Premierul Franței, Sébastien Lecornu, a demisionat împreună cu guvernul său, la mai puțin de o lună de la numirea sa și la câteva ore de la anunțarea noului cabinet.
Este cea mai recentă întâmplare șocantă dintr-o serie de evenimente care sugerează că Franța, al doilea stat membru ca mărime al UE, devine din ce în ce mai neguvernabilă. The Guardian prezintă ceea ce s-a întâmplat, de ce și ce s-ar putea întâmpla în continuare.
Ce s-a întâmplat
Lecornu, care a fost numit în urmă cu 27 de zile, a prezentat demisia sa și pe cea a guvernului său luni, la doar 12 ore după ce au fost anunțați membrii cheie ai cabinetului său. El a devenit premierul cu cel mai scurt mandat din istoria modernă a Franței.
Fostul ministru al Apărării, în vârstă de 39 de ani, un apropiat al lui Emmanuel Macron, a fost al cincilea prim-ministru al Franței de la realegerea președintelui în 2022 și al treilea de când Macron a dizolvat Parlamentul și a convocat alegeri legislative anticipate care au avut loc vara trecută.
- Macron a numit un nou premier. Bugetul pe 2026 și protestele, primele teste pentru Sébastien Lecornu
Lecornu a dat vina pe intransigența politică a partidelor, spunând că a fost „gata să facă compromisuri, dar fiecare partid dorea ca fiecare alt partid să adopte programul său complet”. „Nu ar fi nevoie de multe pentru ca Guvernul să funcționeze”, dar „atitudinile partizane” și „anumite ego-uri” au stat în cale, a spus el.
Plecarea sa a alarmat piețele, indicele bursier CAC 40 scăzând cu 2%, iar euro cu 0,7%. Raportul datorie - PIB al Franței este al treilea cel mai mare din UE după Grecia și Italia, aproape dublu față de 60% permis de regulile UE - la fel ca și deficitul bugetar estimat de aproape 6%.
De ce s-a întâmplat acest lucru?
Rădăcinile crizei se află în alegerile generale anticipate din 2024, care au produs un Parlament împărțit între trei blocuri mai mult sau mai puțin egale: stânga, extrema dreaptă și alianța de centru-dreapta a lui Macron. Niciun grup nu s-a apropiat de o majoritate clară.
Criza financiară din Franța nu a făcut decât să amplifice această instabilitate, la fel ca și alegerile prezidențiale care vor avea loc în 2027. Macron nu poate candida din nou, iar cum fiecare partid este dornic să-și marcheze poziția înainte de vot, a devenit și mai greu de găsit un teren comun în Parlament.
Lecornu s-a confruntat cu sarcina dificilă de a adopta un buget de austeritate, menit să limiteze deficitul bugetar - o sarcină care i-a învins pe cei doi predecesori ai săi, François Bayrou și Michel Barnier.
- Guvernul Bayrou a pierdut votul de încredere. Macron își pierde al patrulea premier în decurs de 20 de luni
- Franța: Premierul Barnier și-a prezentat demisia
Declanșatorul imediat al demisiei sale pare să fi fost reacția partidului de centru-dreapta Les Républicains (LR) față de noul cabinet. Partidul a declarat că componența în mare parte neschimbată nu reflectă „ruptura profundă” cu politica trecută pe care o promisese Lecornu.
Însă anunțul principalelor posturi în cabinet, duminică seara, a stârnit critici aspre din întreg spectrul politic, aliații și oponenții denunțând Guvernul fie ca fiind prea de dreapta, fie nu suficient de dreapta și amenințând cu răsturnarea lui.
Revenirea lui Bruno Le Maire, ministrul Economiei al lui Macron timp de șapte ani, la guvernare ca ministru al Apărării i-a înfuriat pe politicienii din majoritatea partidelor.
Ce s-ar putea întâmpla acum?
Partidul de extremă dreapta Reuniunea Naţională (RN), format din Marine Le Pen și Jordan Bardella, i-a cerut lui Macron să dizolve Parlamentul și să organizeze noi alegeri, în timp ce Partidul Franța Nesupusă (LFI) a cerut din nou ca președintele să demisioneze.
Macron are trei opțiuni principale, toate riscante și niciuna foarte atrăgătoare. În primul rând, ar putea numi un nou prim-ministru. O figură din propria tabără pare acum puțin probabilă, în timp ce chiar și un lider de stânga ar contesta reforma sa a pensiilor, obținută cu greu.
Pe de altă parte, numirea unui lider de dreapta ar înfuriat blocul de stânga. Având în vedere nevoia stringentă de a obține un consens minim pentru a adopta cel puțin un buget pentru acest an, unii analiști au sugerat că ar putea încerca să apeleze la un tehnocrat.
În al doilea rând, ar putea dizolva Adunarea Națională și să convoace noi alegeri legislative, o mișcare despre care a spus în mod constant că este reticent să o facă și despre care sondajele sugerează că ar putea readuce un alt Parlament divizat - sau ar putea pune un guvern RN.
Ultima sa opțiune ar fi să demisioneze, dar, din nou, a exclus în repetate rânduri posibilitatea de a se retrage înainte de alegerile prezidențiale din 2027 – un vot considerat o răscruce istorică în politica franceză. Le Pen simte că are cea mai mare șansă de a prelua puterea.