Francisc, al 266-lea papă, a contribuit la creșterea numărului de catolici și diversificarea Colegiului Cardinalilor. Aceste schimbări ar putea avea un rol în desemnarea succesorului său. El lasă o moștenire diferită de cea a multor predecesori ai săi.
Suveranul pontif argentinian, care a introdus o serie de reforme în timpul papalității sale de 12 ani, a simbolizat pentru mulți o Biserică din ce în ce mai modernă, progresistă și incluzivă, notează Sky News.
Papa Francisc s-a numărat printre cei mai în vârstă suverani care și-au început papalitatea. El avea 76 de ani în 2013, când a fost ales de Colegiul Cardinalilor, nivelul de conducere superior al Bisericii.
La 88 de ani, Papa Francisc și-a încheiat pontificatul la cea mai înaintată vârstă dintre toți papii din ultimii 500 de ani, fiind depășit doar de Papa Leon al XIII-lea, care a murit în 1903, la vârsta de 93 de ani.
Un papă bătrân, dar cu un spirit tânăr și deschis
În ciuda vârstei sale, Francisc s-a bucurat de un nivel neobișnuit de mare de popularitate în rândul tinerilor catolici.
El s-a îndepărtat de predecesorii săi în privința multor probleme controversate din cadrul Bisericii Catolice.
A îmbrățișat deschis persoanele LGBTQ (deși s-a oprit înainte de a le acorda acceptarea deplină), a condamnat schimbările climatice și a cerut public o încetare a focului în Gaza.
De asemenea, și-a cerut scuze pentru rolul Bisericii în colonizarea Americii Latine, în timpul vizitei în Bolivia în 2013, și din nou în 2022, pentru implicarea Vaticanului în administrarea școlilor-internat care vizau asimilarea forțată a populației indigene din Canada.
Deși aceste decizii au înstrăinat unele facțiuni ale Bisericii, s-au dovedit copleșitor de populare în societate. Într-un sondaj din 2020 efectuat în rândul catolicilor britanici, 50% au spus că papa Francisc reprezintă schimbarea „în bine", comparativ cu doar 7% care au spus că a semnalat o schimbare „în rău".
Francisc a fost văzut și mai bine de catolicii sub 30 de ani: 55% considerau că el reprezintă o schimbare pozitivă pentru Biserică.
„Papa Francisc a avut o acoperire mediatică foarte favorabilă, la nivel mondial, chiar din prima zi", a declarat Stephen Bullivant, profesor de sociologie a religiei la Universitatea St Mary's Twickenham, care a lucrat la sondajul citat.
„Oamenii aveau senzația că este amuzant, amabil, progresist, verde – are un 'brand' bun, ai putea spune. Cu siguranță nu a fost cazul lui Benedict – de unde și percepția de 'schimbare în bine'”, a explicat el.
În multe țări din America Latină, nivelul său de aprobare a scăzut între începutul papalității sale în 2013 și 2024, dar a rămas în general ridicat printre catolicii din regiune.
Papa Francisc s-a remarcat față de predecesorii săi și prin faptul că a respins bogăția și i-a îmbrățișat pe cei care trăiesc în sărăcie, a explicat James Kelly, profesor asociat în istoria catolicismului la Universitatea Durham.
„Ei fac parte din trecutul său iezuit, cu opțiunea predilectă pentru cei săraci, iar el a clarificat acest lucru în mod repetat", a spus profesorul Kelly.
O biserică din ce în ce mai globală
Cea mai importantă schimbare a lui Francisc a fost, probabil, recunoașterea diversității globale în cadrul Bisericii Catolice, scrie sursa menționată.
Născut în Buenos Aires, capitala Argentinei, Francisc a făcut istorie devenind primul papă din America.
În timpul pontificatului său, Francis a contribuit la creșterea numărului de catolici din întreaga lume, cu o creștere remarcabilă în Africa și cele două Americi.
Africa este regiunea cu cea mai rapidă creștere pentru catolici - și nu doar datorită creșterii mai rapide a populației în comparație cu alte regiuni ale lumii. Proporția populației africane care s-a identificat cu religia catolică a crescut în timpul papalității lui Francisc.
Și, în ciuda faptului că au dat primul papă abia în 2013, pe Francisc, Americile sunt cele mai catolice dintre toate regiunile lumii. Pe cele două continente trăiesc cei mai mulți adepți ai catolicismului. De asemenea, cele două Americi au și cea mai mare proporție din populație care practică credința catolică.
