Dacă am obliga Ucraina să încalce dreptul internațional și să dea teritorii care sunt ale ei Rusiei, atunci nu am face decât să încurajăm continuarea agresiunii ruse împotriva noastră, a europenilor. O înțelegere nesustenabilă cu Putin ne crește nouă costul pentru agresiunea Rusiei pe termen lung, atât economic, cât și în termeni de securitate, în următorii ani.
Din punct de vedere al securității europene, suntem în situația în care fie ajutăm Ucraina să țină Rusia departe de granițele noastre, fie abandonăm Ucraina într-un format de pace nesustenabil din punct de vedere geopolitic, din punct de vedere economic, din punct de vedere al dreptului internaţional, spune într-un interviu acordat spotmedia.ro expertul în securitate Iulia Joja.
Iulia Joja este profesor adjunct la Universitatea Georgetown și cercetătoare la Middle East Institute, specializată în securitatea europeană și a Mării Negre.
Context: La începutul săptămânii, mai multe surse diplomatice anunțau că negociatorii SUA și cei ai Kremlinului au ajuns la un acord validat și de Vladimir Putin, în care Rusia rămâne cu teritoriile deja cucerite cu condiția ca SUA, Uniunea Europeană și Ucraina să recunoască oficial Peninsula Crimeea ca parte a Rusiei. Un plan respins de președintele Volodimir Zelenski.
Principalele idei:
- Cele două priorități pe care noi ar trebui să le avem în vedere în aceste negocieri sunt, în primul rând, respectarea dreptului internațional, care este important, esențial pentru securitatea europeană, pentru că avem o istorie complicată din acest punct de vedere. Și, în al doilea rând, interesele geopolitice și economice.
- Dacă mai există Occident și spațiu transatlantic comun de valori, atunci pare că Statele Unite încearcă să găsească o cale pentru a se retrage. Întrebarea mai degrabă pe care trebuie să ne-o punem este dacă era nevoie de aceste negocieri, de aceste întâlniri, de aceste discuții, de acest teatru, pentru că înainte de 20 ianuarie știam că sunt șanse reduse ca Statele Unite să mai continue ajutorul pentru Ucraina.
- Știm, în baza ultimilor trei ani de război pe scară largă, dar și în baza comportamentului Kremlinului din ultimele decenii, că singurul lucru care face Kremlinul să se oprească sunt niște măsuri împotriva Kremlinului, atât în ceea ce privește ajutorul militar pentru Ucraina care se luptă în acest context, cât și în ceea ce privește sancțiunile.
- Războiul se poate încheia doar atunci când Rusia o să oprească agresiunea militară.
- Până acum e clar că mijloacele pe care le-am ales nu au fost suficiente pentru a determina Rusia să ajungă la masa de negocieri.
- Atât pentru Ucraina, cât și pentru europeni, integritatea teritorială și dreptul internațional sunt esențiale și știm foarte bine că, dacă am obliga Ucraina să încalce dreptul internațional și să dea teritorii care sunt ale Ucrainei Rusiei, atunci nu am face decât să încurajăm continuarea agresiunii ruse împotriva noastră, a europenilor.
- Din punct de vedere al securității europene, suntem în situația în care fie ajutăm Ucraina să țină Rusia departe de granițele noastre, fie abandonăm Ucraina într-un format de pace nesustenabil din punct de vedere geopolitic, din punct de vedere economic, din punct de vedere al dreptului internațional.
Administrația Trump a făcut o ofertă finală, cum spune, în ceea ce privește un plan de pace pentru Ucraina. Prima întrebare e cum arată această pace, cât e ea pace?
Dacă ne uităm la așa-zisele negocieri din ultimele luni, începând cu 20 ianuarie și cu începutul acestei administrații, vedem că nici cerințele sau criteriile în funcție de care s-a intrat în aceste negocieri, așa-zise negocieri, nu sunt clare și deci nici rezultatele nu sunt pe măsură.
