Vertijul este o senzație intensă de rotație sau dezechilibru care afectează adesea calitatea vieții și activitățile zilnice. Deși poate fi asociat cu o varietate de afecțiuni, una dintre cele mai frecvente cauze ale vertijului este legată de sistemul vestibular al urechii interne, ceea ce face ca multe dintre cazuri să țină de sfera ORL. Afecțiunile urechii interne sau ale nervului vestibular pot produce episoade de vertij acut, recurent sau cronic, cu simptome variabile de la un pacient la altul.
Înțelegerea corectă a mecanismului vertijului și a legăturii cu patologia otorinolaringologică este esențială pentru stabilirea unui diagnostic precis și pentru alegerea tratamentului adecvat.
Ce este vertijul și cum se diferențiază de amețeală?
Vertijul reprezintă o iluzie de mișcare – cel mai adesea o senzație de rotire a mediului înconjurător sau a propriului corp – care nu corespunde cu realitatea. Spre deosebire de amețeala simplă, care poate descrie o stare de slăbiciune generală sau nesiguranță, vertijul are o caracteristică distinctă: impresia de mișcare constantă, de obicei brusc instalată și asociată cu alte simptome neplăcute.
Printre manifestările comune ale vertijului se numără greața, vărsăturile, tulburările de mers, transpirațiile reci, dificultățile de concentrare vizuală și senzația de disociere față de mediu. Uneori, vertijul poate fi însoțit de zgomote în ureche sau de pierderea temporară a auzului.
Rolul urechii interne în menținerea echilibrului
Sistemul vestibular, localizat în urechea internă, are un rol crucial în controlul echilibrului, al orientării în spațiu și al coordonării mișcărilor. Acest sistem este format din canale semicirculare și vestibule, care trimit informații către creier despre poziția și mișcarea capului. Orice disfuncție apărută la acest nivel – fie din cauza inflamației, fie din cauza unei presiuni anormale sau a unor modificări degenerative – poate duce la apariția vertijului.
Afecțiunile ORL care implică urechea internă sunt printre cele mai frecvente cauze de vertij de tip periferic, spre deosebire de vertijul de origine neurologică, care este mai rar și are de obicei manifestări mai complexe.
Cele mai întâlnite cauze ORL ale vertijului
Una dintre cele mai răspândite cauze este vertijul paroxistic pozițional benign (VPPB), care apare în special la mișcările bruște ale capului, cum ar fi ridicarea din pat sau întoarcerea bruscă într-o parte. Acest tip de vertij este produs de deplasarea unor cristale microscopice în canalele urechii interne.
O altă cauză frecventă este boala Menière, caracterizată prin episoade recurente de vertij însoțite de tinitus și pierdere de auz. Se asociază adesea cu o senzație de presiune în ureche și are o evoluție imprevizibilă.
Neuronita vestibulară este o afecțiune acută, adesea virală, care produce vertij intens, de lungă durată, fără afectarea auzului. Când și funcția auditivă este afectată, se poate vorbi de labirintită – o inflamație a structurilor urechii interne, uneori cauzată de infecții bacteriene.
Chiar și unele afecțiuni ale urechii medii, precum otitele cronice, pot avea un impact indirect asupra echilibrului, mai ales dacă evoluează către structurile adiacente sistemului vestibular.
Cum se stabilește diagnosticul?
Diagnosticarea corectă a vertijului implică o analiză detaliată a simptomelor și o evaluare clinică riguroasă. Anamneza trebuie să includă momentul apariției simptomelor, durata acestora, factorii declanșatori și orice alte semne asociate precum scăderea auzului, febra sau traumatisme recente.
Consultul ORL este esențială și poate evidenția inflamații, secreții, perforații timpanale sau alte modificări locale. Pentru identificarea vertijului pozițional, se poate efectua manevra Dix-Hallpike, care confirmă prezența otoliților deplasați în canalul semicircular.
Testele vestibulare (cum ar fi videonistagmografia sau electronistagmografia) sunt utile pentru a înregistra reacțiile involuntare ale ochilor la stimularea sistemului de echilibru. Audiometria este indicată în cazurile în care există suspiciunea de afectare auditivă, cum este în boala Menière sau în labirintită.
În cazurile atipice sau când se suspectează o cauză centrală, medicul poate recomanda investigații suplimentare, cum ar fi RMN cerebral, pentru a exclude leziuni neurologice, tumori sau accidente vasculare.
Opțiuni de tratament
Tratamentul vertijului de cauză ORL variază în funcție de afecțiunea subiacentă, dar are întotdeauna două obiective principale: ameliorarea simptomelor acute și prevenirea recidivelor.
Pentru formele ușoare și benigne, se pot administra medicamente antivertiginoase, precum betahistina sau dimenhidrinatul. În fazele acute, repausul și evitarea stimulilor vizuali sau auditivi puternici pot contribui la reducerea disconfortului.
În cazul VPPB, manevrele de repoziționare ale otoliților, precum manevra Epley, oferă rezultate excelente și pot duce la remiterea completă a simptomelor în câteva zile.
Pentru boala Menière, tratamentul presupune reducerea retenției de lichide prin dietă hiposodată și, în unele cazuri, administrarea de diuretice sau injecții intratimpanice cu corticosteroizi. Evitarea alcoolului, a cofeinei și a stresului psihic contribuie, de asemenea, la controlul simptomelor.
Inflamațiile virale sau bacteriene ale urechii interne necesită tratament specific – fie cu corticosteroizi, fie cu antibiotice – în funcție de cauza identificată.
Pentru pacienții cu dezechilibru rezidual sau episoade recurente, kinetoterapia vestibulară este esențială. Prin exerciții de reeducare, creierul este antrenat să compenseze disfuncția vestibulară și să restabilească controlul postural.
Când este necesară evaluarea neurologică?
Deși cele mai multe cazuri de vertij au cauze periferice, există situații în care este necesar un consult neurologic. Prezența simptomelor asociate precum tulburări de vorbire, slăbiciune musculară, tulburări de vedere, durere de cap severă sau pierderea conștienței pot indica o problemă de natură neurologică și necesită investigații suplimentare urgente.
Concluzie
Vertijul este o experiență destabilizantă care poate afecta semnificativ viața pacientului, dar care are adesea o cauză tratabilă, mai ales dacă este de origine ORL. Diagnosticarea corectă și intervenția precoce sunt esențiale pentru controlul simptomelor și prevenirea complicațiilor. Dacă te confrunți cu episoade de vertij, nu le ignora – o evaluare medicală adecvată îți poate oferi răspunsurile de care ai nevoie și soluții eficiente pentru recăpătarea echilibrului în viața de zi cu zi.