Ani de monitorizare și cercetări au arătat ceva incredibil la prima vedere: așa cum o pisică aduce mândră trofeul (un gândăcel, o pasăre sau orice altceva, după măiestria felinei), la fel procedează și balenele ucigașe, care adesea aduc oamenilor astfel de ofrande. Pentru oamenii de știință a devenit clar că ele încearcă uneori să împartă prada cu noi. Dar de ce procedează astfel?
Oameni de știință din Canada, Noua Zeelandă și Mexic au raportat 34 de interacțiuni desfășurate pe parcursul a două decenii, răstimp în care orcile din sălbăticie au încercat să ofere mâncare oamenilor. Au insistat chiar și când aceștia au refuzat.
Aceste evenimente bine documentate au avut loc în zone diverse cum ar fi California, Noua Zeelandă, Norvegia și chiar Patagonia, scrie Phys.org, care citează un raport publicat de Journal of Comparative Psychology.
Acest studiu aduce la lumină noi ipostaze ale comportamentul social al animalelor, dezvăluind o relație „jucăușă și socială”, încă puțin înțeleasă, aceste mamifere uriașe și periculoase și alte specii, așa cum suntem noi.
”Orcile împart adesea hrana între ele - este o activitate socială și o modalitate de a-și construi relații”, explică autorul principal al studiului, Jared Towers, de la Bay Cetology, British Columbia, Canada.
”Faptul că împart hrana și cu oamenii poate arăta interesul lor de a relaționa chiar și cu noi”, mai spune acesta.
Animalele domestice, cum ar fi câinii și pisicile, oferă uneori hrană oamenilor, dar această cercetare reprezintă una dintre primele descrieri detaliate ale unui comportament similar la animale sălbatice și periculoase.
Împărțirea hranei este la orci un lucru firesc, deoarece ele sunt animale inteligente și sociale, care folosesc partajarea hranei pentru a construi relații, atât cu membrii familiei, cât și cu indivizi cu care nu au nicio legătură. În plus, ele vânează frecvent prăzi mai mari decât ele, având astfel uneori hrană în surplus.
”Oferirea de obiecte oamenilor ar putea include, simultan, ocazii pentru orci de a exersa comportamente culturale învățate, de a explora sau de a se juca și, prin asta, de a învăța sau dezvolta relații cu noi”, sunt de părere cercetătorii.
”Având în vedere abilitățile cognitive avansate și natura socială și cooperantă a acestei specii, presupunem că măcar una sau chiar toate aceste explicații și rezultate ale unui asemenea comportament sunt posibile”, se mai arată în raport.