Singura prioritate, cerință pe care am văzut-o formulată de către Statele Unite în calitate de mediator și inițiator al acestei negocieri este aceea să nu mai moară oameni, nimic despre interesul național al Statelor Unite, nimic despre interesul național al Ucrainei, nimic despre interesul pentru securitate sau în privința securității europene.
Dacă ne uităm doar la acest obiectiv, administrația americană nu s-a apropiat cu nimic de acest obiectiv, după o serie de întâlniri pe care le pot numi în acest context mai degrabă teatru decât negocieri.
Nu au fost clare solicitările și nu este clar nici rezultatul. Mai degrabă, după câteva luni și după aceste întâlniri și discuții mai degrabă decât negocieri, vedem că nu s-a obținut nimic și că în schimb se pun pe masa Ucrainei tot felul de solicitări care nu sunt acceptabile, nici din punct de vedere al Ucrainei, cel mai important, nici din punct de vedere al securității europene.
Și atunci cred că este mult spus să le numim negocieri și să ne așteptăm ca aceste discuții să aibă vreun rezultat.
Cele două priorități pe care noi ar trebui să le avem în vedere în aceste negocieri sunt, în primul rând, respectarea dreptului internațional, care este important, esențial pentru securitatea europeană, pentru că avem o istorie complicată din acest punct de vedere.
Și aici Europa se diferențiază foarte clar atât de Statele Unite, cât și de Rusia în ceea ce privește respectarea dreptului internațional și importanța dreptului internaţional.
Și, în al doilea rând, interesele geopolitice și economice. Ucraina este cel mai mare stat european ca dimensiune și este un candidat la Uniunea Europeană, la integrarea în Uniunea Europeană. Și atunci trebuie să avem în vedere interesele comune ale Europei în privința Ucrainei, din acest punct de vedere și nici formatul dat de aceste negocieri, nici obiectivele formulate în aceste negocieri nu sunt urmărite și nu sunt interesele noastre europene. Și atunci ar trebui să avem așteptări mult mai reduse în privința acestor așa-zise negocieri de pace.
A doua întrebare e de ce dau SUA un ultimatum - spun ca fie acest plan e acceptat, fie SUA se retrag. Care e miza, nu mai are Administrația Trump niciun spațiu de manevră?
Președintele american a anunțat, nu-i așa, că va face pace într-o zi, în 24 de ore, după care am văzut că nu poate să facă acest lucru și chiar el însuși a ajustat.
Ei bine, după câteva încercări în care nu vedem niciun fel de progres în vederea interesului european și al interesului Ucrainei, ci mai degrabă o suprapunere, coincidență sau nu, între interesele Rusiei și anumite afirmații care vin din partea administrației sau reprezentanților administrației americane în aceste așa-zise negocieri, într-adevăr, vedem din nou faptul că administrația nu a obținut niciun fel de rezultat.
Bine, nici măcar nu a intrat cu niște cerințe clare, niște obiective clare, atât din punct de vedere al interesului național al Statelor Unite, cât și din punct de vedere al interesului Occidentului.
Dacă mai există Occident și spațiu transatlantic comun de valori, atunci pare că Statele Unite încearcă să găsească o cale pentru a se retrage.
Întrebarea mai degrabă pe care trebuie să ne-o punem este dacă era nevoie de aceste negocieri, de aceste întâlniri, de aceste discuții, de acest teatru, pentru că înainte de 20 ianuarie știam că sunt șanse reduse ca Statele Unite să mai continue ajutorul pentru Ucraina.
După 20 ianuarie, am aflat că Statele Unite nu prea mai au la inimă interesul transatlantic comun sau interesul european și securitatea europeană.
Și atunci nu știu dacă era nevoie de aceste știri nesfârșite și acest du-te vino pentru a ajunge la o concluzie la care puteam să ajungem și înainte de 20 ianuarie, că Statele Unite își retrag ajutorul pentru Ucraina și că rămâne o problemă strict europeană.
