Sprijinul pentru o misiune europeană în Ucraina postbelică crește atât la Casa Albă, cât și la Pentagon. Dacă va fi implementată, aceasta ar însemna o operațiune bazată pe forțele și resursele europene, cu asistență americană în domenii precum informațiile și sprijinul aerian, dar fără trupe americane pe teren, crede Mark T. Kimmitt, general de brigadă (r) în armata SUA și fost secretar de stat adjunct al SUA pentru afaceri politico-militare.
Într-o analiză pentru Politico, el subliniază că o astfel de misiune ar constitui un fel de garanție de securitate pentru Ucraina. Desigur, nu echivalentul Articolului 5 al NATO, dorit de președintele Volodimir Zelenski, dar probabil cea mai bună variantă realistă în acest moment. În plus, ar aduce beneficii multiple pentru Europa, NATO și SUA, spune Kimmitt.
Descurajare directă pentru Putin
Prezența trupelor europene pe teren ar fi, ]n primul rând, un factor vizibil și credibil de descurajare pentru președintele rus Vladimir Putin. Continuarea operațiunilor rusești mai la vest ar presupune pierderi de vieți europene și o reacție inevitabilă. Astfel, întrebarea „Va vrea Putin mai mult?” ar primi un răspuns clar.
Dacă forțele ruse ar ataca apoi pe teritoriul NATO, trupele europene ar acționa ca un „tripwire” - un declanșator - câștigând timp pentru mobilizarea unui contingent mult mai mare și robust.
În prezent, în cadrul Operațiunii Atlantic Resolve, SUA au dislocați în Europa 6.000 de militari - tanchiști, infanteriști, artileriști și unități de aviație. Aceștia nu reprezintă doar o descurajare, ci o forță credibilă, gata de acțiune imediată și un avans al unei desfășurări americane mult mai ample, dacă va fi nevoie. Împreună, tripwire-ul european și OAR ar oferi timpul și spațiul necesar pentru mobilizarea forțelor capabile să respingă orice atac rusesc.
Consolidarea capacităților europene
În al doilea rând, o forță de menținere sau impunere a păcii în Ucraina ar întări capacitățile operaționale independente ale Europei. Deși misiunile conduse de UE - în Bosnia, Kosovo, Golful Persic sau Oceanul Indian - au fost utile, ele nu au avut dimensiunea și complexitatea unui conflict pe scară largă, cum ar fi în Ucraina.
Țări precum Franța aspiră de decenii să își construiască structuri de forță credibile, independente de SUA. O misiune europeană în Ucraina, sprijinită de active americane „over the horizon”, ar fi următorul pas logic.
Mai mult, o asemenea operațiune ar expune și ajuta la reconstruirea capacităților europene de forță, echipament, personal și logistică - slăbite de câteva decenii. Deși de la invazia lui Putin din 2022 s-au făcut pași importanți, mai e mult de recuperat. Războiul din Ucraina a demonstrat că nu există războaie scurte cu bugete mici, iar reînarmarea Europei, deși vizibilă, este încă insuficientă pentru a face față unei invazii rusești la scară completă.
Lipsuri critice
O desfășurare militară în Ucraina ar scoate la iveală lipsurile armatei europene în privința capacităților „full-spectrum”. Problemele cunoscute - lipsa elicopterelor, a muniției de artilerie și a transportului aerian strategic - ar fi dublate de absența echipamentelor de bază necesare unei operațiuni sincronizate.
Generalul George Patton numea acest lucru „simfonia lui Marte”: pentru a menține o forță în teren e nevoie de cisterne de apă și combustibil, plase de camuflaj, încălzitoare pentru corturi și sute de alte elemente probabil absente din actualele depozite europene. Dacă liderii nu știu asta deja, soldații le vor spune.
Rolul Americii și riscul de „mission creep”
Planul președintelui Donald Trump nu prevede abandonarea Europei. SUA vor furniza, probabil, suport esențial din afara Ucrainei: comandă și control, logistică, transport aerian, apărare antiaeriană de rază lungă, intelligence și recunoaștere. Toate acestea sunt la fel de utile, fie că sunt livrate din Kiev sau din Cracovia.
Dar, inevitabil, vor exista apeluri la mai mult sprijin american. „Mission creep” - extinderea graduală a unei misiuni - este un fenomen comun în cooperarea militară cu aliații. Autorul amintește exemplul Afganistanului, unde, după 2006, deși NATO promisese autosuficiență, au început cererile pentru elicoptere, forțe de reacție rapidă, trupe speciale și suport american de intelligence. SUA au sprijinit, pe cât au putut.
În cazul Ucrainei însă, Casa Albă trasează o linie geografică clară - și la fel și opinia publică americană.
O garanție pentru pace și apărarea Europei
O forță europeană în Ucraina postbelică ar fi vitală pentru Zelenski și poporul său. Ei au luptat curajos împotriva unei armate ruse superioare numeric, odinioară considerată de neoprit. Acum cer garanții de securitate care să prevină o nouă agresiune a lui Putin, așa cum s-a întâmplat în 2022 după încetarea focului din 2014.
Dacă va fi suficient echipată și antrenată, această misiune ar aduce beneficii nu doar Ucrainei, ci și apărării europene - atât pe termen scurt, ca factor de descurajare, cât și pe termen lung, prin reconstruirea capacităților de apărare.
Cea mai grea parte va fi însă convingerea alegătorilor europeni că merită să-și trimită fiii și fiicele în misiune, asumându-și riscuri. Dar acesta este prețul pentru a oferi o garanție de securitate, a asigura o pace durabilă și, dacă pacea va eșua, pentru a fi pregătiți să apărăm nu doar Ucraina, ci întreaga Europă.
G.P.