Îi veghea zi și noapte și oboseala i-o puteai vedea doar în mișcarea mâinilor, când strânse în pumni, gata de luptă, când într-un gest discret de rugăciune. Așa am cunoscut-o, lângă salonul de Terapie Intensivă în care erau cei doi băieți fragili, prematuri, copiii ei.
Când eram copil, auzeam des că mama mai poate un pic, pentru că așa sunt mamele, au un rezervor de putere care nu e la vedere, dar care poate la o adică să țină pe umeri bolile, școala, problemele copiilor ei. Aveam să aflu atunci când am devenit eu mamă că așa este, dar și că nu trebuie să fie mereu așa, că mama nu trebuie să fie eroină și că nu trebuie să mai poată un pic și atunci când nimeni nu pare să mai poată.
Mâinile Anei, mamă de gemeni, aveau să devină unul dintre simbolurile campaniei de combatere a mortalității infantile pe care Salvați Copiii România a început-o acum 15 ani, un pionierat care ne-a ajutat să vedem și să înțelegem pe teren, în comunități, în orașele mici, în sate că mamele acestea care mai pot un pic au nevoie de acces la servicii de sănătate, de maternități dotate în care să-și aducă pe lume copiii, de medici care să le ajute, de comunități în care să se știe protejate, de grădinițe și de școli pentru copiii lor.
Din păcate, România continuă să se confrunte cu disproporții sociale semnificative, iar segmentul vulnerabil al populației, în special femeile gravide și copiii, se află în situații de marginalizare. În România, contează unde îți aduci copilul pe lume, pentru a-i crește șansele de supraviețuire.
Dotarea precară a secțiilor de terapie intensivă neonatală și a maternităților din România, precum și întârzierea lucrărilor de reabilitare și modernizare sunt condiții agravante pentru rata ridicată a mortalității infantile în România, din nou în creștere.
Pentru anul 2025, peste 35 de unități medicale au solicitat sprijinul Organizației Salvati Copiii pentru programe ample de reabilitare și modernizare și de dotare cu echipamente medicale performante pentru monitorizarea și evaluarea nou-născutului, reanimare neonatală și ventilație, echipamente specifice pentru susținerea tratamentului intravenos, a alimentației enterale și parenterale, echipamente de specialitate, dar și mobilier specific.
În perioada 2010 - 2024, au fost dotate astfel 130 de unități medicale, secții de neonatologie, terapie intensivă neonatală, pediatrie și obstetrică-ginecologie, din toate județele țării, investindu-se peste 15 milioane de euro. Peste 1.900 de echipamente au susținut și facilitat tratamentul a peste 260.000 de copii.
Băieții Anei au venit pe lume într-una dintre aceste maternități dotate. Câteva luni mai devreme, copiii ar fi avut șanse mult mai mici să fie salvați și astfel să o pună pe Ana la treabă, să mai poată un pic câte un pic, până să-i vadă mari.
Așa cum nu putem subestima puterea unei mame de a ține pe umeri o lume întreagă, cu copiii ei, nu trebuie să-i subestimăm nici suferința de a ști că, oricât ar lupta, oricâtă forță ar avea să meargă și pe jos până la o maternitate care să aibă aparatura necesară vitală salvării copilului ei care vine pe lume, s-ar putea să nu reușească, pentru că nu poate face ceea ce statul, comunitatea, spitalul trebuie să facă.
Nu e nimic mai teribil decât neputința unei mame de a-și salva și cu mâinile goale puiul.
Și când mama nu mai poate, noi, ceilalți, ar trebui să mai putem un pic.