Ce ar însemna acest plan de pace nu doar pentru Ucraina și Rusia, ci și pentru regiune? Răsuflă România ușurată sau din contră?
Nu văd, din nou, niciun fel de plan de pace, nu știu care ar putea să fie planul de pace, dacă ne uităm la ce avem pe teren în realitate.
Avem agresiunea Rusiei care continuă nelimitată și avem Ucraina, care, cu ajutorul nostru occidental, oprește agresiunea Rusiei militară și o ține departe de granițele României. Știm, în baza ultimilor trei ani de război pe scară largă, dar și în baza comportamentului Kremlinului din ultimele decenii, nu-i așa?, că singurul lucru care face Kremlinul să se oprească sunt niște măsuri împotriva Kremlinului, atât în ceea ce privește ajutorul militar pentru Ucraina care se luptă în acest context, cât și în ceea ce privește sancțiunile. Războiul se poate încheia doar atunci când Rusia o să oprească agresiunea militară.
Rusia nu are aceste motive, pentru că noi nu i-am dat până acum suficiente motive pentru a opri agresiunea. Și atunci, în loc să discutăm despre teoretice planuri de pace, trebuie să avem în vedere prioritatea noastră comună cum să oprim agresiunea Rusiei militară în Ucraina și hibridă în restul Europei.
Doar prin niște măsuri mai ample, mai puternice, pe care până acum nu le-am luat, de exemplu, sancțiuni mai ample, ajutor militar mai amplu pentru Ucraina, putem să dăm suficiente motive Rusiei pentru a lua în considerare în mod serios așezarea la negocieri de pace.
Până acum e clar că mijloacele pe care le-am ales nu au fost suficiente pentru a determina Rusia să ajungă la masa de negocieri.
Acest nou plan e unul care pune Rusia în prim-plan, îl ajută pe Putin să raporteze în 9 mai o victorie?
Din punct de vedere militar, Rusia este în aceeași situație în care era și înainte, și acum un an și acum doi ani.
În ciuda faptului că și-a transformat economia în economie de război și că își sacrifică enorm de multe vieți, nu reușește să progreseze decât doi-trei metri pe lună.
Și, atunci, dacă asta este situația în care ne aflăm din punct de vedere militar, nu știu în ce măsură asta poate să conteze în realitate pentru Kremlin, din punct de vedere strategic, orice poate să fie întors drept o victorie, așa-zisă victorie și așa mai departe.
Realitatea este că atât pentru Ucraina, cât și pentru europeni, integritatea teritorială și dreptul internațional sunt esențiale și știm foarte bine că, dacă am obliga Ucraina să încalce dreptul internațional și să dea teritorii care sunt ale Ucrainei Rusiei, atunci nu am face decât să încurajăm continuarea agresiunii ruse împotriva noastră, a europenilor.
Și, atunci, astea sunt elementele pe care trebuie să le avem în vedere.
Noi, din punct de vedere al securității europene, suntem în situația în care fie ajutăm Ucraina să țină Rusia departe de granițele noastre, fie abandonăm Ucraina într-un format de pace nesustenabil din punct de vedere geopolitic, din punct de vedere economic, din punct de vedere al dreptului internaţional.
Avem ample experiențe în acest sens. Numai dacă ne gândim la Al Doilea Război Mondial, nici nu mai număr toate circumstanțele și contextele în raport cu Rusia. Dacă ajungem la o înțelegere care nu este sustenabilă, atunci nu facem decât să ne creștem nouă costul pentru agresiunea Rusiei pe termen lung și să ne confruntăm pe termen mediu și lung cu o continuare a agresiunii ruse, fie doar militară, fie și hibridă, în diferite formate, în următorii ani.
Transcriptul interviului a fost realizat cu aplicația Vatis Tech