O analiză amplă, având la bază datele din 261 de studii publicate în perioada 1984 și 2024, cuprinzând mai mult de cinci milioane de persoane cu demență, a arătat că astfel de pacienți au o rată de supraviețuire ce variază, în medie, între doi și nouă ani.
Aproximativ 13% dintre aceștia se mută într-un azil în anul următor diagnosticului, arată studiul publicat de BMJ.
Circa jumătate dintre noii pacienți vor supraviețui încă cinci ani după ce au fost diagnosticați cu demență.
Cercetătorii olandezi au constatat că 90% dintre pacienții cu demență erau încă în viață la un an după diagnostic, dar prognosticul a scăzut în timp, cu doar 21% șanse de supraviețuire 10 ani mai târziu.
Aproximativ o treime din speranța de viață rămasă a fost trăită în aziluri de bătrâni, mai mult de jumătate dintre persoane mutându-se în astfel de centre în termen de cinci ani de la diagnosticarea demenței.
Femeile au avut tendința de a trăi mai mult decât bărbații.
Cu cât o persoană este mai tânără atunci când este diagnosticată cu demență, cu atât este de așteptat să trăiască mai mult, dar chiar și așa, pacienții diagnosticați la vârsta de 65 de ani și-au văzut speranța de viață scăzând cu până la 13 ani, a constatat studiul.
Astfel, bărbații diagnosticați la vârsta de 65 de ani se pot aștepta să supraviețuiască 5,7 ani, în timp ce cei diagnosticați la vârsta de 85 de ani se pot aștepta la 2,2 ani.
Femeile diagnosticate la 65 de ani s-ar putea aștepta să trăiască până la 8,9 ani, în timp ce cele la 85 de ani s-ar putea aștepta la 4,5 ani.
Analiza a mai arătat că asiaticii au avut o speranță de viață mai mare decât europenii și americanii, în timp ce persoanele cu boala Alzheimer supraviețuiau de regulă mai mult decât cele cu alte forme de demență, cum ar fi demența vasculară, demența frontotemporală și demența cu corpi Lewy.
Peste 57,4 milioane de persoane suferă de demență la nivel mondial, inclusiv peste 12,7 milioane în Europa.