Nominalizarea lui Crin Antonescu pentru poziția de candidat al noii coaliții majoritare din Parlament e una de compromis, care are șanse puține de reușită.
Antonescu e un politician compromis de relația cu Victor Ponta și guvernarea USL, una la fel de dur sancționată de electorat cum a fost și alianța PSD-PNL, impusă de Klaus Iohannis.
În opinia mea, o posibilă candidatură a sa la președinție va lăsa calea deschisă atât pentru Nicușor Dan, care poate coagula alegătorii din zona urbană și din clasa de mijloc, cât și pentru un candidat al extremei drepte, care va lua masiv voturi în Transilvania și în mediul rural.
Crin Antonescu e la fel de urât în diaspora ca și Klaus Iohannis, fiind considerat un lider extrem de apropiat de social-democrați.
Pe de altă parte, apariția unui politician care în urmă cu câțiva ani a anunțat că se retrage definitiv din politică are legătură cu luptele interne din PNL.
Poziția lui Ilie Bolojan nu e suficient de consolidată în partid, iar aripa Bode-Rareș Bogdan-Hellvig are încă influență, iar aceștia sunt susținători de context ai actualului lider, așteptând momentul potrivit să-l schimbe sau să-l izoleze.
PSD și PNL, două partide rupte de realitate
Crin Antonescu este, de asemenea, perceput ca un candidat al sistemului, neavând nicio pârghie prin care să se prezinte în fața alegătorilor ca un garant al stabilității, acesta fiind implicat în suspendarea unui președinte, Traian Băsescu, în 2012, și crearea unei crize politice profunde la acea vreme.
După anularea alegerilor și puținele răspunsuri venite de la autorități despre ce s-a întâmplat, lipsa de încredere în sistemul politic este uriașă.
Să vii cu un om politic al trecutului, compromis în toate felurile posibile și să-l prezinți ca pe un lider al viitorului înseamnă că nici PSD și nici PNL n-au înțeles nimic din ce s-a întâmplat la alegerile din acest an.
Coaliția PSD-PNL-UDMR, în sine, are o mare problemă de credibilitate. Deși 67% dintre voturile date sunt împotriva PSD, România o să fie condusă în continuare de Marcel Ciolacu, un prim-ministru contestat și care și-a condus formațiunea la obținerea unui scor de 23%, un minim istoric pentru social-democrați, iar acest lucru s-a întâmplat fără ca în Parlament să mai intre partide satelit ale PSD, cum se întâmpla în trecut.
Un candidat de compromis
După o astfel de înfrângere să vii cu Crin Antonescu candidat la prezidențiale înseamnă să nu fi înțeles nimic din mesajul transmis de votanți.
Dar nominalizarea uselistului a însemnat și faptul că în PSD e o situație critică. Aripa Ponta-Olguța-Stănescu contestă puternic autoritatea lui Ciolacu, urmăreşte debarcarea lui și o posibilă apropiere de AUR, formându-se astfel o majoritate naționalistă, anti-europeană.
În concluzie, Crin Antonescu e doar un candidat de compromis între PSD și PNL, pentru a liniști acțiunile de revoltă din interiorul celor două formațiuni și nicidecum un candidat care are vreo șansă să câștige alegerile.
Fostul președinte al PNL nu are posibilitatea și capacitatea să unească alegătorii pro-europeni, care, deși sunt majoritari, vor cu adevărat un candidat care să-i reprezinte, nu o fantomă a trecutului, implicat în alte conspirații care au mai dat România peste cap.