În 2022, 666,2 milioane de catolici trăiau în America de Nord și în cea de Sud - 64% din populația totală a acestei regiuni.
Schimbarea absolută a populației catolice la nivel mondial în funcție de regiune (milioane), 2013-2022
Europa, pe de altă parte, a pierdut aproximativ 1,5 milioane de catolici între 2013 și 2022, în scădere de la 39,9% la 39,5% din populația totală.
Scăderea ușoară a numărului de catolici europeni poate fi atribuită unei rate scăzute a natalității în rândurile catolicilor, precum și ratelor slabe de transmitere a religiei sau probabilității reduse ca minorii crescuți catolici să rămână practicanți ca adulți.
Schimbarea reprezentării cardinalilor
Ca recunoaștere a provenienței sale îndepărtate față de Europa, Papa Francisc a diversificat Colegiul Cardinalilor.
Biserica a fost dominată în mod tradițional de europeni și în special de italieni. Mai mult de trei sferturi din toți papii provin din zonele din interiorul granițelor Italiei de astăzi. Până când Ioan Paul al II-lea, născut în Polonia, a devenit pontif în 1978, niciun nonitalian nu mai preluase funcția de peste 450 de ani.
În ciuda faptului că Europa rămâne suprareprezentată în comparație cu ponderea sa globală din populația catolică, majoritatea cardinalilor numiți de Francisc provin din alte regiuni ale lumii.
57% dintre cardinalii numiți de Benedict al XVI-lea erau europeni, în timp ce sub Francisc, aceștia au reprezentat doar 40% din Colegiul Cardinalilor.
Alegerea lui Francisc la vârful Vaticanului de cardinali din întreaga lume a recunoscut catolicismul ca religie mondială, consideră Kelly, „un fapt care este adevărat încă de la începutul perioadei moderne, deci din secolul al XVI-lea, cu siguranță până în secolul al XVII-lea”.
Cine i-ar putea lua locul lui Francisc
Diversificarea de către Papa Francisc a Colegiului Cardinalilor ar putea influența alegerea unui succesor în timpul viitoarelor alegeri papale, cunoscute sub numele de conclav.
„Pe cine vor alege nu se știe. Nimeni nu știe, pentru că nimeni nu se aștepta să voteze pentru Francisc", a spus profesorul Kelly, evocând momentul alegerii regretatului suveran pontif.
Prof. Bullivant este de acord că anticiparea numelui succesorului lui Francis este extrem de dificilă. Dar, a adăugat el, odată cu reformele lui Francisc la Colegiul Cardinalilor, „cu siguranță ar trebui să presupunem că aceasta crește șansele unui alt papă din afara Europei".
În timp ce unii cardinali italieni, printre care Pietro Parolin, Matteo Zuppi și Pierbattista Pizzaballa, au fost prezentați ca potențiali succesori, alți posibili candidați reprezintă zone ale lumii care încă nu au dat un papă.
Cardinalii Fridolin Ambongo Besungu din Republica Democrată Congo și Luis Antonio Tagle din Filipine, de exemplu, sunt considerați posibili candidați.
Alți cardinali cu șanse sunt Peter Erdo din Ungaria, Raymond Burke din Statele Unite, Wim Eijk din Țările de Jos și Mario Grech din Malta.
Numele urmașului poate spune ceva
Odată ce un nou succesor este ales, prima lui sarcină va fi să-și aleagă un nume papal.
Papa Francisc, al cărui nume de botez era Jorge Mario Bergoglio, și-a ales numele papal în onoarea Sfântului Francisc de Assisi, călugărul italian care a respins educația sa bogată făcând un jurământ de sărăcie. Mulți au văzut în alegerea acestui nume un indiciu a ceea ce urma să reprezinte papalitatea lui și valorile pe care dorea să le întruchipeze.
Francisc a fost primul papă care a luat acest nume. Cel mai folosit nume papal din istorie a fost Ioan, un nume legat de multe figuri creștine celebre, cum ar fi Ioan Evanghelistul, Ioan Apostolul și Ioan Botezătorul.
Celelalte nume papale foarte populare au fost Benedict, Grigore, Clement și Leu.
Indiferent de numele papal ales, aproape sigur va avea o semnificație, arată Sky News. Pentru mulți credincioși din întreaga lume, numele ar putea fi primul semn că următorul papă va merge pe urmele lui Francisc sau, dimpotrivă, se va rupe de predecesorul său pentru a deschide o nouă cale pentru Biserica Catolică.