Mai multe țări europene plănuiesc un cordon de mine la granița cu Rusia și Belarus. Astfel, vor să protejeze flancul estic al NATO în cazul unui atac rusesc – cu consecințe grave.
De la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, în februarie 2022, puține întrebări au fost mai presante pentru NATO decât cea privind modul în care își poate apăra mai bine flancul estic.
Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia sunt cinci dintre cele șase state NATO care au graniță cu Rusia și/sau Belarus. Încă din 2022, aceste state au investit mult pentru a-și securiza mai bine frontierele – de exemplu, prin garduri și sisteme de supraveghere. Acum apare un nou plan: minele terestre.
Părăsirea Convenției de la Ottawa
În ultimele luni, cele cinci țări NATO au anunțat treptat retragerea lor din așa-numita Convenție de la Ottawa – tratatul semnat în 1997 și intrat în vigoare doi ani mai târziu, care interzice la nivel mondial minele antipersonal și interzice folosirea, producerea și transferul acestui tip de armament.
Aceste mine sunt extrem de controversate, printre altele, deoarece pot răni sau ucide în mod nediferențiat atât soldați, cât și civili. În plus, minele care nu sunt neutralizate rămân o amenințare gravă și de lungă durată chiar și după încheierea unui conflict. Doar în anul 2023, aproape 6000 de persoane au fost ucise sau rănite în întreaga lume de mine terestre – 80% dintre victime au fost civili, inclusiv mulți copii. Neutralizarea acestor dispozitive explozive este periculoasă, costisitoare și extrem de consumatoare de timp.
Oficializarea retragerii celor cinci state NATO este prevăzută pentru luna iunie – doar Norvegia, care are și ea o graniță de aproximativ 200 de kilometri cu Rusia, intenționează să rămână parte a acordului. Începând de la sfârșitul anului, cele cinci țări NATO care se retrag ar putea să reînceapă producția și stocarea de mine antipersonal în apropierea graniței – cu scopul de a le putea folosi rapid și pe scară largă în caz de conflict.
La nivel global, 164 de state au semnat Convenția de la Ottawa, însă 33 nu au făcut-o. Printre acestea se numără, pe lângă marile puteri SUA și China, și Rusia. De fapt, Kremlinul deține cele mai mari stocuri de mine antipersonal din lume – se estimează că Rusia are aproximativ 26 de milioane de astfel de mine. Multe dintre acestea sunt deja folosite în războiul din Ucraina.
Milioane de mine în ținuturi împădurite?
Până în prezent, potrivit organizației neguvernamentale Handicap International, 58 de țări și alte teritorii sunt contaminate cu mine terestre – chiar dacă unele dintre conflictele care au stat la baza acestora au avut loc în urmă cu decenii.
Și totuși, în cel mai rău caz, în doar câțiva ani, alte întinse regiuni ar putea fi adăugate pe această listă. În total – din Laponia finlandeză în nord până în provincia poloneză Lublin în sud – granița celor cinci state NATO cu Rusia și Belarus măsoară aproximativ 3500 de kilometri. O mare parte din aceste teritorii este slab populată și dens împădurită, iar supravegherea completă a graniței este dificilă.
Însă teama de un posibil atac rusesc asupra teritoriului NATO este mare. Atât de mare, încât aceste țări ar putea acum recurge la arme pe care lumea dorea, de fapt, să le condamne și să le elimine.
Potrivit unui raport al publicației britanice The Telegraph, experți NATO analizează deja ce regiuni ar fi potrivite pentru o eventuală minare. Obiectivul țărilor NATO este descurajarea maximă: împreună cu alte măsuri de securizare a graniței, acest „covor de mine” ar trebui, în caz de atac rusesc, să provoace inamicului pierderi atât de grele într-un timp foarte scurt, încât Moscova să renunțe la ideea unui război prelungit.
Noua "Cortină de Fier"
Doar că, pentru a proteja într-adevăr în mod eficient această lungă linie de graniță, ar fi probabil necesare mai multe milioane de mine și capcane explozive. Regiuni întinse ar deveni nelocuibile pentru decenii, iar posibilele daune pentru oameni și mediu ar fi greu de estimat.
Despre o nouă și explozivă „Cortină de Fier” a vorbit deja David Blair, corespondentul pentru afaceri externe al publicației „The Telegraph” – aluzie la granița puternic fortificată dintre NATO și statele Pactului de la Varșovia din perioada Războiului Rece.
În paralel cu o posibilă instalare de mine, statele NATO din Europa de Est au lansat și multe alte măsuri. Astfel, au fost deja construite sau consolidate garduri și ziduri de graniță, au fost instalate sisteme moderne de supraveghere și de avertizare timpurie, iar contingentele de trupe au fost întărite.
Unele dintre statele de frontieră planifică, de asemenea, folosirea unor sisteme de apărare împotriva dronelor de-a lungul graniței, adâncirea canalelor de irigație pentru a putea fi folosite ca tranșee în caz de urgență, sau plantarea de copaci de-a lungul drumurilor importante – ca protecție vizuală pentru civili și soldați.
Necesar sau iresponsabil?
Unul dintre cele mai vulnerabile state de-a lungul graniței estice a NATO este Lituania. Aici, între exclava rusă Kaliningrad, în vest, și Belarus, în est, se află așa-numita „fâșie Suwałki” – o legătură terestră de doar aproximativ 65 de kilometri între țările baltice și restul teritoriului NATO. Îngrijorarea că un eventual atac rusesc ar putea avea loc tocmai aici este deosebit de mare.
Numai Lituania intenționează, din acest motiv, să investească în următorii ani aproximativ 800 de milioane de euro în producția de noi mine. Ministrul Apărării din Lituania, Dowile Šakalienė, a apărat acest plan și a vorbit despre o „amenințare existențială” pentru țara sa. În plus, Rusia ar fi produs tot mai multe mine terestre în ultima perioadă, în timp ce Europa, din cauza obligațiilor impuse de Convenția de la Ottawa, și-a distrus propriile stocuri.
Eva Maria Fischer, specialistă în politici publice și campanii de influențare la Handicap International Germania, a vorbit însă într-un interviu pentru Deutsche Welle despre o evoluție periculoasă și îngrijorătoare. „Este clar că preocupările de securitate ale țărilor est-europene pot fi justificate în contextul internațional actual, instabil”, a declarat Fischer încă din martie, când primele dintre cele cinci state NATO și-au anunțat public intenția de retragere. „Însă securitatea durabilă nu poate fi construită pe arme care ucid în mod nediscriminatoriu, rămân în sol mult după încheierea conflictului, continuă să mutileze civili și distrug mijloacele de subzistență.”
„Există alternative pentru apărarea unei țări”, a adăugat Fischer. „Acestea pot părea mai scumpe – dar nu sunt, dacă luăm în calcul costurile enorme de după folosirea minelor antipersonal.”
Autor: Thomas Latschan