, între proprietarii din bloc.
Evident, dacă gigacaloria se scumpește (după decizia ANRE - n.red.), iar PMB decide să nu crească, proporțional, subvenția pe gigacalorie, atunci locatarul va plăti în plus. Dacă momentul coincide cu montarea repartitoarelor, s-ar putea ca locatarul să dea vina pe aceste dispozitive pentru scumpire. Deși, în sine, ele nu au nicio vină.
În cazul unui control, cei care nu au repartitoare montate până la termenul limită riscă amenzi cuprinse între 500 și 1000 de lei.
Dar amenzile sunt greu de dat. Legea spune că obligația de a contracta montarea repartitoarelor revine asociației de proprietari, nu fiecărui locatar în parte. Oricum, doar în cazul în care s-ar monta în minim 80% din apartamente și-ar dovedi eficiența, potrivit surselor Ligii Habitat.
Și atunci apare dilema: dacă 3 proprietari dintr-un bloc vor să-și monteze repartitoare, dar nu pot, fiindcă vecinii refuză, e corect să fie amendați toți la grămadă?
Oricum, amenzi s-ar putea da doar după expirarea termenului limită pentru montarea repartitoarelor, pe care Guvernul îl tot prelungește, an de an.
„Nici autoritățile nu-și fac treaba!”
„Înainte de toate, dacă ele sunt obligatorii, ar trebui montate. Nu înțeleg cum se fac ședințe de Adunare Generala, la o asociație, în care să se decidă dacă se montează sau nu repartitoare.
Legea spune să se monteze. Din cauză că unii proprietari nu le vor, poți face o ședință în care să voteze Adunarea Generală nerespectarea legii? Nu văd cum. Eu cred că ar trebui să se voteze cu ce firmă să se monteze, nu dacă să se respecte legea sau nu”, a mai spus Mihai Mereuță, pentru Spotmedia.ro.
Un rol îl are și PMB. Dar nu și-l asumă.
„Stăm cu toții și așteptăm o nouă prorogare de termen (până la care va fi obligatorie montarea repartitoarelor - n.red.).
A mai zis ceva Serviciul Energetic din cadrul Primăriei Capitalei? Are atribuții, potrivit Legii Energiei Termice (să includă în strategia locală de termoficare un program de contorizare şi montare de aparate de înregistrare-repartizare, să monitorizeze implementarea acestuia şi să se asigure că-şi respectă obligaţia legală autoritatea locală sau operatorii delegaţi – n.red.).
Comitetul Municipal al Energiei – din care făceam și noi parte, cu Liga Habitat – nu s-a mai întrunit de ani de zile.
Dar măcar o notificare le-ar putea trimite PMB oamenilor, nu? Ca să-i informeze cu privire la ce prevede legea” a mai precizat președintele Ligii Habitat.
Mihai Mereuță amintește că a propus - în timpul mandatului lui Adriean Videanu - ca PMB să cumpere și să monteze repartitoare pentru cei branșați la societatea publică de termoficare.
„Suma necesară era infimă, în comparație cu câți bani s-ar fi economisit. Pentru că PMB putea economisi cam o treime din cât cheltuiește, anual pe subvenție. Vorbim despre sute de milioane de lei.
În câteva ierni, cheltuiala cu repartitoarele se amortiza. Și apoi, banii rămâneau la primărie, să poată fi folosiți. Dar ... nu s-a întâmplat”, a mai spus Mihai Mereuță pentru Spotmedia.ro.
Concluzia: ar fi bune, dar nu-s de noi
De aproape 20 de ani, România amână, iar și iar, termenele limită pentru montarea repartitoarelor. Ca și cum statul ar negocia legea cu cetățenii. Și ar ajunge, de fiecare dată, la concluzia că rele n-ar fi repartitoarele. Dar nu-i momentul lor.
Sunt obligatorii, dar nu se montează. Ar fi utile, dar putem și să le ignorăm.
Din sursele Spotmedia.ro, există și blocuri în care s-au montat repartitoare. Și din care, ulterior, acestea au fost eliminate.
E o situație care ne dă adevărata măsură: respectăm legea, dar numai dacă n-avem încotro sau dacă ne convine.
Din păcate, în acest ritm, ideea de bun simț a contorizării individuale a consumului de energie termică își pierde credibilitatea și moare încet. Cine pierde? Noi toți. Din cauză că întregul consum de energie termică - inclusiv pierderile - se plătesc. Iar ce nu achităm din propriul buzunar, acoperă PMB din bani publici. Adică inclusiv din banii celor care nici măcar nu mai au proprietăți încălzire de la sistemul centralizat.